Decizia nr. 304/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 alin. (1) și ale

art. 169 alin. (1) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Gheorghiță F. Ioan în Dosarul nr. 6.049/2004 al Tribunalului Mureș.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, Gheorghiță F. Ioan, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepției solicită admiterea acesteia pentru motivele precizate în fața Tribunalului Mureș.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției. În ceea ce privește prevederile art. 31 alin. (1), (2) și (4) din Constituție, arată că acestea nu sunt incidente în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 6.049/2004, Tribunalul Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 alin. (1) și ale

art. 169 alin. (1) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Gheorghiță F. Ioan cu ocazia soluționării contestației formulate împotriva deciziei de recalculare a pensiei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 83 alin. (1) și ale

art. 169 alin. (1) din Legea nr. 19/2000

sunt contrare prevederilor art. 47, art. 31 alin. (1), (2) și (4) și ale art. 52 alin. (1) din Constituție. În acest sens amintește că recalcularea pensiei, prin luarea în calculul stagiului de cotizare a perioadei studiilor universitare, are loc de la prima zi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare, iar nu de la data publicării legii. Așa fiind, consideră că dispozițiile legale criticate aduc atingere prevederilor constituționale care consacră dreptul la un nivel de trai decent. În continuare susține că dispozițiile legale supuse controlului de neconstituționalitate se află în contradicție și cu prevederile art. 31 alin. (1), (2) și (4) și ale art. 52 alin. (1) din Constituție. Motivând această afirmație, arată că Monitorul Oficial al României în care a fost publicată

Legea nr. 19/2000

nu a fost difuzat prin oficiile de difuzare a presei, așa încât cei interesați nu au putut cunoaște prevederile acestui act normativ, iar în aceste condiții, casele de pensii nu au procedat la recalcularea, din oficiu, a pensiilor anterior stabilite.

Tribunalul Mureș apreciază că excepția ridicată nu este întemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate instituie drepturi în favoarea cetățenilor, iar nu restrângerea exercițiului unor drepturi. De asemenea, arată că prin publicarea

Legii nr. 19/2000

în Monitorul Oficial al României s-au asigurat publicitatea necesară actelor normative și accesul cetățenilor la informații. În sfârșit, menționează că între părțile litigiului există raporturi de asigurări sociale, iar nu de drept administrativ, astfel că nu se poate susține că prevederile legale criticate ar contraveni dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că, în concretizarea prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, legiuitorul a reglementat prin

art. 83 alin. (1) din Legea nr. 19/2000

regulile generale privind modul de acordare și de plată a drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, "fără a aduce vreo restrângere a dreptului la pensie, în cazul persoanelor pensionate anterior datei de 1 aprilie 2001, care solicită recalcularea pensiilor potrivit art. 169 alin. (1^1) și (2)". Astfel, consideră că "nu se poate reține că ar exista vreo contrarietate între acest text și prevederile constituționale invocate". De altfel, observă că textul legal menționat este criticat nu pentru cuprinsul său, ci pentru ceea ce nu conține, în sensul dorit de autorul excepției. De asemenea, arată că autorul excepției face confuzie între operațiunea de acordare și de plată a pensiei pentru limită de vârstă, reglementată de

art. 83 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 , și cea constând în revizuirea pensiei, reglementată de art. 88 din aceeași lege. Pentru considerente similare celor expuse mai sus, apreciază că

art. 169 alin. (1) din Legea nr. 19/2000

este în acord cu dispozițiile constituționale ale art. 47. În continuare arată că prevederile legale criticate nu încalcă dreptul la informație, întrucât

Legea nr. 19/2000

a fost publicată în Monitorul Oficial al României potrivit obligațiilor impuse de art. 78 din Constituție, asigurându-se astfel dreptul cetățenilor de a avea acces la acest act normativ. În sfârșit, arată că art. 83 alin. (1) și

art. 169 alin. (1) din Legea nr. 19/2000

nu conțin nici o prevedere care să interzică sau să restrângă dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Mai mult, menționează că, potrivit

art. 169 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 , cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens arată că prin

Legea nr. 19/2000

dreptul la asigurări sociale este garantat, ceea ce dă expresie prevederilor art. 47 din Constituție. În ceea ce privește art. 83 alin. (1) și

art. 169 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 , arată că prin aceste texte legale "nu se instituie nici o interdicție persoanei vătămate de o autoritate publică într-un drept al său ori într-un interes legitim de a obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată". Astfel, textele legale criticate nu sunt contrare dispozițiilor art. 52 din Constituție. De asemenea, constată că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate nu pun în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, astfel că nu se poate reține încălcarea art. 53 din Constituție. În sfârșit, arată că prevederile art. 31 din Legea fundamentală nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 83 alin. (1) și ale

art. 169 alin. (1) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, așa cum au fost modificate prin prevederile

art. I pct. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 17 martie 2003.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 83 alin. (1): "Drepturile de pensie pentru limită de vârstă se acordă și se plătesc de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la această dată.";

- Art. 169 alin. (1): "Pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 31 alin. (1), (2) și (4), art. 47 și ale art. 52 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora:

- Art. 31 alin. (1), (2) și (4): "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal. [...]

(4) Mijloacele de informare în masă, publice și private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.";

- Art. 47: "(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.

(2) Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială, potrivit legii.";

- Art. 52 alin. (1): "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile constituționale ale art. 47 consacră atât dreptul, cât și obligația legiuitorului de a reglementa criteriile și condițiile concrete în care se acordă dreptul cetățenilor la pensie, la alte forme de asigurări sociale și la măsuri de asistență socială, precum și conținutul și modul de calcul al cuantumului drepturilor ce se acordă. În virtutea acestei competențe, legiuitorul a reglementat și perioada de activitate, denumită în noua legislație "stagiu de cotizare", perioadă ce se are în vedere, ca element esențial de calcul, la stabilirea pensiei și a altor drepturi de asigurări sociale.

Prin

art. 38 din Legea nr. 19/2000

s-a prevăzut asimilarea cu stagiul de cotizare și a unor perioade necontributive, printre care, la alin. (1) lit. b), perioada în care titularul a urmat cursurile de zi ale învățământului universitar, pe durata normală a studiilor și cu condiția absolvirii acestora, dispoziție inexistentă în legislația anterioară.

Luând în considerare situația persoanelor pensionate conform legislației anterioare, articolul unic al

Legii nr. 276/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 29 iunie 2004, a completat

art. 169 din Legea nr. 19/2000

cu alin. (1^1), potrivit căruia, cu ocazia recalculării pensiei la cerere, la stagiul de cotizare se adaugă și perioada studiilor universitare.

În opinia autorului excepției, faptul că recalcularea pensiei, prin luarea în calculul stagiului de cotizare și a perioadei studiilor universitare, are loc de la prima zi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare, iar nu de la data publicării legii, contravine dispozițiilor art. 47 din Constituție.

Față de această critică Curtea reține că, potrivit unui principiu general al legislației pensiilor, înscrierea la pensie se face la cererea celui îndreptățit, cerere însoțită de toate documentele care atestă dreptul și întinderea acestuia. Nici recalcularea pensiilor stabilite anterior, prin luarea în calcul și a unor date noi, nu se poate face decât la cerere și începând cu o dată ulterioară depunerii cererii.

Existența acestui principiu nu contravine însă prevederilor art. 47 din Constituție, reprezentând, în sine, doar opțiunea legiuitorului privind modul de exercitare a drepturilor consacrate de acest text constituțional.

În ceea ce privește critica autorului excepției privind încălcarea dreptului la informație, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reținută, atât timp cât publicarea prevederilor legale criticate a avut loc prin Monitorul Oficial al României, cu respectarea dispozițiilor constituționale ale art. 78.

În sfârșit, analizând critica de neconstituționalitate pe care autorul excepției o formulează în raport cu art. 52 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că acest text constituțional nu este incident în cauză. Astfel, aceste dispoziții constituționale se referă la răspunderea autorităților publice în trei situații, și anume atunci când emit un act administrativ prin care vatămă o persoană, când nu soluționează în termenul legal o cerere a unei persoane, în virtutea obligațiilor legale ce le revin, și atunci când produc prejudicii din cauza săvârșirii unor erori judiciare în procese. Curtea observă însă că autorul excepției nu vizează nici una dintre aceste ipoteze. El este nemulțumit de faptul că dispozițiile legale criticate nu prevăd obligația autorităților publice de a acționa din oficiu pentru recalcularea pensiilor, ci în urma formulării cererii de cel care solicită recalcularea. Aceasta reprezintă însă opțiunea legiuitorului în virtutea dispozițiilor constituționale ale art. 47 și nu implică sub nici un aspect vătămarea drepturilor pretinsă de autorul excepției.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 alin. (1) și ale

art. 169 alin. (1) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Gheorghiță F. Ioan în Dosarul nr. 6.049/2004 al Tribunalului Mureș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 iunie 2005.