Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 651/2025

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (4) și (10) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență

prezumat în vigoare

Data actului
25 noiembrie 2025
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 280 din 7 aprilie 2026
Citează
9 acte
Structură
0 articole · 19.601 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 85/2014 25 iunie 2014 (prevederi anume) privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență

Are ca temei 1

  • Decizia nr. 782/2020 4 noiembrie 2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (10) și ale…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42 alin. (4)

și

(10) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Mariana Sârbu în Dosarul nr. 654/1.371/2017/a1 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.319D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 10 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 654/1.371/2017/a1, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42 alin. (4)

și

(10) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Mariana Sârbu într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat în contextul unui litigiu întemeiat pe dispozițiile

Legii nr. 85/2014 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate stabilesc modalitățile de comunicare a actelor de procedură în materia insolvenței și, în anumite situații, prin excepție de la normele de drept comun reprezentate de Codul de procedură civilă, modalitatea de publicare a actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătorești în Buletinul procedurilor de insolvență înlocuiește citarea, convocarea și notificarea actelor de procedură efectuate individual față de participanții la proces, care ar trebui realizate potrivit dreptului comun, fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării. Însă legiuitorul nu a avut în vedere mai mulți factori care ar putea impieta asupra dreptului privind accesul liber la justiție și dreptului la apărare, cum ar fi calitatea părților - persoane fizice sau persoane juridice -, numărul acestora, calitatea avută în proces sau modalitatea în care acestea au fost antrenate în litigiu, astfel cum este situația din speță, în care un profesionist - lichidator judiciar - a solicitat angajarea răspunderii asupra unei persoane fizice care nu are la dispoziție mijloacele pe care le are lichidatorul judiciar, spre exemplu, informații, resurse financiare, acces la Buletinul procedurilor de insolvență etc. Astfel, există o serie de necunoscute care vatămă grav accesul liber la justiție și dreptul la apărare al justițiabilului, respectiv: acesta nu cunoaște când s-a pronunțat hotărârea, mai ales dacă se amână pronunțarea de mai multe ori, informarea putându-se realiza cel mult de pe pagina de internet a instanței; după pronunțarea hotărârii, nu cunoaște data la care aceasta se va redacta; ar trebui să aibă un abonament la Buletinul procedurilor de insolvență și să urmărească, zi de zi, fiecare număr al acestui buletin până la apariția hotărârii care îl interesează; este posibil ca într-o zi să fie publicate mai multe astfel de buletine, cu diferite chestiuni litigioase și de la instanțe din toată țara, context în care identificarea persoanei ce este notificată prin publicația respectivă se realizează cu dificultate, împrejurare care îi poate afecta drepturile și interesele legitime. Or, legiuitorul trebuia să prevadă o procedură specială de informare a justițiabilului cu privire la aceste chestiuni, spre exemplu, să existe informarea acestuia sub semnătură sau să se facă mențiunea expresă în dispozitivul hotărârii judecătorești că procedura de comunicare derogă de la dreptul comun, astfel încât justițiabilul să își ia toate măsurile de precauție pentru a face demersurile de intrare în posesia hotărârii judecătorești, în vederea exercitării eventualelor căi de atac. Raportat la situația din cauză, judecătorul primei instanțe a indicat în dispozitivul hotărârii „cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicare“, fără a indica unde anume se comunică hotărârea, deși alți magistrați, în alte situații similare, indică faptul că această comunicare a hotărârii are loc prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență, astfel că lipsa de claritate și previzibilitate este evidentă. Prin urmare, textele legale atacate sunt neconstituționale și în măsura în care nu obligă judecătorul sindic să informeze în mod expres justițiabilul cu privire la procedura de comunicare a actelor de procedură care îi pot vătăma grav interesele legitime.

6.

Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât: accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește, însă legiuitorului îi revine competența exclusivă de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești;

Constituția

nu interzice stabilirea prin lege a anumitor condiții sau reguli de procedură în privința exercitării drepturilor procesuale; comunicarea actelor de procedură în maniera stabilită de

Legea nr. 85/2014

este justificată de specificul procedurii de insolvență, de participarea unui număr mare de părți și de întocmirea actelor de procedură diverse; comunicarea hotărârilor judecătorești prin Buletinul procedurilor de insolvență are ca scop asigurarea soluționării cu celeritate a cauzelor, în contextul în care procedura are un caracter colectiv; legiuitorul a stabilit reguli care permit persoanei împotriva căreia s-a introdus o acțiune să ia cunoștință de angrenarea sa în cadrul dosarului de insolvență, în virtutea

art. 42 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 , aceasta putând să ia cunoștință în mod real și efectiv de procedura judiciară, inclusiv din perspectiva condițiilor de formulare a căii de atac; comunicarea hotărârii strict prin publicare în Buletinul procedurilor de insolvență nu poate reprezenta o îngrădire a accesului la justiție, exercitarea dreptului la apărare este garantată, iar cel atras în proces are posibilitatea de a solicita, în temeiul dispozițiilor

Codului de procedură civilă , sub forma cheltuielilor de judecată, acele sume care au fost achitate în vederea consultării acestei publicații; reglementarea condițiilor speciale de exercitare a acestuia are ca scop asigurarea unui climat de ordine, normele legale incriminate fiind clare și previzibile.

7.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 42 alin. (4)

și

(10) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins:

(4)

Prin excepție de la prevederile alin. (1), prima citare și comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune, în temeiul dispozițiilor prezentei legi, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, se vor realiza potrivit prevederilor

Codului de procedură civilă

și prin BPI. Instanțele judecătorești vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în BPI [...].

(10)

Publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătorești în BPI înlocuiește, de la data publicării acestora, citarea, convocarea și notificarea actelor de procedură efectuate individual față de participanții la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării.

11.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 21 alin. (1)

și

(2)

privind accesul liber la justiție și ale

art. 24 alin. (1)

privind garantarea dreptului la apărare. De asemenea, având în vedere conținutul motivării excepției de neconstituționalitate, precum și

Decizia nr. 1313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reține și dispozițiile constituționale ale

art. 1 alin. (5)

în componenta privind calitatea legii.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile

art. 42 alin. (4)

și

(10) din Legea nr. 85/2014

fac parte din titlul II: Procedura insolvenței, capitolul I: Dispoziții comune, secțiunea a 2-a: Organele care aplică procedura. Participanții la procedură și stabilesc modalitatea de citare și de comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune în temeiul dispozițiilor acestei legi, atât în ceea ce privește prima citare și comunicare, cât și ulterior deschiderii procedurii insolvenței.

13.

Față de acest context legislativ, autoarea excepției de neconstituționalitate apreciază că dispozițiile criticate sunt contrare dreptului la apărare și accesului liber la justiție, întrucât nu îndeplinesc criteriile de calitate a legii, nefiind suficient de dezvoltate, astfel încât procedura de utilizare a căilor de atac să fie la îndemâna tuturor justițiabililor, indiferent de calitatea pe care o au în procedura insolvenței, în condițiile în care, în contextul dat, prima instanță de judecată a menționat în dispozitivul hotărârii că împotriva acesteia se poate formula apel în termen de 7 zile de la comunicare, fără a preciza unde anume se comunică hotărârea.

14.

Curtea observă că problematica dedusă controlului de constituționalitate a mai fost supusă analizei instanței constituționale, în raport cu critici și prevederi constituționale similare, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Astfel, spre exemplu, prin

Decizia nr. 567 din 31 octombrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 6 februarie 2024, paragrafele 13-17, Curtea a arătat că dispozițiile

art. 42 alin. (1)

teza întâi și ale

art. 42 alin. (10) din Legea nr. 85/2014

trebuie analizate în strânsă legătură și cu cele ale

art. 42 alin. (3)

și

(4)

din aceeași lege. Potrivit acestora, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii, precum și prima citare și comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune se efectuează conform

Codului de procedură civilă , așadar, potrivit regulii general aplicabile în procesele civile. După deschiderea procedurii, publicarea actelor de procedură în Buletinul procedurilor de insolvență înlocuiește, de la data publicării acestora, citarea, convocarea și notificarea actelor de procedură efectuate individual față de participanții la proces. Mai mult, legea prevede că în cazul persoanelor împotriva cărora se introduce o acțiune după deschiderea procedurii insolvenței, pe lângă citarea și comunicarea actelor de procedură prin Buletinul procedurilor de insolvență, se vor efectua și formalitățile de citare/comunicare prevăzute de dreptul comun în materie ( Decizia nr. 782 din 4 noiembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 25 februarie 2021, paragraful 17). Totodată, în ceea ce privește utilizarea căilor de atac,

art. 43 din Legea nr. 85/2014

prevede că instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic este curtea de apel, iar termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în Buletinul procedurilor de insolvență, dacă prin lege nu se prevede altfel.

15.

Astfel, dispozițiile

Legii nr. 85/2014

disting în ceea ce privește procedura de citare, în funcție de etapa în care se află procedura insolvenței, fiind prevăzut în mod concret cum și unde se realizează comunicarea hotărârii ce poate fi supusă căilor de atac, iar prin

Decizia nr. 567 din 31 octombrie 2023 , precitată, paragraful 17, Curtea a reținut că acestea sunt în acord cu criteriile de calitate a legii, subiecții de drept vizați putându-și adapta conduita în funcție de ipoteza normei juridice aplicabile, nefiind reținută pretinsa încălcare a dispozițiilor

art. 1 alin. (5) din Constituție , soluție valabilă și în prezenta cauză.

16.

De asemenea, Curtea a învederat că

Legea nr. 85/2014

instituie măsuri deosebite pentru ca părțile implicate în procedura insolvenței, respectiv debitorii și creditorii, să se bucure de o informare corectă în ceea ce privește situația lor juridică, inclusiv prin notificarea potrivit regulilor de drept comun, astfel încât, ulterior deschiderii procedurii, acestora să li se respecte dreptul la un proces echitabil, inclusiv dreptul la apărare. Faptul că, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, cu excepția primei comunicări a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se promovează o acțiune în temeiul dispozițiilor

Legii nr. 85/2014 , persoanele notificate vor fi citate și li se vor comunica actele de procedură prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență nu poate fi privit ca aducând atingere dreptului la apărare sau dreptului de acces liber la justiție [în acest sens, a se vedea, spre exemplu, și

Decizia nr. 499 din 4 iulie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 26 ianuarie 2018, paragraful 24].

17.

Astfel, citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și a notificărilor prin Buletinul procedurilor de insolvență își găsesc justificarea în specificul acestei proceduri, care presupune un număr foarte mare de părți și o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfășurarea procedurii. Acestea constituie o măsură specială prin care se asigură soluționarea cu celeritate a cauzelor (în acest sens, a se vedea și

Decizia nr. 283 din 21 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 20 iunie 2014, paragrafele 56-59). Or, tocmai caracterul distinct al procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor

art. 126 alin. (2) din Constituție . În această materie, ca de altfel oriunde legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de îndeplinirea anumitor cerințe sau de exercitarea sa întrun anumit termen, nu s-a procedat cu intenția de a restrânge accesul liber la justiție sau dreptul la apărare, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării drepturilor constituționale prevăzute de

art. 21

și

art. 24 , prevenind astfel abuzurile și asigurând protecția drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți ( Decizia nr. 806 din 10 noiembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 15 februarie 2021, paragrafele 16 și 17).

18.

Considerentele mai sus expuse sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză, astfel că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate, în raport cu

art. 1 alin. (5) ,

art. 21 alin. (1)

și

(2)

și

art. 24 din Constituție , urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

19.

Distinct de acestea, în ceea ce privește celelalte mențiuni ale autoarei excepției de neconstituționalitate referitoare la faptul că, în situația hotărârii pe care o contestă, instanța judecătorească a statuat în dispozitivul hotărârii „cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicare“, fără a indica unde anume se comunică hotărârea, deși în alte situații similare și în alte hotărâri judecătorești este indicat faptul că această comunicare a hotărârii are loc prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență, Curtea observă că prin aceste susțineri sunt vizate aspecte ce țin de o pretinsă omisiune legislativă dedusă, în realitate, din modul de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești. Or, analiza acestor operațiuni nu este de competența Curții Constituționale, întrucât aplicarea și interpretarea legii sunt chestiuni ce țin de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale

art. 126 alin. (1)

și

(3) din Constituție , acestea fiind cele care pot determina, în speță, dacă dispozitivul hotărârii respective cuprinde toate elementele prevăzute de lege și dacă este redactat conform cerințelor legale.

20.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mariana Sârbu în Dosarul nr. 654/1.371/2017/a1 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 42 alin. (4)

și

(10) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 25 noiembrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.