Decizia nr. 23/1998

Mihai Constantinescu - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 4 din Codul penal, invocată de Ardelean Ana Emanuela în Dosarul nr. 1.346/1995 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 1998, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 3 februarie 1998 și apoi pentru data de 10 februarie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 23 septembrie 1997 Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 4 din Codul penal, ridicată de Ardelean Ana Emanuela în Dosarul nr. 1.346/1995 al acestei instanțe.

Deși autoarea excepției se referă la art. 81 alin. 3 din Codul penal, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 30 din Legea nr. 140/1996 pentru modificarea și completarea Codului penal, în realitate are în vedere dispozițiile art. 81 alin. 4 din Codul penal, republicat în baza Legii nr. 140/1996.

Autoarea excepției considera aceasta dispoziție legală neconstitutionala, deoarece, pentru a putea beneficia de suspendarea condiționată a executării pedepsei, ea trebuie să efectueze plata integrală a despăgubirilor, ceea ce ar reprezenta în fapt obligația de recunoaștere necondiționată a vinovatiei penale ca temei al răspunderii civile. În acest mod se creează un regim discriminatoriu de inegalitate între cetățeni, în funcție de condiția materială a cetățeanului, incalcandu-se astfel prevederile art. 4 alin. (2) din Constituție. Se arata, de asemenea, ca textul atacat încalcă dreptul la apărare, prevăzut la art. 24 din Constituție, principiul egalității în fața legii, prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituție, și "vine în contradictie cu Declarația Universala a Drepturilor Omului".

Exprimandu-și opinia, instanța apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale atacate nu contravin prevederilor art. 4 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) din Constituție.

În scopul soluționării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 4 din Codul penal trebuia să fie ridicată "numai în legătură cu stabilirea pedepsei și a modului ei de executare", nu înainte de administrarea probelor și deci înainte de a discuta problema pedepsei, asa cum s-a procedat. Se considera ca, neputând fi invocată excepția în acest moment al procesului, rămâne fără obiect sesizarea Curții Constituționale, care nu poate soluționa o excepție prematura ridicată în fața instanței. Dacă totuși Curtea Constituțională se considera legal sesizată, Guvernul apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece plata anticipata a despăgubirilor nu poate fi considerată ca o recunoaștere a vinovatiei penale, ci doar ca o garanție ca partea civilă va fi integral dezdaunata, după cum nici plata unei cauțiuni în cursul procesului penal, potrivit art. 160^4 și 160^5 din Codul de procedură penală, nu poate fi considerată ca o recunoaștere a vinovatiei sale. Nici luarea măsurilor asiguratorii, potrivit art. 163 din Codul de procedură penală, în vederea pagubei produse prin infracțiune, nu poate fi considerată ca o recunoaștere anticipata a vinovatiei inculpatului. De asemenea, este considerată ca neîntemeiată și susținerea ca plata anticipata a despăgubirilor ar crea un regim discriminatoriu de inegalitate în fața legii, în funcție de condiția materială a cetățeanului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziția legală atacată, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea art. 81 alin. 4 din Codul penal prin Decizia nr. 463 din 13 noiembrie 1997, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 6 februarie 1998, constatând ca dispozițiile art. 81 alin. 4 din Codul penal sunt neconstituționale, iar, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție și art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii erga omnes și au putere numai pentru viitor.

În consecința, având în vedere ca un text declarat neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi excepții de neconstituționalitate, potrivit art. 23 alin (3) din Legea 47/1992, urmează ca excepția vizând dispozițiile art. 81 alin. 4 din Codul penal să fie respinsă ca inadmisibila, în baza prevederilor art. 23 alin. (6) din aceeași lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibila excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 4 din Codul penal, invocată de Ardelean Ana Emanuela în Dosarul nr. 1.346/1995 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 1998.