Decizia nr. 111/2026

Articolul 3

alin. (1) : „Dispozițiile

Codului de procedură civilă

se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.“;

–

Articolul 4

: „Dispozițiile

art. 614 din Codul de procedură civilă

(care reglementează competența de principiu a executorului judecătoresc de a pune în executare orice titlu executoriu - s.n.) se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a

Codului de procedură civilă .“

11.

În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (3)

referitoare la principiul statului de drept,

art. 16 alin. (1)

referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice,

art. 21 alin. (3)

interpretat, potrivit

art. 20 alin. (1) din Constituție , și prin prisma exigențelor

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

art. 126 alin. (2)

referitoare la competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată și

art. 148 alin. (2)

referitoare la prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că nemulțumirea autoarei nu este generată de o eventuală contrarietate dintre prevederile constituționale invocate și normele criticate. Nemulțumirea acesteia o reprezintă inaplicabilitatea instituției sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în baza dispozițiilor

Codului de procedură civilă din 1865 . Această imposibilitate de aplicare este generată de faptul că mecanismul privind asigurarea unei practici judiciare unitare a fost reglementat prin noul

Cod de procedură civilă , intrat în vigoare în anul 2013, iar prevederile pentru punerea în aplicare a acestui act normativ statuează în sensul că el se aplică exclusiv cererilor și executărilor silite inițiate după intrarea sa în vigoare, la data de 15 februarie 2013. Or, obiectul cererii de sesizare a instanței supreme vizează aspecte referitoare la procedura executării silite, aceasta din urmă fiind începută înaintea datei anterior menționate.

13.

De asemenea, Curtea observă că, în motivarea excepției ridicate, autoarea acesteia s-a limitat la enumerarea dispozițiilor constituționale anterior amintite, fără să arate relația de contrarietate dintre aceste texte și prevederile legale criticate, or, Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 . În plus, autoarea excepției a înțeles să invoce dispozițiile constituționale cuprinse în

art. 20

și

art. 148 alin. (2)

fără a indica însă și normele pretins încălcate din pactele, tratatele sau acordurile internaționale la care România este parte.

14.

Având în vedere lipsa de legătură dintre aspectele pe care autoarea își întemeiază excepția de neconstituționalitate - eventuala rămânere ca ineficientă a unei hotărâri judecătorești definitive și obligatorii în detrimentul unei părți, obligația administrației de a se conforma unei hotărâri pronunțate împotriva sa, sarcina autorităților statului de a garanta executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva statului, obligația statului de a garanta oricărei persoane dreptul la executarea, într-un termen rezonabil, a hotărârilor obligatorii și executorii pronunțate în favoarea acesteia, aspecte ce se regăsesc în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar care sunt străine de dispozițiile tranzitorii și de punere în aplicare a

Codului de procedură civilă

ce constituie obiectul excepției de neconstituționalitate - și normele ce formează obiectul excepției, precum și faptul că din textele constituționale invocate de autoare nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate datorită generalității lor, Curtea urmează să respingă excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

15.

Mai mult, autoarea realizează o comparație între două regimuri juridice succesive - unul anterior și unul ulterior - raportate la normele tranzitorii, încercând să deducă din această diferență o pretinsă încălcare a dispozițiilor constituționale, însă o asemenea abordare nu poate constitui o veritabilă critică de neconstituționalitate.

16.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (1)

și ale

art. 4 din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Daniela Răcănelu în Dosarul nr. 16.672/303/2020 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 februarie 2026.