Decizia nr. 130/1996

Ioan Muraru - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Valer-Vasilie Bica - magistrat-asistent

Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de Societatea Comercială "Agrocom" - S.A. Bistrita împotriva

Deciziei nr. 76 din 19 iunie 1996 , prin care Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13 din 31 ianuarie 1995

privind unele măsuri de accelerare a procesului de restructurare a regiilor autonome și a societăților comerciale cu capital majoritar de stat, de intarire a disciplinei financiare și de imbunatatire a decontărilor în economie.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8 octombrie 1996 în prezenta recurentei și a reprezentantului Ministerului Public, în absenta intimatei Banca Agricolă - S.A. - Sucursala judeteana Bistrita-Nasaud, legal citata, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a aminat pronunțarea pentru data de 15 octombrie 1996 și apoi, la 29 octombrie 1996.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 76 din 19 iunie 1996, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/1995 .

Pentru a pronunța aceasta soluție, Curtea a reținut, în esenta, următoarele:

- regimul special de supraveghere economico-financiară, instituit de aceasta ordonanța pentru regiile autonome și societățile comerciale cu capital majoritar de stat care înregistrează pierderi, fluxuri financiare negative, plati restante sau le lipsesc piețele de desfacere, nu încalcă prevederile art. 41 alin. (1) din Constituție, privind ocrotirea egala a proprietății private indiferent de titular, asa cum se susține în excepția invocată;

- dacă s-ar declara neconstitutionala limitarea aplicării ordonanței numai la agenții economici sus-menționați - asa cum se cere prin excepția ridicată - implicit regimul de supraveghere s-ar extinde la orice alt agent economic, ceea ce depășește limitele controlului, întrucît Curtea ar îndeplini funcția unui legislator pozitiv.

Împotriva acestei decizii, Societatea Comercială "Agrocom" - S.A. Bistrita a declarat, în termen legal, recurs motivat, în esenta, cu aceleași considerente expuse în prima instanța și anume:

a) limitarea avantajelor legate de regimul de supraveghere economico-financiară doar la regiile autonome și la societățile cu capital majoritar de stat încalcă principiul ocrotirii egale a proprietății indiferent de titular, prevăzut de art. 41 alin. (2) din Constituție;

b) decizia recurată se referă la "agenții economici cu capital de stat", or,

Ordonanța Guvernului nr. 13/1995

are în vedere și societățile comerciale cu capital majoritar de stat;

c) întrucît

Ordonanța Guvernului nr. 13/1995

se referă la societățile comerciale cu capital majoritar de stat, implicit de prevederile ei beneficiază actionarii privati minoritari ai acestor societăți, ceea ce este contrar ocrotirii egale a proprietății acestora cu aceea a acționarilor din societățile cu capital integral privat;

d) prin excepție s-a urmărit eliminarea circumstantierii prevăzute la art. 2 din ordonanța, referitoare la aplicarea regimului pe care îl instituie numai la agenți economici cu capital de stat, ceea ce nu are semnificatia unei excepții prin omisiune.

"În completarea probatoriului" aflat la dosarul cauzei, recurentul depune articolul "Încă o ordonanța pentru iertarea de datorii a regiilor", publicat în ziarul "Adevărul" nr. 1.963 din 4 septembrie 1996, articol ce ar dovedi ca discriminarea față de agenții economici cu capital privat, introdusă prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1995 , este percepută ca atare de opinia publică și în care se contrapune acestui act normativ Ordonanța Guvernului nr. 13/1996 care "se aplică tuturor debitorilor persoane fizice și juridice, indiferent de forma de proprietate".

CURTEA,

examinînd decizia atacată în raport cu motivele de recurs invocate, cu prevederile Constituției, ale

Ordonanței Guvernului nr. 13/1995

și ale Legii nr. 47/1992 și vazind concluziile recurentului și ale reprezentantului Ministerului Public, retine următoarele:

Guvernul, prin

Ordonanța nr. 13/1995 , a stabilit unele măsuri pentru accelerarea procesului de restructurare a regiilor autonome și a societăților comerciale cu capital majoritar de stat. În esenta, prin aceasta ordonanța se instituie un regim special de supraveghere economico-financiară pentru regiile autonome și pentru societățile comerciale în care statul deține capitalul majoritar și care înregistrează pierderi, fluxuri financiare negative, plati restante sau care nu au piețe de desfacere, în scopul realizării unui flux financiar pozitiv, reducerii și eliminării plăților restante și încasării creanțelor, desfășurării unor activități profitabile și reducerii solicitărilor privind finanțarea din fonduri publice.

Ordonanța stabilește ca regiile autonome și societățile comerciale cu capital majoritar de stat aflate în regimul de supraveghere economico-financiară sunt obligate sa elaboreze programe de restructurare și redresare financiară și dispune ca acestea sa realizeze, prin conciliere între ele, restructurarea datoriilor restante pe calea reesalonarii, reducerii sau anulării. De asemenea, se prevede că băncile comerciale cu capital majoritar de stat, la cererea agenților economici sus-amintiti, vor proceda la reesalonarea creditelor restante, acestora acordindu-li-se și posibilitatea de a beneficia de noi credite bancare garantate de Ministerul Finanțelor. Ordonanța abiliteaza Ministerul Finanțelor și consiliile locale și județene sa acorde, la cerere și în anumite condiții, regiilor autonome și societăților comerciale cu capital majoritar de stat, aminari și reesalonari la plata impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, precum și aminari, eșalonări, reduceri și scutiri de majorări de întârziere calculate pentru neplata în termen a acestora.

Pentru aplicarea prevederilor ordonanței, Curtea dispune constituirea fondului de redresare financiară la dispoziția Guvernului pentru acordarea unor facilități personalului disponibilizat în urma aplicării programelor de restructurare și redresare financiară și pentru acordarea de credite fără dobinda regiilor autonome și societăților comerciale cu capital majoritar de stat, consumatori de energie electrica și gaze naturale, aflați în incapacitate de plată și care pot demonstra ca au luat toate măsurile necesare pentru a-și îmbunătăți situația financiară.

Potrivit ordonanței, pierderile înregistrate de agenții economici, neacoperite pe seama profiturilor realizate, se lichidează prin reducerea corespunzătoare a fondului de rezerva, a patrimoniului propriu al regiei autonome sau a capitalului social al societății comerciale.

Societatea Comercială "Agrocom" - S.A. Bistrita, motivindu-și recursul, se referă exclusiv la art. 2, potrivit căruia: "În vederea accelerarii procesului de restructurare a regiilor autonome și a societăților comerciale cu capital majoritar de stat, la propunerea ministerelor de resort și a consiliilor locale sau județene, după caz, pentru regiile autonome, respectiv a Agenției de Restructurare, cu avizul Fondului Proprietății de Stat și al ministerelor pentru societățile comerciale cu capital majoritar de stat, Guvernul stabilește, prin hotărâri, agenții economici pentru care se instituie regimul special de supraveghere economico-financiară.

Acest regim se instituie pentru regiile autonome și societățile comerciale cu capital majoritar de stat care înregistrează pierderi, fluxuri financiare negative, plati restante sau care nu au piața de desfacere pentru utilizarea corespunzătoare a capacităților de producție existente și a căror activitate afectează desfășurarea normală a proceselor din economie.

Obiectivele regimului special de supraveghere economico-financiară sunt:

a) realizarea unui flux financiar pozitiv;

b) reducerea și, în final, eliminarea plăților restante și încasarea creanțelor;

c) desfășurarea unei activități economice profitabile și reducerea solicitărilor privind finanțarea din fonduri publice".

în esenta, atât în motivarea excepției, cît și în recurs, se invoca numai facilitățile prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 13/1995

și nu regimul de supraveghere economico-financiară în ansamblul sau, care afectează grav exercițiul prerogativelor conferite proprietarului în exploatarea bunurilor ce îi aparțin. De aceea, ceea ce ordonanța instituie este în principal un sistem de control și de substituire în atributele proprietarului a unor agenți guvernamentali - ministerele de resort, Agenția de Restructurare, Ministerul Finanțelor etc. - în scopul elaborării și executării unor programe de restructurare și redresare economico-financiare a agentului economic avut în vedere, aprobate de Guvern, unele avantaje acordate în acest scop nefiind decît consecințe corespunzătoare. Regimul economico-financiar astfel instituit este, însă, de neconceput - asa cum s-a arătat în decizia recurată - față de societățile comerciale cu capital privat, întrucît ar avea semnificatia unei ingerințe nejustificate în activitatea lor, capitalul social al societăților respective nefiind de stat. Este semnificativ în acest sens ca în cadrul acestor măsuri este și reducerea capitalului social și al patrimoniului agentului economic.

Critica adusă deciziei recurate pentru ca se referă la "agenții economici cu capital de stat" și nu la agenții economici cu capital majoritar de stat, avuti în vedere de

Ordonanța Guvernului nr. 13/1995 , este pur speculativa, întrucît notiunile nu se exclud. În esenta, măsurile de restructurare au ca obiectiv protecția capitalului de stat, ceea ce corespunde principiilor economiei de piața, potrivit cărora cel care deține capitalul are rolul hotărâtor.

De aceea măsurile de supraveghere nu sunt contrare ocrotirii egale a dreptului de proprietate ci, dimpotriva, corespund prerogativelor acestuia, iar generalizarea lor și la agenții economici privati ar avea semnificatia unei etatizari a economiei.

Referitor la susținerea ca de prevederile ordonanței în discuție beneficiază și actionarii privati minoritari în societățile comerciale cu capital majoritar de stat, este de observat ca ceea ce afectează regimul de supraveghere instituit prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1995

este regimul de exploatare a proprietății societății, nu dreptul de proprietate asupra acțiunilor, iar dacă s-ar generaliza acest regim și asupra agenților economici privati, într-adevăr prerogativele acționarilor, pe care aceștia le exercita în cadrul adunării generale a acționarilor, ar fi afectate. În fond, actionarii minoritari nu sunt beneficiarii măsurilor respective, ci suporta consecințele lor, ca urmare a faptului ca într-o societate capitalul majoritar decide. De aceea generalizarea regimului de supraveghere - asa cum se cere prin excepție - este contrară principiului constituțional al garantarii dreptului de proprietate prevăzut de art. 41 alin. (1) din Constituție.

Susținerea ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/1995

nu ar avea semnificatia unei excepții prin omisiune, asa cum retine decizia recurată, invocarea ei urmărind, în fapt, eliminarea circumstantierii avantajelor economico-financiare acordate de ordonanța numai la agenții economici cu capital majoritar de stat, nu poate fi primită, deoarece sensul acestei circumstantieri este tocmai eliminarea din câmpul reglementării a celorlalți agenți economici, asa încât, dacă ea ar fi înlăturată, generalizându-se regimul ordonanței, s-ar modifica voința expresă și indubitabila a legiuitorului astfel ca, în mod evident, Curtea ar îndeplini funcția unui legiuitor pozitiv.

În legătură cu articolul din ziarul "Adevărul" comunicat "în completarea probatoriului" și cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 13/1996 la care acesta face referire, este de remarcat ca, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională nu statuează decît asupra problemelor de drept, iar ordonanța, cum de altfel și recurenta arata, nu abroga

ordonanța anterioară, nr. 13/1995 , referindu-se doar la amînarea plății majorărilor de întârziere, inclusiv a dobinzilor datorate statului de către toate categoriile de debitori persoane juridice și persoane fizice, lucru irelevant pentru soluționarea recursului de fața.

Comparând prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 13/1995

cu cele ale Ordonanței Guvernului nr. 13/1996, se poate constata ca:

- stabilesc măsuri aplicabile în ani diferiți (1995 și 1996) pentru situații din ani diferiți (1994 și 1995) și, în principal, pentru categorii diferite de debitori ai statului;

- finalitatea emiterii celor două ordonanțe diferă, de la instituirea unui regim special de supraveghere economico-financiară pentru anumiti agenți economici, prima, la acordarea unor înlesniri referitoare la majorările de întârziere datorate de toți debitorii statului, cea de-a doua.

În esenta, atât prin excepția invocată, cît și prin recursul formulat, ceea ce urmărește autorul lor este sa beneficieze de unele avantaje prevăzute în

Ordonanța Guvernului nr. 13/1995 , omițând însă ca ele sunt consecința unui regim de supraveghere economico-financiară, ca expresie a interventionismului de stat în economie, și ca acest regim este incompatibil cu principiul garantarii proprietății agenților economici cu capital privat. Deci ceea ce omite contestatorul este că nu poate beneficia de avantaje fără a suporta rigorile regimului de supraveghere care, în substanța sa, nu este un regim de ocrotire a proprietății, ci de control în interesul capitalului de stat, acolo unde el este unic sau majoritar.

Pentru motivele arătate și vazind dispozițiile art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 și 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Societatea Comercială "Agrocom" - S.A. Bistrita împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 76 din 19 iunie 1996 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 1996.