Decizia nr. 88/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, excepție ridicată de Cristina Mariana Contras în Dosarul nr. 11.866/2002 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal se constata lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele Curții dispune să se facă apel și în Dosarul nr. 507C/2002. La apelul nominal în acest dosar lipsește, de asemenea, autorul excepției, Viorica Palade. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Din oficiu Curtea pune în discuție problema conexarii celor două dosare, având în vedere identitatea de obiect al acestora.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, coroborat cu art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 507C/2002 la Dosarul nr. 505C/2002, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca grațierea nu reprezintă un drept constituțional al condamnatului, care ar fi încălcat prin textul criticat, ci este o măsura de clementa acordată de Parlament, care are deplina libertate de a limita sfera persoanelor cărora li se va aplica iertarea de pedeapsa.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 7 noiembrie 2002 și din 19 noiembrie 2002, pronunțate în dosarele nr. 11.866/2002 și 15.722/2002, Judecătoria Cluj-Napoca și Judecătoria Ploiesti au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, excepție ridicată de Cristina Mariana Contras în fața Judecătoriei Cluj-Napoca și de condamnata Viorica Palade în fața Judecătoriei Ploiesti, în cauze ce au ca obiect contestații la executarea pedepsei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arata ca dispozițiile legale criticate instituie o discriminare, contrară prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, atunci când exceptează infractorii în mod diferențiat de la beneficiul grațierii, în raport cu data săvârșirii aceleiași infracțiuni, anterior sau după data modificării, prin anumite acte normative, a dispoziției legale de incriminare, deși fiecare a săvârșit infracțiuni de aceeași natura și la date anterioare intrării în vigoare a actului de clementa.

Judecătoria Cluj-Napoca apreciază ca excepția ridicată este intemeiata, iar dispozițiile criticate sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât "exceptarea de la beneficiul grațierii făcându-se în funcție de redactarea art. 209 alin. 1 din Codul penal - anterioară

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 207/2000

și a

Legii nr. 456/2001

și, respectiv, redactarea în vigoare - se ajunge, practic, la aplicarea unui tratament juridic diferit unor persoane condamnate pentru aceeași infracțiune, comisă, însă, la date diferite, la intervale relativ scurte."

Judecătoria Ploiesti considera ca excepția ridicată este neîntemeiată, "întrucât Parlamentul, ca putere legislativă, are ca atribuții adoptarea unei legi prin care poate excepta anumite pedepse sau anumite infracțiuni de la beneficiul grațierii, datorită faptului ca grațierea poate fi atât condiționată, dar și necondiționată".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților considera ca excepția ridicată nu este intemeiata, deoarece elaborarea actului de clementa și stabilirea criteriilor conform cărora persoanele condamnate pot beneficia de prevederile acestuia țin de voința legiuitorului, determinata de realizarea unei politici penale corecte. Exceptarea de la grațiere a celor care au săvârșit infracțiuni prevăzute la art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) și g) din Codul penal, în modalitățile prevăzute în redactarea acestor texte anterioară

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , pe considerentul ca faptele comise în modalitățile respective sunt mai grave, nu reprezintă o încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituție, nu instituie nici privilegii și nici discriminări.

Guvernul apreciază, de asemenea, ca dispozițiile legale criticate nu au caracter discriminatoriu, deoarece art. 16 alin. (1) din Constituție trebuie interpretat în legătură cu art. 4 din Legea fundamentală, privind criteriile de nediscriminare, iar

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002

nu reglementează în mod diferit beneficiul grațierii în funcție de acele criterii. De altfel, arata Guvernul, "grațierea colectivă constituie un act de clementa al Parlamentului, condițiile de acordare și aplicare ale acestuia fiind stabilite prin lege organică, în temeiul art. 72 alin. (3) lit. g) din Constituție".

Avocatul Poporului considera ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale, având în vedere ca stabilirea criteriilor de grațiere a unor pedepse aparține în exclusivitate legiuitorului, unele dintre aceste criterii fiind prevăzute chiar în

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 . Impunerea unor condiții pentru a putea beneficia de grațiere nu încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor, deoarece "statul poate, din ratiuni de politica penală, sa considere că nu trebuie iertati de pedeapsa anumiti infractori, indiferent de cuantumul sau durata pedepsei pronunțate, dacă sunt vinovați de săvârșirea unor categorii de infracțiuni".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Președintelui Camerei Deputaților, ale Guvernului și cele ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , constata următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, dispoziții care au următoarea redactare:

"Nu beneficiază de prevederile art. 1-3 cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru următoarele infracțiuni:

A. Infracțiuni reglementate de Codul penal:

[...] 12. furtul de autovehicule, precum și furtul calificat, prevăzute în art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) și g), alin. 2 și 3 în redactarea anterioară

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, în

art. 209 alin. 1-4 în redactarea anterioară Legii nr. 456/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 207/2000

privind modificarea și completarea Codului penal și a Codului de procedura penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, și în art. 209 alin. 2-4, în redactarea în vigoare;"

Din textul de lege criticat rezultă ca sunt exceptați de la beneficiul grațierii cei condamnați pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, în mod diferențiat, în funcție de redactarea diferita a textelor incriminatoare, facuta prin acte normative succesive.

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin ca dispozițiile legale criticate sunt contrare principiului egalității în drepturi a cetățenilor, consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."

Examinând conținutul textului de lege criticat, precum și criticile formulate, cu raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea retine următoarele:

Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni reprezintă un act de clementa, exercitat de Parlament în temeiul prerogativelor sale constituționale și conform politicii penale a statului. Stabilirea criteriilor de determinare a pedepselor care se gratiaza, precum și a infracțiunilor pentru săvârșirea cărora nu se aplică iertarea de pedeapsa intră în competența exclusiva a legiuitorului. Criteriile de acordare a grațierii, precum și exceptarile pot viza pedeapsa aplicată, natura infracțiunilor săvârșite sau persoana condamnatului, fără ca prin acestea să se instituie un tratament juridic inegal pentru categorii de persoane aflate în situații identice.

Textul de lege criticat prin excepția de neconstituționalitate îi exceptează de la beneficiul grațierii pe infractorii condamnați pentru anumite infracțiuni de furt calificat. Criteriul de exceptare consta în conținutul infracțiunii, respectiv în împrejurările de fapt care determina caracterul calificat și mai grav al infracțiunii de furt, împrejurări reglementate în mod diferit, în timp, de legea penală. Astfel, prevederile art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) și g), alin. 2 și 3, înainte de modificările aduse prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , incriminau, în condiții calificate, furtul săvârșit de doua sau mai multe persoane împreună, de o persoană având asupra sa o arma sau o substanța narcotică, asupra unei persoanei aflate în imposibilitate de a-și exprima voința sau de a se apara, în timpul nopții, furtul produselor petroliere sau al gazelor naturale din conducte, depozite ori cisterne, furtul unui bun care face parte din patrimoniul cultural, al unui act ce servește pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau pentru identificare și furturi care au produs consecințe deosebit de grave. Prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , alin. 2 a fost modificat în sensul eliminării referirii la bunul ce face parte din patrimoniul cultural, acesta fiind prevăzut în noul alineat 3, alături de alte șase categorii de bunuri ce constituie obiectul material al infracțiunii de furt, iar fostul alin. 3 a devenit alin. 4. În ceea ce privește

Legea nr. 456/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , aceasta a adus unele modificări la alin. (3) al art. 209, precizând natura celor opt categorii de bunuri, obiect material al infracțiunii de furt, care determina sancționarea mai aspra a faptelor.

Potrivit dispozițiilor legale criticate, toți infractorii aflați în aceeași situație beneficiază ori sunt exceptați de la beneficiul grațierii, deopotrivă, în raport cu natura infracțiunii și a conținutului acesteia, în formularea legală în vigoare la data săvârșirii infracțiunii.

Condamnații care au săvârșit infracțiuni diferite sau chiar de aceeași natura, dar în perioade diferite, când legea penală a reglementat în redactari diferite conținutul infracțiunilor respective, se afla, evident, în situații diferite, ceea ce permite și instituirea unui tratament juridic diferențiat, conform opțiunii libere a legiuitorului, fără a se putea retine instituirea unor privilegii sau a unor discriminări.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, excepție ridicată de Cristina Mariana Contras în Dosarul nr. 11.866/2002 al Judecătoriei Cluj-Napoca și de Viorica Palade în Dosarul nr. 15.722/2002 al Judecătoriei Ploiesti.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2003.