Decizia nr. 84/1996
privind excepția de neconstituționalitate a art. 7 alineatul ultim din Legea nr. 76/1992
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:
Prin Încheierea din 27 martie 1996, pronunțată de Tribunalul București - Secția comercială în Dosarul nr. 2.687/1995, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a
art. 7 alineatul ultim din Legea nr. 76/1992
privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acțiunea de compensare, regimul plăților agenților economici, prevenirea incapacității de plată și a blocajului financiar, ridicată de Societatea Comercială "Concept" Ltd - S.R.L. București.
În susținerea excepției se arata ca dispozițiile
art. 7 alineatul ultim din Legea nr. 76/1992 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 22 iulie 1993, ingradesc accesul liber la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție, deoarece taxele de timbru ce ar trebui plătite pentru timbrarea acțiunilor vizind recuperarea integrală a prejudiciilor cauzate prin plata cu întârziere a creanțelor sunt de ordinul zecilor sau sutelor de milioane de lei, imposibil de achitat datorită stării financiare a creditorilor interesați.
În realitate, critica se referă însă și la modul de aplicare a art. 11 alineatul ultim din aceeași lege, potrivit căruia taxele de timbru pentru acțiunile ce au ca obiect o sumă datorată, plus penalizările aferente, se timbrează doar cu 10.000 lei. Se apreciază ca aceasta "facilitate de timbraj" ar trebui extinsă la toate pretențiile derivînd din neexecutarea obligațiilor, deci și pentru cele prin care se urmărește repararea integrală a prejudiciului cauzat, după diminuarea acestuia prin valoarea penalitatilor obținute.
Exprimindu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca, din prevederile art. 21 din Constituție referitoare la accesul liber la justiție "nu rezultă ca acțiunea nu trebuie timbrata potrivit dispozițiilor legale".
CURTEA,
având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile
art. 7 alineatul ultim din Legea nr. 76/1992
raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:
Curtea constata ca este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate invocată.
*) A se vedea și Decizia Curții Constituționale nr. 119 din 15 octombrie 1996.
Mihai Constantinescu - președinte
Articolul 7
alineatul ultim din Legea nr. 76/1992
prevede: "În cazul în care penalitățile prevăzute în prezentul articol nu acoperă integral prejudiciul suportat prin intirzierea efectuării plății, creditorul va putea solicita acordarea de daune în completare, potrivit dispozițiilor dreptului comun".
Aceste dispoziții legale nu încalcă prevederile art. 21 din Constituție - accesul liber la justiție -, ci ele consfințesc dreptul creditorului de a obține dezdaunarea integrală pentru prejudiciul ce i s-a cauzat, fiind practic o reiterare a principiilor generale de drept, consacrate de Codul civil în aceasta materie.
Argumentul ca valorificarea creanțelor creditorilor ar necesita taxe de timbru apreciabile, care depășesc posibilitățile financiare ale acestora, constituie o problemă ce excede competentei Curții Constituționale, chiar dacă ar fi avute în vedere dispozițiile
art. 11 alineatul ultim din Legea nr. 76/1992 , potrivit cărora "Taxa de timbru pentru introducerea acțiunii se stabilește la 10.000 lei". De vreme ce legiuitorul a plafonat taxa de timbru doar pentru anumite creanțe, intervenția Curții în sensul completării sau modificării legii i-ar conferi acesteia funcția de legislator pozitiv, ceea ce este inadmisibil.
Pentru considerentele arătate, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 alineatul ultim din Legea nr. 76/1992 , republicată, urmează a fi respinsă ca vadit nefondata.
De altfel, dispozițiile
art. 7 din Legea nr. 76/1992
au mai făcut, sub alte aspecte, obiectul controlului de constituționalitate, Curtea pronunțăndu-se prin Decizia nr. 89 din 4 octombrie 1995, rămasă definitivă prin Decizia nr. 18 din 27 februarie 1996, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996, respingând excepția invocată.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 alineatul ultim din Legea nr. 76/1992 , ridicată de Societatea Comercială "Concept" Ltd - S.R.L. București în Dosarul nr. 2.687/1995 al Tribunalului București - Secția comercială.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința din 23 iulie 1996.
PREȘEDINTE, dr. Mihai Constantinescu Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.