Decizia nr. 619/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 55 din Legea nr. 273/2004

privind regimul juridic al adopției și a dispozițiilor art. 66 și 81 din Codul familiei, excepție ridicată de Maria Goția în Dosarul nr. 3.771/107/2006 al Tribunalului Alba - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, Maria Goția; lipsește partea Manuela Alina Goția, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 1/AD/2006 din 10 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.771/107/2006, Tribunalul Alba - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 55 din Legea nr. 273/2004

privind regimul juridic al adopției și a dispozițiilor art. 66 și ale art. 81 din Codul familiei. Excepția a fost ridicată de Maria Goția într-o acțiune civilă având ca obiect desfacerea adopției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16, 21, 22, art. 23 alin. (1) și ale art. 20, cu raportare la dispozițiile art. 1-3, 5, 13 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu recunosc adoptatorului dreptul de a cere desfacerea adopției. În acest sens, arată că adoptata majoră are un comportament incompatibil cu calitatea de fiică: a abandonat adoptatoarea când aceasta era bolnavă, a agresat-o fizic și verbal, a adus stricăciuni locuinței acesteia și și-a manifestat dorința desfacerii adopției.

Tribunalul Alba - Secția civilă apreciază că, întrucât adopția se încheie numai în interesul copilului minor, scopul adopției este îndeplinit atunci când adoptatul devine major. Apreciază că, în cazul în care fie adoptatul, fie adoptatorul, pentru motive temeinice, nu mai dorește menținerea adopției, nu ar trebui să i se îngrădească persoanei respective dreptul de a se adresa justiției pentru desfacerea adopției.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că drepturile și îndatoririle părintești se exercită de către părinții adoptatori la fel ca în cazul părinților firești. Astfel, și după majoratul adoptatului, legăturile dintre acesta și adoptator merg pe regimul filiației firești.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, arătă că prevederile art. 66 și 81 din Codul familiei au fost abrogate de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/1997 , ordonanță abrogată prin

Legea nr. 273/2004 . Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 66 și 81 din Codul familiei este inadmisibilă. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 55 din Legea nr. 273/2004 , față de dispozițiile art. 16 și 21 din Constituție, arată că aceasta nu poate fi reținută, deoarece prevederile legale în discuție, potrivit cărora desfacerea adopției poate interveni în cazul în care adoptatorul sau soții adoptatori au decedat, se aplică uniform tuturor subiectelor de drept din ipoteza normei juridice și nu contravin accesului liber la justiție. Soluția legală este apreciată ca fiind constituțională, întrucât, potrivit

art. 51 din Legea nr. 273/2004 , adoptatorul dobândește prin adopție, față de adoptat, statutul juridic de părinte firesc. De asemenea, arată că celelalte dispoziții din Constituție invocate nu au incidență în cauza de față.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 55 din Legea nr. 273/2004

privind regimul juridic al adopției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, cu următorul cuprins: "Adopția se desface în cazul prevăzut la art. 7 alin. (3) lit. a)". De asemenea, sunt criticate și dispozițiile art. 66 din Codul familiei, potrivit cărora "Înfierea se face numai în interesul celui înfiat", precum și cele ale art. 81 din același act normativ, cu următorul cuprins: "Înfiatul, părinții firești ai acestuia, instituțiile de ocrotire, autoritatea tutelară și orice organe ale administrației de stat vor putea cere instanței judecătorești desfacerea înfierii dacă aceasta este în interesul înfiatului". Dispozițiile din Codul familiei criticate au fost, însă, abrogate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/1997

cu privire la adopție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 12 iunie 1997, ordonanță abrogată potrivit

art. 75 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 273/2004

privind regimul juridic al adopției.

În susținerea neconstituționalității dispozițiilor legale arătate mai sus, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 21 - accesul liber la justiție, art. 22 - dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică, art. 23 alin. (1) - libertatea individuală, precum și ale art. 20 - tratatele internaționale privind drepturile omului, cu raportare la dispozițiile următoarelor articole din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: art. 1 - obligația de a respecta drepturile omului, art. 2 - dreptul la viață, art. 3 - interzicerea torturii, art. 5 - dreptul la libertate și la siguranță, art. 13 - dreptul la un recurs efectiv și art. 14 - interzicerea discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 66 și 81 din Codul familiei au fost abrogate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/1997

cu privire la adopție, ordonanță abrogată potrivit

art. 75 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 273/2004

privind regimul juridic al adopției. Or, potrivit

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității dispozițiilor legale în vigoare, astfel că excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi este inadmisibilă.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 55 din Legea nr. 273/2004 , Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (3) lit. a) din lege, poate fi încuviințată o nouă adopție atunci când "adoptatorul sau soții adoptatori au decedat; în acest caz, adopția anterioară se consideră desfăcută pe data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de încuviințare a noii adopții." Se observă că acesta este singurul caz de desfacere a adopției prevăzut de lege.

Curtea a exercitat controlul de constituționalitate a dispozițiilor în materie de desfacere a adopției sub regimul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 25/1997

cu privire la adopție. Astfel, prin

Decizia nr. 434 din 21 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 24 ianuarie 2005, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/1997

în raport cu dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (2), art. 26 și 53 din Constituție, reținând, printre altele, următoarele aspecte: "În sistemul juridic românesc, sub regimul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 25/1997 , la fel ca și în reglementările anterioare, adopția este concepută ca o instituție în interesul exclusiv al copilului, prin care între copil și adoptator se stabilesc raporturi de rudenie civilă, astfel încât copilul adoptat intră în familia adoptatorului ca un copil firesc al acestuia. (_) Legea refuză adoptatorului dreptul de a cere desfacerea adopției pentru că, urmând principiul amintit, adopția nu se încheie în interesul său, ci numai în interesul copilului adoptat, și nici nu este, prin natura sa, un contract care să poată fi denunțat de către una din părțile contractante, pe calea rezoluțiunii sau a rezilierii, pentru neîndeplinirea de către cealaltă parte a obligațiilor asumate. (...) Nu poate fi primită nici opinia formulată de instanța de judecată, în sensul că textul de lege atacat este neconstituțional în măsura în care adoptatorul nu poate cere desfacerea adopției în cazurile de comportament reprobabil al copilului adoptat față de adoptator, căci asemenea cazuri se pot produce și în relațiile de rudenie firească, fără ca existența lor să genereze posibilitatea juridică de încetare a acestor relații. Pentru asemenea situații există alte remedii juridice decât destructurarea legăturii de filiație, atât în cazul relațiilor întemeiate pe adopție, cât și în cazul celor născute din rudenie firească (...)."

Întrucât nu au intervenit elemente de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții în această materie, atât soluția, cât și considerentele din decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 55 din Legea nr. 273/2004

în raport cu dispozițiile art. 16 și 21 din Constituție.

De asemenea, Curtea constată că, pentru aceleași argumente, nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia textul de lege atacat contravine prevederilor art. 22, art. 23 alin. (1) și ale art. 20 din Constituție, cu raportare la dispozițiile art. 1-3, 5, 13 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 66 și 81 din Codul familiei, excepție ridicată de Maria Goția în Dosarul nr. 3.771/107/2006 al Tribunalului Alba - Secția civilă.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 55 din Legea nr. 273/2004

privind regimul juridic al adopției, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2007.