Decizia nr. 641/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a prevederilor

art. 29 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Dorina Gândilă, Eugen Alexandru Ștefănescu, Cristian Ștefănescu și Veronica Ștefănescu în Dosarul nr. 26.983/1/2004 (număr vechi 8.257/2004) al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

La apelul nominal răspunde reprezentantul autoarei excepției, Dorina Gândilă, avocat, cu delegație la dosar. Lipsesc celelalte părți, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Societatea Comercială "Mecanică Fină" - S.A. a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea acesteia.

Având cuvântul, apărătorul autoarei excepției Dorina Gândilă arată că aceasta a fost citată la prezentul termen de judecată, cu mențiunea preschimbării termenului, și solicită aplicarea dispozițiilor art. 153 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Termenul luat în cunoștință sau pentru care au fost trimise citațiile nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice și cu citarea părților. (...)".

Reprezentantul Ministerului Public se opune admiterii acestei cereri.

Curtea respinge cererea, arătând că termenul de judecată a fost preschimbat în ședința din Camera de consiliu din data de 5 septembrie 2006, fără citarea părților, în temeiul

art. 14 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Având cuvântul, reprezentantul autoarei excepției solicită admiterea acesteia, invocând argumentele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea Radu împotriva României, din data de 20 iulie 2006, prin care Curtea a afirmat, printre altele, că există o violare a art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și obligația statului român de a restitui reclamanților în speță, persoane fizice, un imobil-construcție, în natură sau prin echivalent.

De asemenea, susține că textul de lege criticat, astfel cum a fost modificat prin

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, contravine principiului constituțional al garantării și ocrotirii dreptului de proprietate și proprietății private, cu atât mai mult cu cât privarea de proprietate nu este justificată de interesul general, în sensul art. 1 paragraful 2 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind vorba de un bun imobil revendicat de la o societate comercială, asupra căruia aceasta din urmă nu exercită dreptul de folosință.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie. Arată că hotărârea Curții europene a drepturilor omului, pronunțată în cauza Radu împotriva României, nu este incidentă în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 26.983/1/2004 (număr vechi 8.257/2004), Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată de Dorina Gândilă, Eugen Alexandru Ștefănescu, Cristian Ștefănescu și Veronica Ștefănescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat contravine principiului constituțional al garantării și ocrotirii dreptului de proprietate în mod egal, indiferent de titular, și creează o discriminare între foștii proprietari îndreptățiți la restituirea unor imobile preluate abuziv de stat. Astfel, se susține că persoana îndreptățită la restituirea unui imobil evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate integral are dreptul la restituirea în echivalent, constând în despăgubiri corespunzătoare valorii de piață a imobilului solicitat, indiferent de împrejurarea că imobilul a fost preluat de stat cu titlu sau fără titlu, spre deosebire de foștii proprietari ai imobilelor preluate de stat, afectate unor activități publice, și pentru care legea prevede restituirea în natură. Se mai arată că textul de lege criticat realizează o expropriere nelegală, contravenind dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Legea fundamentală.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, arătând că textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală, referitor la garantarea și ocrotirea în mod egal de lege a proprietății private, indiferent de titular.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat reprezintă o aplicare a dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituție.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 29 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora:

"(1) Pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.

(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care imobilele au fost înstrăinate.

(3) În situația imobilelor prevăzute la alin. (1) și (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.

(4) În situația bunurilor imobile preluate cu titlu valabil, înstrăinate sub orice formă din patrimoniul administrației publice centrale sau locale, persoana îndreptățită va notifica organele de conducere ale acesteia. În acest caz, măsurile reparatorii în echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza întâi, alin. (2) teza întâi și alin. (3) din Constituție, referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și a proprietății private, precum și la expropriere.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la dispozițiile art. 44 din Constituție, și cu o motivare similară.

Astfel, prin

Decizia nr. 253 din 9 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 11 aprilie 2006, Curtea a statuat că legiuitorul poate reglementa exceptarea de la restituirea în natură a imobilelor preluate de stat fără titlu valabil, în vederea asigurării stabilității raporturilor juridice deja create în cadrul circuitului civil. S-a mai reținut, în decizia menționată, că opțiunea legiuitorului de a acorda despăgubiri corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate nu vine în contradicție cu spiritul

Legii nr. 10/2001 , și anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, fiind în deplină concordanță cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit căreia conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Cele statuate în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 44 alin. (3) referitoare la expropriere, se constată că aceste dispoziții constituționale nu sunt relevante în cauză.

De asemenea, Curtea reține că autorii excepției au solicitat admiterea excepției de neconstituționalitate, invocând Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Radu împotriva României, din data de 20 iulie 2006, prin care a fost constatată obligația Statului român de a restitui în natură sau prin echivalent un imobil-construcție, urmare a încălcării art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea constată că, în hotărârea menționată, instanța de contencios european al drepturilor omului a reținut o încălcare a reglementării internaționale privind protecția proprietății, motivată între altele de faptul că societatea pe acțiuni "Proprietatea" - organism de plasare de valori mobiliare la care participă persoanele îndreptățite la măsurile reparatorii prin echivalent, în temeiul

Legii nr. 10/2001

- în prezent "nu funcționează într-un mod susceptibil să conducă la acordarea unei despăgubiri reclamanților (...)", fără a institui o obligație a legiuitorului de a modifica soluția legislativă în vigoare.

Mai mult, apreciind asupra cadrului normativ existent în materia legilor reparatorii privind proprietatea, Curtea europeană a arătat că

Legea nr. 247/2005

"aplică principiile exprimate în jurisprudența internațională, judiciară sau arbitrală referitoare la despăgubirile datorate în caz de acte ilicite și confirmate în mod constant în jurisprudența Curții europene referitoare la privațiunile ilegale sau de facto (...)".

Astfel, Curtea nu poate reține nici un argument care să conducă la reconsiderarea jurisprudenței sale referitoare la textul de lege criticat în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Dorina Gândilă, Eugen Alexandru Ștefănescu, Cristian Ștefănescu și Veronica Ștefănescu în Dosarul nr. 26.983/1/2004 (număr vechi 8.257/2004) al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 octombrie 2006.