Decizia nr. 121/2005

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecator

Aspazia Cojocaru - judecator

Constantin Doldur - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Kozsokar Gabor - judecator

Petre Ninosu - judecator

Ion Predescu - judecator

Serban Viorel Stanoiu - judecator

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla solutionarea excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 141 și ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penala, excepție ridicata de Toader Ignat în Dosarul nr. 962/2004 al Curtii de Apel Targu Mures - Sectia penala.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public, facand referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, pune concluzii de respingere a excepției de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

Prin Incheierea din 10 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 962/2004, Curtea de Apel Targu Mures - Sectia penala a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 141 și ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penala, excepție ridicata de Toader Ignat în recursul declarat împotriva Incheierii din 3 noiembrie 2004 prin care Tribunalul Mures a respins cererea acestuia de revocare a arestarii preventive luate față de el, precum și cererea de inlocuire a arestarii preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau aceea de a nu părăsi tara, prevăzută la art. 136 alin. 1 lit. b) și c) din Codul de procedură penala, apreciind că nu au incetat cauzele și condițiile care au dus la arestarea inculpatului.

În motivarea excepției de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile de lege criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiție, și ale art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul la aparare, deoarece nu prevad calea de atac a recursului și împotriva incheierii prin care s-a respins cererea de revocare a masurii arestarii preventive.

Curtea de Apel Targu Mures - Sectia penala considera ca textele de lege criticate sunt constitutionale, prin conținutul lor nefiind incalcate drepturile fundamentale cuprinse în art. 21 (accesul liber la justiție) și art. 24 (dreptul la aparare) din Constitutie.

În conformitate cu dispozitiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul considera ca excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 141 și ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penala în raport cu prevederile art. 21 și 24 din Constitutie este neintemeiata. Se apreciaza ca legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedura, ca și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, principiul liberului acces la justiție presupunand posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri în formele și modalitatile instituite de lege. Totodata, arata ca textele dispozițiilor de lege criticate nu aduc nici o atingere exercitiului dreptului la aparare garantat de art. 24 din Legea fundamentala, deoarece inculpatul-recurent va putea să-și exercite apararea atacand cu recurs incheierea prin care se respinge cererea de revocare ori de inlocuire a masurii arestarii preventive o dată cu sentinta sau decizia recurata.

Avocatul Poporului, invocand jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, apreciaza ca prevederile art. 141 și ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penala sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstitutionalitate ridicata.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozitiile

Legii nr. 47/1992 , retine urmatoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , sa solutioneze excepția de neconstitutionalitate ridicata.

Din cuprinsul incheierii de sesizare rezultă ca este contestata legitimitatea constituțională a dispozițiilor art. 141 și ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penala. Se constata însă ca, în realitate, în ceea ce priveste dispozitiile art. 141 din Codul de procedură penala, obiectul excepției îl constituie doar dispozitiile alin. 1 al acestui articol, iar nu ale intregului articol, autorul excepției considerand textul art. 141 din Codul de procedură penala ca fiind neconstitutional, deoarece nu prevede calea de atac a recursului și împotriva incheierii prin care se respinge cererea de revocare a masurii arestarii preventive (cale de atac prevăzută de alin. 1 contra altor incheieri privind masurile preventive). Or, alin. 2 și 3 ale aceluiasi articol se referă la recursul declarat împotriva acelor incheieri prin care s-a dispus luarea unei măsuri preventive, dispozitii care nu fac obiectul criticilor de neconstitutionalitate. Astfel fiind, Curtea Constituțională se va pronunță numai asupra constitutionalitatii dispozițiilor art. 141 alin. 1 și ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penala, care au urmatoarea redactare:

- Art. 141 alin. 1: "Incheierea data în prima instanța și în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constata încetarea de drept a arestarii preventive, poate fi atacata separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 24 de ore și curge de la pronuntare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsa.";

- Art. 385^1 alin. 2: "Incheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinta sau decizia recurata, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs."

Examinand excepția de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 126 și ale art. 129 din Constitutie, legiuitorul este unica autoritate competentă sa reglementeze caile de atac împotriva hotărârilor judecătorești în cadrul procedurii de judecată, precum și modul de exercitare a acestora. În virtutea acestei competente, legiuitorul stabileste hotărârile judecătorești împotriva cărora pot fi exercitate caile de atac și condițiile în care pot fi folosite aceste cai.

În ceea ce priveste incheierile, ca specie de hotărâri judecătorești pronuntate în cursul procesului, dar prin care nu se solutioneaza fondul cauzei, acestea nu pot fi atacate, de regula, decat o dată cu hotărârile judecătorești care solutioneaza fondul cauzei, care sunt, potrivit dreptului nostru procesual penal, sentintele și deciziile. Stabilind, prin art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penala, ca incheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinta sau cu decizia atacata, legiuitorul a actionat în limitele competentei sale, prevăzute prin dispozitiile constitutionale evocate mai sus.

Regula exercitarii cailor de atac împotriva incheierilor numai o dată cu hotărârea prin care s-a solutionat fondul cauzei se impune pentru asigurarea desfășurării procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigenta recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constituțional, cat și în Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale, care consacra la art. 6 pct. 1 dreptul oricarei persoane "la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale". Sub acest aspect, prin posibilitatea exercitarii cailor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, prin care se solutioneaza fondul cauzei, este asigurat accesul liber la justiție.

Faptul ca incheierea prin care se respinge cererea de revocare a masurii arestarii preventive nu poate fi atacata separat cu recurs se explica, pe de o parte, prin necesitatea de a evita o prelungire abuziva a procesului, iar pe de altă parte, prin aceea ca ea poate fi atacata cu recurs o dată cu hotărârea prin care s-a solutionat fondul cauzei.

Referitor la sustinerile autorului excepției privind incalcarea dreptului la aparare prevăzut de art. 24 din Constitutie, se constată că textele de lege criticate nu aduc atingere acestui drept, intrucat persoana interesata își poate formula aparari în cadrul caii de atac prevăzute de lege, care se exercită împotriva hotărârii prin care s-a solutionat fondul cauzei.

De altfel, asupra excepției de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 141 și ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penala, Curtea Constituțională s-a mai pronuntat prin

Decizia nr. 288 din 1 noiembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 16 ianuarie 2002,

Decizia nr. 182 din 20 iunie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 737 din 9 octombrie 2002, și, mai recent, prin

Decizia nr. 458 din 28 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 18 ianuarie 2005, respingand excepția ca fiind neintemeiata. Solutia adoptata, ca și considerentele pe care acestea se intemeiaza își mentin valabilitatea și în cauza de fața, intrucat nu au intervenit împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în aceasta materie.

Pentru considerentele aratate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 141 alin. 1 și ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penala, excepție ridicata de Toader Ignat în Dosarul nr. 962/2004 al Curtii de Apel Targu Mures - Sectia penala.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în sedinta publică din data de 1 martie 2005.