Decizia nr. 59/2007

Secretarul general al Camerei Deputaților, cu Adresa nr. 51/4.805 din 4 decembrie 2006, a înaintat Curții Constituționale sesizarea formulată de un număr de 51 de deputați, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituție, privind neconstituționalitatea prevederilor art. 1 și 3 din Legea privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici și mijlocii din industria berii.

Potrivit tabelului cuprinzând semnăturile autorilor sesizării de neconstituționalitate, cei 51 de deputați sunt următorii: Viorel Oancea, Grigore Crăciunescu, Ioan Ghișe, Gheorghe Gabor, Ioan Timiș, Emilian Valentin Frâncu, Mircea Ciopraga, Monica-Mihaela Știrbu, Mihai Adrian Mălaimare, Sorin Marian Paveliu, Gheorghe Adrian Miuțescu, Mihai Sandu-Capră, Ion Luchian, Cristian Silviu Bușoi, Gheorghe Dragomir, Mircea Man, Petru Călian, Cornel Știrbeț, Ionel Palăr, Sereș Denes, Erdei-Doloczi Istvan, Mate Andras Levente, Andrei-Gheorghe Kiraly, Toro Tiberiu, Szekely Levente Csaba, Varga Attila, Lakatos Petru, Kerekes Karoly, Bonis Istvan, Soki Bela, Dan Horațiu Buzatu, Titu Nicolae Gheorghiof, Adrian George Scutaru, Cătălin Micula, Emil Strungă, Petru Ungureanu, Claudius Mihail Zaharia, Rareș Șerban Mănescu, Mihăiță Calimente, Nini Săpunaru, Corneliu Momanu, Romică Andreica, Valeriu-Victor Boeriu, Cornel Popa, Mircea Valer Pușcă, Andrei Dominic Gerea, Horea Dorin Uioreanu, Daniel Buda, Ioan Oltean, Augustin Zegrean și Ioan Hoban.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 11.233 din 5 decembrie 2006, formând obiectul Dosarului nr. 2.375A/2006.

Prin această sesizare se solicită Curții Constituționale să constate că dispozițiile art. 1 și 3 din Legea privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici și mijlocii din industria berii sunt neconstituționale pentru următoarele motive:

a) Prevederile art. 1 coroborate cu cele ale art. 3 din lege sunt contrare dispozițiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, potrivit cărora "(2) Statul trebuie să asigure a) [...] protecția concurenței loiale[...] ".

Astfel, se arată că art. 1 alin. (1) din legea criticată stabilește că sunt scutite de la plată obligațiile fiscale restante la data de 31 decembrie 2003 și care au rămas neachitate până la data intrării în vigoare a legii, reprezentând accize, impozit pe profit și taxa pe valoarea adăugată, care sunt datorate de întreprinderile mici și mijlocii din industria berii, ce întrunesc condițiile prevăzute la art. 3 al aceleiași legi, cu excepția obligațiilor cu reținere la sursă și a taxei pe valoare datorată de vamă. De asemenea, alin. (2) al aceluiași articol prevede scutirea de la plată a obligațiilor fiscale accesorii ce reprezintă dobânzi, penalități și majorări de întârziere aferente obligațiilor fiscale scutite potrivit alin. (1), dacă sunt calculate până la data intrării în vigoare a legii.

Față de condițiile prevăzute la art. 3 din lege, rezultă că o parte dintre contribuabili vor beneficia de ajutor de stat, ce constituie premisa unui profit obținut printr-o practică neconcurențială. Acest ajutor nu este justificat, deoarece statul nu este acționar la "companiile" beneficiare de scutiri de la plată, iar încercarea de a salva de la faliment doar o parte dintre contribuabili este contrară mediului concurențial. În opinia autorilor sesizării, nu este justificată nici motivarea inițiatorilor legii criticate, referitoare la falimentarea unor fabrici de bere de capacitate mică, deoarece falimentul este consecința firească a unor principii concurențiale, față de care intervenția statului ar fi inechitabilă.

În plus, se arată că

Legea nr. 143/1999

privind ajutorul de stat, completată prin

Legea nr. 603/2003 , interzice acordarea acestuia "pentru compensarea pierderilor rezultate din activitatea întreprinderilor, direct sau prin scutirea de la plată a obligațiilor către stat". Ajutorul acordat de legea criticată creează premisele creșterii capacității de producție, încălcându-se astfel regulile concurenței și ale pieței libere.

b) Autorii sesizării susțin că prevederile criticate încalcă și dispozițiile art. 56 din Constituție referitoare la contribuțiile financiare, întrucât ele conferă drepturi diferite unei părți dintre contribuabili, instituindu-se astfel un tratament discriminatoriu, criteriul de acordare al facilităților fiind acela al "măririi patrimoniului societății și al cantității de bere produsă".

În conformitate cu dispozițiile

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a comunică punctele lor de vedere.

Guvernul, în răspunsul său înregistrat la Curtea Constituțională sub nr. 6 din 3 ianuarie 2007, consideră că sesizarea de neconstituționalitate este întemeiată, pentru următoarele motive:

Prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2005

privind abrogarea dispozițiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare restante, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 244/2005 , Guvernul a luat măsura încetării acordării de înlesniri la plata obligațiilor fiscale bugetare restante, "prin abrogarea dispozițiilor legale ce reglementau astfel de măsuri". Au fost avute în vedere considerente ce vizează egalitatea de tratament, disciplina contribuabililor, favorizarea unui mediu concurențial de afaceri, precum și avertizările și recomandările Comisiei Europene cu privire la ajutoarele de stat acordate în mod abuziv.

În finalul punctului său de vedere, Guvernul apreciază că întrucât măsurile dispuse prin legea criticată "conduc la consecințe favorizante și discriminatorii, se poate susține încălcarea dispozițiilor constituționale invocate de parlamentarii autori ai prezentei sesizări."

Președintele Camerei Deputaților și președintele Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Potrivit dispozițiilor

art. 77 din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională a solicitat informări cu privire la efectele asupra mediului concurențial pe care le pot genera scutirile de la plată a obligațiilor fiscale prevăzute de legea criticată de la Consiliul Concurenței, Direcția generală ajutor de stat, practici neloiale și prețuri reglementate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, precum și de la Agenția Națională pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație.

În considerațiile Consiliului Concurenței, cuprinse în Adresa nr. 8.626 din 18 decembrie 2006, se apreciază, în esență, că orice ajutor de stat denaturează concurența și este considerat incompatibil cu mediul concurențial normal. Se susține însă că, potrivit prevederilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 143/1999

privind ajutorul de stat și ale art. 87 alin. (3) din Tratatul Comunității Europene, pentru ca ajutorul de stat să fie considerat compatibil cu mediul concurențial normal, el trebuie să corespundă unor criterii legale, cum ar fi, de exemplu: să fie legat de o investiție inițială, de un proiect de cercetare-dezvoltare, instruire a angajaților, ocupare a forței de muncă, de protecția mediului etc. Mai poate fi considerat compatibil ajutorul acordat dacă "îndeplinește cerințele prevăzute de Regulamentul privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor în dificultate". Ajutorul care întrunește însă criteriile "prevăzute de legislația secundară adoptată de Consiliul Concurenței în aplicarea

Legii nr. 143/1999

afectează într-o măsură nesemnificativă concurența". În continuare, se arată că în cadrul procedurii legislative, Consiliul Concurenței a evaluat proiectul de lege prin Punctul de vedere nr. R.G. 2.900 din 3 aprilie 2006 și Avizul nr. R.G. 3.604 din 5 mai 2006 și a comunicat Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale că poate autoriza schema de ajutor prevăzută de lege numai în urma unei notificări transmise de furnizorul și inițiatorul măsurii și numai dacă schema îndeplinește cerințele prevăzute de Regulamentul privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor în dificultate. Obligația notificării prealabile a fost introdusă în proiectul legii criticate, însă Consiliul Concurenței nu a primit până la data întocmirii adresei notificarea schemei de ajutor de stat, iar de la 1 ianuarie 2007 autorizarea acesteia "este de competența Comisiei Europene, ceea ce face ca timpul rămas până la transferul competențelor în materie să fie insuficient pentru emiterea unei decizii motivate. De aceea, este necesară notificarea formală din partea României după data de 1 ianuarie 2007 pentru acordarea efectivă a ajutorului de stat."

Cu privire la afectarea comerțului României cu statele membre ale Uniunii Europene, se arată că orice ajutor de stat afectează comerțul menționat, dar acest fapt "nu împiedică autorizarea schemei care îndeplinește condițiile prevăzute de legislația secundară în domeniu". Așa cum rezultă din datele existente la Consiliul Concurenței, rezultă că ponderea pe piață a beneficiarilor legii criticate este nesemnificativă, fiind sub 10%.

Din informarea Direcției generale ajutor de stat, practici neloiale și prețuri reglementate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, cuprinsă în Adresa nr. 690.448 din 20 decembrie 2006, rezultă că legea criticată vizează intervenția statului în economie, ce trebuie să fie conformă prevederilor

Legii nr. 143/1999

privind ajutorul de stat și a Regulamentului privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor în dificultate. Se menționează în mod expres că după data aderării României la Uniunea Europeană atribuția de autorizare a schemei de ajutor de stat aparține Comisiei Europene.

Agenția Națională pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație, prin Adresa nr. 615 din 21 decembrie 2006, susține că nu are competența legală de a se pronunța asupra aspectelor solicitate, ci doar Consiliul Concurenței, al cărui aviz a fost avut în vedere de comisiile parlamentare pentru buget, finanțe și bănci.

În afara informărilor solicitate, la Curtea Constituțională au fost trimise, nefiind solicitate, opinii cu privire la sesizarea de neconstituționalitate a acestei legi, de către Patronatul Societăților Independente Producătoare de Bere din România și de către Federația Națională a Sindicatelor din Industria Alimentară.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituționalitate, punctul de vedere al Guvernului, informările primite, raportul întocmit de judecătorul-raportor și prevederile criticate din Legea privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici și mijlocii din industria berii, raportate la dispozițiile Constituției, precum și prevederile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție și ale

art. 1, 10, 15, 16 și 18 din Legea nr. 47/1992 , Curtea a fost legal sesizată și este competentă să soluționeze sesizarea de neconstituționalitate.

Obiectul sesizării îl constituie prevederile art. 1 și 3 din Legea privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderi mici și mijlocii din industria berii, ce au următorul cuprins:

- Art. 1: "(1) Se scutesc la plată obligațiile fiscale restante la data de 31.12.2003 și neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, reprezentând accize, impozit pe profit și TVA, datorate de întreprinderile mici și mijlocii din industria berii, care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 3, cu excepția obligațiilor cu reținere la sursă și a TVA datorată în vamă.

(2) Se scutesc la plată obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi, penalități și majorări de întârziere aferente obligațiilor fiscale scutite conform alin. (1), calculate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 3: "(1) Prevederile prezentei legi se aplică întreprinderilor mici și mijlocii din industria berii care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a) au declarat până la 15.01.2005 că au capacitate de producție mai mică de 200 mii hl/an;

b) nu s-au aflat în procedură de faliment până la data intrării în vigoare a prezentei legi;

c) sunt întreprinderi mici și mijlocii potrivit prevederilor Regulamentului privind ajutorul de stat pentru întreprinderile mici și mijlocii, aprobat prin

Ordinul președintelui Consiliului Concurenței nr. 55/2004 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 19 aprilie 2004, cu modificările și completările ulterioare, și sunt considerate «firme în dificultate», în sensul prevederilor regulamentului privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor în dificultate, aprobat prin

Ordinul președintelui Consiliului Concurenței nr. 501/2004 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.215 din 17 decembrie 2004;

d) calculul numărului de angajați și al valorilor financiare are în vedere tipurile de întreprinderi mici și mijlocii definite în Regulamentul pentru modificarea și completarea Regulamentului privind ajutorul de stat pentru întreprinderile mici și mijlocii, aprobat prin

Ordinul președintelui Consiliului Concurenței nr. 13/2005 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 9 februarie 2005;

e) au întocmit planurile de restructurare pentru restaurarea viabilității, îndeplinindu-se cerințele prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor în dificultate, aprobat prin

Ordinul președintelui Consiliului Concurenței nr. 501/2004 ;

f) se angajează la contribuții financiare proprii minimale în cadrul planului de restructurare, de cel puțin 40 % din valoarea financiară totală a acestuia pentru întreprinderile mijlocii și, respectiv, de cel puțin 25 % pentru întreprinderile mici.

(2) Planurile de restructurare vor fi verificate și aprobate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în termen de 15 zile de la data depunerii acestora de către întreprinderile mici și mijlocii din industria berii care îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1). Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale poate solicita ca planul de restructurare să fie vizat de o persoană fizică sau juridică autorizată în domeniul respectiv, care are în obiectul de activitate servicii de elaborare de studii de evaluare, fezabilitate și expertize tehnice pentru industria alimentară în vederea certificării îndeplinirii condițiilor de la alin. (1) lit. e) și f). Cheltuielile aferente acestei măsuri vor fi suportate de întreprinderile mici și mijlocii în cauză. Planul de restructurare poate să vizeze o perioadă de maximum 3 ani.".

Dispozițiile constituționale considerate ca fiind încălcate prin textele criticate sunt cele ale art. 56 și ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, al căror cuprins este următorul:

- Art. 56: "(1)Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale.

(3) Orice alte prestații sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situații excepționale."

- Art. 135 "(2)Statul trebuie să asigure:

a) [...], protecția concurenței loiale, [...]".

Examinând critica de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție instituie obligația statului de a asigura protecția concurenței loiale, obligație ce reprezintă garanția constituțională a libertății concurenței. Libera concurență este reglementată la nivel de lege, și nu în plan constituțional. De aceea, pentru a constata dacă prin legea criticată s-a încălcat obligația statului de asigurare a protecției liberei concurențe, Curtea urmează să examineze reglementările legale ce țin de domeniul concurenței:

I. Curtea constată că legea criticată a fost adoptată în contextul legislativ în care, în materia ajutoarelor de stat, era în vigoare

Legea nr. 143/1999 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 16 august 2005, lege care a fost abrogată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117 din 21 decembrie 2006

privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 28 decembrie 2006. Art. 1 alin. (1) din ordonanță stabilește că aceasta "are ca scop reglementarea procedurilor naționale în materia ajutorului de stat, în vederea aplicării articolelor 87-89 din Tratatul Comunității Europene și a legislației secundare adoptate în baza acestora".

II. Având în vedere că, de la data de 1 ianuarie 2007, România a aderat la Uniunea Europeană, Curtea urmează să examineze legislația internă în domeniul ajutoarelor de stat și compatibilitatea acesteia cu legislația Uniunii Europene în domeniu, pentru că, în temeiul art. 148 alin. (2) din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".

Curtea constată că, întrucât ordonanța de urgență menționată reglementează doar procedurile naționale în materia ajutorului de stat, abrogând prevederile de drept material din

Legea nr. 143/1999 , compatibilitatea acordării acestui ajutor cu libera concurență se stabilește prin aplicarea directă a prevederilor art. 87 din Tratatul Comunității Europene, ce au următorul cuprins:

"(1) Cu excepția derogărilor prevăzute de prezentul tratat, sunt incompatibile cu piața comună ajutoarele acordate de state sau cele acordate sub orice formă prin intermediul resurselor statului, care distorsionează sau amenință cu distorsionarea concurenței prin favorizarea anumitor întreprinderi sau producții, în măsura în care afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(2) Sunt compatibile cu piața comună:

a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiția ca acestea să fie acordate fără vreo discriminare legată de originea produselor;

b) ajutoarele destinate remedierii daunelor cauzate de calamitățile naturale sau de alte evenimente extraordinare;

c) ajutoarele acordate economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania, prin divizarea Germaniei, în măsura în care ele sunt necesare pentru compensarea dezavantajelor economice cauzate de această divizare.

(3) Pot fi considerate compatibile cu piața comună:

a) ajutoarele destinate favorizării dezvoltării economice a regiunilor cu un nivel de trai anormal de scăzut sau dominate de un nivel grav al șomajului;

b) ajutoarele destinate să promoveze executarea unui proiect important de interes european comun sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru;

c) ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice, dacă nu alterează condițiile schimburilor comerciale într-o măsură contrară interesului comun;

d) ajutoarele destinate să promoveze cultura și conservarea patrimoniului, dacă nu alterează condițiile schimburilor comerciale și concurența în Comunitate într-o măsură care contravine interesului comun;

e) celelalte categorii de ajutoare determinate prin decizia Consiliului, care hotărăște cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei."

În aplicarea art. 87-89 din tratat, Comisia Europeană a adoptat Regulamentul nr. 70 din 12 ianuarie 2001 referitor la ajutoarele de stat pentru întreprinderile mici și mijlocii, ce prevede compatibilitatea acestora, în anumite condiții, cu piața comună.

Curtea Constituțională apreciază că ajutoarele de stat prevăzute de legea criticată pot fi compatibile cu libera concurență, în temeiul art. 87 alin. (3) din Tratatul Comunității Europene, dat fiind că aceste ajutoare sunt destinate să mențină în activitatea economică întreprinderi mici și mijlocii cu tradiție în producția de bere și care se află în dificultate economică, supuse procesului de restructurare. În scopul menținerii unei structuri de piață concurențiale, Comisia Europeană are în vedere rolul benefic al întreprinderilor mici și mijlocii asupra dinamismului economiei și, prin urmare, permite ca acestea să beneficieze de ajutor de stat într-un cuantum care să nu afecteze schimburile comerciale între statele membre. Așadar, Curtea reține că ajutoarele de stat avute în vedere de legea criticată nu sunt de natură să afecteze relațiile comerciale față de ceilalți producători interni și, cu atât mai mult, față de celelalte state membre ale Uniunii Europene. Aceeași concluzie se desprinde și din informarea Consiliului Concurenței, în care se arată că ponderea pe piață a potențialilor beneficiari de ajutoare este nesemnificativă (fiind sub 10%). În aceste condiții, ajutoarele ce fac obiectul examinării pot fi compatibile cu libera concurență, așa cum rezultă din art. 87 alin. (3) din Tratatul Comunității Europene.

Curtea reține, de asemenea, că, potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (3) din Tratatul Comunității Europene, Comisia Europeană este competentă să stabilească compatibilitatea ajutoarelor de stat cu funcționarea pieței comune, printre acestea figurând și ajutorul acordat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate, și anume a acelora ce nu sunt în măsură să evite falimentul, în lipsa intervenției statului, situație reglementată de legea criticată.

Totodată, Curtea Constituțională mai reține că, așa cum rezultă din informarea Consiliului Concurenței, schema de ajutor nu a fost notificată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în vederea avizării până la 31 decembrie 2006. În aceste condiții, este necesar ca, după data de 1 ianuarie 2007, România să notifice aceste ajutoare Comisiei Europene așa cum reglementează

art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2006

privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, care prevede că rolul autorității de contact în raporturile dintre Comisia Europeană și autoritățile și instituțiile publice din România revine Consiliului Concurenței.

III. 1) Cu privire la critica autorilor sesizării referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 135 alin. (2) din Constituție, Curtea reține că, potrivit art. 3 alin. (1) lit. e) din lege, ajutoarele de stat se acordă întreprinderilor mici și mijlocii care "au întocmit planurile de restructurare pentru restaurarea viabilității, îndeplinindu-și cerințele prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor în dificultate [...]".

Prin această reglementare nu se încalcă dispozițiile cuprinse în art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție referitoare la obligația statului de a asigura protecția concurenței loiale, ci, dimpotrivă, legea își propune să dea expresie obligației statului, prevăzută de același articol din Constituție, de "creare a cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție". În scopul creării acestui cadru, statul trebuie să susțină o politică concurențială corectă, prin evitarea concentrărilor, al căror efect ar duce la crearea monopolului în producția de bere din România.

Curtea constată, de asemenea, că nu este întemeiată nici critica potrivit căreia încercarea statului de a salva de la faliment fabricile de bere cu o capacitate mică este contrară unor principii concurențiale, întrucât, în aplicarea art. 87 al Tratatului Comunității Europene, s-au emis unele reglementări privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate. Așa este, de exemplu, Regulamentul Comisiei Europene nr. 70/2001 privind aplicarea art. 87 și 88 din Tratatul Comunității Europene referitor la ajutoarele de stat pentru întreprinderile mici și mijlocii. În sensul acestui regulament, legea examinată instituie măsuri în scopul menținerii micii producții interne tradiționale, de bere, prin valorificarea, în principal, a factorilor de producție din zonele respective, dar și prin menținerea forței de muncă calificate în acest domeniu, contribuind astfel la ridicarea potențialului economic al întreprinderilor mici și mijlocii. Așa fiind, Curtea Constituțională constată că ajutorul de stat acordat acestor întreprinderi nu îngrădește libera concurență, ci, dimpotrivă, el contribuie la consolidarea structurilor economice și la menținerea concurenței loiale.

De asemenea, Curtea constată că nu este întemeiată nici critica de neconstituționalitate referitoare la acordarea ajutorului de stat în scopul creșterii capacității de producție, întrucât art. 3 alin. (2) lit. a) din legea criticată prevede că beneficiază de ajutor de stat doar acele întreprinderi mici și mijlocii care au declarat, până la 15 ianuarie 2005, că au o capacitate de producție mai mică de 200 mii hl/an. Mai mult decât atât, art. 4 alin. 1 lit. a) prevede că ajutorul de stat acordat își pierde valabilitatea în cazul în care, pe perioada aplicării planului de restructurare, beneficiarii procedează la mărirea capacității de producție peste cea prevăzută la art. 1 lit. a).

2) Examinând critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 56 din Constituție referitoare la contribuții financiare, Curtea constată că aceasta este nefondată, deoarece, prin alin. (2) al acestui articol, legiuitorul a înțeles să garanteze că sistemul legal de impuneri trebuie să asigure justa așezare a sarcinilor fiscale, iar nu să interzică acordarea unor înlesniri către contribuabili, chiar dacă, în cauza de față, scutirile de la plată au natura juridică a ajutorului de stat.

Cu privire la susținerea potrivit căreia acordarea de drepturi doar în beneficiul unora dintre contribuabili contribuie la mărirea patrimoniului, Curtea reține că nu are relevanță dacă scutirea de la plată a obligațiilor fiscale ar influența mărirea patrimoniului, deoarece, prin restructurare și consolidare, întreprinderile mici și mijlocii vor deveni contribuabili solvabili la bugetul de stat. Mai mult, legea criticată, în art. 3 alin. (1) lit. f) stabilește că prevederile legii se aplică întreprinderilor mici și mijlocii din industria berii, care "se angajează la contribuții financiare proprii minimale în cadrul planului de restructurare, de cel puțin 40% din valoarea financiară totală a acestuia pentru întreprinderile mijlocii și, respectiv, de cel puțin 25% pentru întreprinderile mici."

IV. Curtea a exercitat controlul de constituționalitate în limitele sesizării. Având în vedere însă că legea criticată a tranzitat sistemul legislativ anterior în cel actual care se interferează cu legislația Uniunii Europene, Curtea Constituțională a luat act de aplicarea directă a dispozițiilor art. 87-89 din Tratatul Comunității Europene, neexistând, în prezent, o reglementare legală internă, de drept material, cu privire la ajutorul de stat, și constată că nu este cazul ipotezei reglementate de art. 148 alin. (2) din Constituție, referitoare la aplicarea prioritară a reglementărilor comunitare. Este de observat și faptul că obligația notificării ajutorului de stat revine Consiliului Concurenței, ca autoritate de contact dintre România și Comisia Europeană, potrivit prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 117/2006 , Comisie care va decide cu privire la acordarea ajutorului de stat avut în vedere de legea supusă controlului de constituționalitate.

Pe de altă parte, deși excedează controlului de constituționalitate, Curtea constată că prevederile legii criticate trebuie puse de acord, în primul rând, cu dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 117/2006

privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, care a abrogat legislația internă în materie, iar, în al doilea rând, trebuie corelate cu prevederile art. 87-89 din Tratatul Comunității Europene.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. a), al art. 147 alin. (4) și al art. 148 alin. (2) din Constituția României, precum și al art. 15 alin. (1) și al

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că prevederile art. 1 și ale art. 3 din Legea privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici și mijlocii din industria berii sunt constituționale.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 17 ianuarie 2007 și la aceasta au participat: Ioan Vida, președinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Șerban Viorel Stănoiu, Ion Predescu și Tudorel Toader, judecători.

PREȘEDINTE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Prim magistrat-asistent,

Claudia Miu

OPINIE SEPARATĂ

Prin Decizia nr. 59 din 17 ianuarie 2007, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1 și 3 din Legea privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici și mijlocii din industria berii sunt constituționale. Prevederile art. 1 alin. (1) stabilesc acordarea unor facilități financiare pentru întreprinderile mici și mijlocii din industria berii, care constau în scutirea de la plata obligațiilor fiscale restante la data de 31 decembrie 2003 și neachitate până la data intrării în vigoare a acestei legi, reprezentând accize, impozit pe profit și TVA, în condițiile prevăzute de lege, fiind exceptate obligațiile cu reținere la sursă și TVA datorată în vamă. De asemenea, în temeiul alin. (2) al aceluiași articol, scutirea de la plata obligațiilor fiscale accesorii vizează și dobânzile, penalitățile și majorările de întârziere aferente obligațiilor fiscale scutite conform alin. (1), calculate până la data intrării în vigoare a acestei legi.

Din conținutul acestor reglementări juridice rezultă că facilitățile financiare de care beneficiază întreprinderile mici și mijlocii din industria berii reprezintă nici mai mult nici mai puțin decât ajutoare de stat acordate acestor societăți comerciale. Desigur, acordarea unor ajutoare de stat unor întreprinderi mici și mijlocii poate fi făcută în anumite circumstanțe. Astfel, până la 1 ianuarie 2007, aprobarea ajutoarelor de stat ținea de competența Consiliului Concurenței. După această dată, aprobarea ajutoarelor de stat este de competența Comisiei Europene. În temeiul noilor reglementări, Consiliul Concurenței este obligat să notifice Comisiei, în timp util, orice proiecte care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele de stat.

În speță, Consiliul Concurenței nu și-a exercitat această obligație prevăzută de art. 88 alin. 3) din Tratatul (consolidat) privind instituirea Comunității Europene.

Prima noastră obiecție privitoare la neconstituționalitatea Legii privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici și mijlocii din industria berii are în vedere faptul că prevederile art. 88 alin. (3) din Tratatul (consolidat) privind instituirea Comunității Europene privitoare la notificarea către Comisia Europeană a ajutoarelor de stat, instituite prin această lege, nu a fost făcută, în condițiile în care prevederile acestui tratat au devenit obligatorii pentru România, începând cu data de 1 ianuarie 2007. Menționăm că această obligație revine și Curții Constituționale, în condițiile în care autoritatea noastră de contencios constituțional s-a pronunțat asupra sesizării de neconstituționalitate la 17 ianuarie 2007, deci după data aderării României la Uniunea Europeană. De altfel, chiar în Decizia nr. 59 din 17 ianuarie 2007 a Curții Constituționale se menționează că România a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, dată de la care se aplică dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituție care conferă prioritate dreptului comunitar în raport cu dreptul intern. Întrebarea esențială intervine chiar aici: pot fi compatibile dispozițiile acestei legi supuse controlului de constituționalitate cu prevederile art. 87 și 88 dintr-un tratat european pe care România urmează să-l respecte în temeiul art. 148 din Constituția României? Răspunsul la această întrebare nu poate fi plasat în zona neantului legislativ, deoarece nu se are în vedere confruntarea prevederilor acestui tratat cu un "vid legislativ", ci cu aceste dispoziții ale unei legi în curs de a fi promulgată. Cea de-a doua obiecție privitoare la neconstituționalitatea acestei legi are în vedere aceeași confruntare dintre o lege internă și o dispoziție a dreptului comunitar. Astfel, în temeiul

Regulamentului (CE) nr. 70/2001

al Comisiei din 12 ianuarie 2001 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE în cazul ajutorului de stat pentru întreprinderile mici și mijlocii (care face parte din dreptul intern), ajutoarele subordonate utilizării produselor naționale de preferință față de produsele naționale importate sunt interzise sau, mai precis, prevederile regulamentului în această materie nu se aplică [art. 1 alin. (2) lit. c)]. Este incontestabil faptul că în industria berii din România există o concurență evidentă între produsele naționale și cele importate, ceea ce exclude orice ajutor de stat în acest domeniu.

Cel puțin aceste argumente ne duc la concluzia că Legea privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici și mijlocii din industria berii se abate de la prevederile dreptului comunitar și intră, pe această cale, în contradicție cu dispozițiile art. 148 din Constituția României.

JUDECĂTOR,

Ioan Vida

JUDECĂTOR,

Nicolae Cochinescu