Decizia nr. 240/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 826/99/2014 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.527D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 8 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 826/99/2014, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată, din oficiu, de către instanța judecătorească într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (denumită în continuare A.N.R.P.) împotriva Sentinței civile nr. 2.222/CA din 18 noiembrie 2014 a Tribunalului Iași, prin care s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta Raluca Ornella Manole (Andronescu) și a fost obligată pârâta la plata unei sume de bani cu titlu de despăgubire, stabilite prin Hotărârea nr. 468 din 26 iunie 2008 a Comisiei Județene Iași pentru aplicarea

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța de judecată susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile și celor ale art. 21 privind accesul liber la justiție. În acest sens arată că, după pronunțarea sentinței recurate în prezenta cauză, sentință prin care s-a dispus obligarea A.N.R.P. la plata despăgubirilor, a intrat în vigoare

Legea nr. 164/2014 , care a adus importante modificări procedurii de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legilor nr. 9/1998 și nr. 290/2003, modificările referindu-se și la termenele de plată, dar și la competențele instituțiilor de stat de efectuare a plăților despăgubirilor. Mai arată instanța că reclamanta se află în situația prevăzută la

art. 9 lit. a) din Legea nr. 164/2014 , pe numele său fiind emisă o hotărâre a comisiei județene de aplicare a

Legii nr. 290/2003

prin care s-a stabilit dreptul la despăgubiri și cuantumul acestora, hotărâre anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014 . Or, potrivit legii noi, în cazul său, plata urmează a se face eșalonat, iar potrivit

art. 10 alin. (6) din Legea nr. 164/2014 , A.N.R.P. are obligația emiterii unor titluri de plată anuale, urmând ca, potrivit art. 11 din legea nouă, plata efectivă să se realizeze de Ministerul Finanțelor Publice.

6. Instanța de judecată observă că, prin intervenirea noii legi, ulterioare chiar pronunțării sentinței primei instanțe, statul, debitor în prezenta cauză, "apare a face posibilă blocarea acțiunii reclamantei la instanța de judecată, fie prin invocarea excepției prematurității, fie prin cea a lipsei de calitate procesuală". Astfel, dacă la momentul sesizării instanței de judecată, legea procedurală specială nu prevedea condiții speciale de solicitare a plății de despăgubiri, la acel moment o acțiune ca cea a reclamantei putând fi introdusă împotriva pârâtei (în temeiul

art. 11 din Legea nr. 290/2003 ), "pe parcursul judecății au apărut dispoziții de procedură emise de debitor care apar a fi de natură fie de a nu mai primi părțile în cauză (față de obiectul acțiunii - obligare la plată, potrivit

Legii nr. 164/2014 , calitate procesuală ar avea Ministerul Finanțelor Publice), fie a nu primi chiar acțiunea (plata efectivă făcându-se după o altă operațiune administrativă, adică doar după emiterea titlului de plată, potrivit

Legii nr. 164/2014 ). Or, nici părțile și nici obiectul acțiunii nu pot fi modificate în recurs, fază în care se află reclamanta." În concluzie, instanța de judecată consideră că

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 , care impune aplicarea acestei legi inclusiv la litigiile aflate pe rol introduse anterior intrării ei în vigoare, "este de natură a afecta principiul neretroactivității legii, deoarece modificările aparent procedurale aduse de această lege apar a fi de natură a afecta raporturile juridice primordiale dintre părți, dar și principiul accesului neîngrădit la instanța de judecată, cât timp statul, în calitatea sa de legiuitor și de pârât debitor, ar putea determina cursul proceselor, împiedicând reclamanții creditori la apărarea drepturilor pe care le pretindeau la formularea acțiunii."

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că normele criticate se aplică numai pentru viitor, neputându-se reține aplicarea acestora retroactivă. În raport cu art. 21 din Constituție menționează că dispozițiile de lege criticate nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justiție, deoarece legea prevede posibilitatea persoanei îndreptățite de a se adresa instanței judecătorești atât în cazul în care este nemulțumită de soluția dată, cât și în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de lege, iar suspendarea executării silite reprezintă efectul legal inerent plății eșalonate, stabilite de legiuitor. În plus, măsurile reglementate prin

Legea nr. 164/2014

au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata despăgubirilor, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de-o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de criză economică națională și internațională.

9. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. Astfel, dispozițiile

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014

nu aduc atingere principiului neretroactivității legii, întrucât se aplică după intrarea lor în vigoare având domeniul lor propriu de aplicare, iar ele însele nu sunt de natură a curma procesul aflat pe rolul unei instanțe. Un act normativ nou (în speță,

Legea nr. 164/2014 ) nu face altceva decât să refuze supraviețuirea anumitor dispoziții din legislația anterioară în materie și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare și nu este retroactiv atât timp cât nu se aplică unor raporturi juridice finalizate în temeiul actului normativ abrogat. Este adevărat că acțiunea în justiție a fost promovată înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 164/2014

(și anume 18 decembrie 2014), prin care s-au instituit noi termene de soluționare a dosarelor și modalități de plată a despăgubirilor stabilite, iar în timpul litigiului a intervenit

Legea nr. 164/2014 , care se aplică și cauzelor aflate pe rol. Însă, în prezenta cauză, instanța a apreciat că reclamantei îi sunt aplicabile dispozițiile

art. 9 lit. a) din Legea nr. 164/2014 , potrivit căruia "Actul administrativ prin care se stabilește dreptul la despăgubiri și cuantumul acestora este, după caz: a) hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea

Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare, emisă înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi", ceea ce conduce la aplicarea art. 10 alin. (1) din același act normativ, care stabilește că "Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015." Prin urmare, din economia normelor indicate nu rezultă că după terminarea procesului ar putea interveni o reluare a noii proceduri administrative, ci doar plata eșalonată. Pe de altă parte, raportat la susținerile instanței de judecată - autoare a excepției de neconstituționalitate privind blocarea acțiunii reclamantei la accesul la instanța judecătorească, Avocatul Poporului consideră că modul de interpretare a unei legi și de aplicare a unui act normativ nou asupra proceselor aflate pe rol nu poate fi decât de competența exclusivă a instanței judecătorești. În această situație, Curtea Constituțională nu se poate substitui instanței în stabilirea legii aplicabile litigiului, în condițiile în care, în virtutea rolului ei activ, instanța de judecată tocmai acest lucru trebuie să îl realizeze. Referitor la susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate privind excepția prematurității acțiunii invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 88 din 27 februarie 2014 . Evidențiind situația dintr-o perspectivă de ansamblu, Avocatul Poporului menționează că aplicarea retroactivă a dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014

cu incidența noilor termene instituite de acest act normativ putea conduce la o situație similară celei reglementate de art. 4 teza a doua raportate la art. 33 și la

art. 34 din Legea nr. 165/2013 , cu modificările și completările ulterioare, doar în măsura în care printr-o hotărâre judecătorească s-ar dispune reluarea fazei administrative. Ca atare, cu luarea în considerare a celor stabilite de instanța de contencios constituțional, dar și a faptului că în prezenta speță invocarea excepției prematurității sau a lipsei calității procesuale nu ar determina o suprimare a procesului și reluarea fazei administrative de soluționare a dosarelor de acordare a despăgubirilor, cu respectarea termenelor prevăzute de

Legea nr. 164/2014 , Avocatul Poporului consideră că neconstituționalitatea normelor criticate nu poate fi pusă în discuție.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile scrise depuse la dosar de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, dispoziții care au următorul cuprins: "Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza

Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a

Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare."

13. Instanța de judecată susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile și celor ale art. 21 privind accesul liber la justiție.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici de neconstituționalitate asemănătoare, Curtea respingând ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate, prin deciziile nr. 855 și nr. 865 din 10 decembrie 2015, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, și prin deciziile nr. 14 și nr. 15 din 19 ianuarie 2016, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016.

15. Prin

Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015 , precitată, paragraful 15, Curtea a constatat că, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate care instituie reguli privind plata despăgubirilor nu au caracter retroactiv. În acord cu jurisprudența sa constantă, Curtea a reținut că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, de exemplu,

deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002,

nr. 458 din 2 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau

nr. 294 din 6 iulie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004). La paragraful 16 al aceleiași decizii, Curtea a constatat că ipoteza avută în vedere de prevederile

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014

este aceea a unei obligații neexecutate, deci a unei situații juridice în curs, față de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Totodată, Curtea a observat că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014 , respectiv 18 decembrie 2014.

16. Prin

Decizia nr. 865 din 10 decembrie 2015 , precitată, paragraful 24, Curtea a reținut că normele de lege supuse controlului de constituționalitate stabilesc domeniul de aplicare a legii sub aspectul modalității de plată a despăgubirilor, fără a interfera cu privire la existența sau întinderea despăgubirilor deja stabilite prin deciziile de plată și hotărârile definitive emise în temeiul legilor reparatorii. Totodată, la paragrafele 26 și 27 ale aceleiași decizii, Curtea a constatat că, distingând între stabilirea despăgubirilor -

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 , și plata acestora -

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 , legiuitorul a stabilit că prevederile de lege referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014 , pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza

Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a

Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare. Astfel, odată cu intrarea în vigoare a

Legii nr. 164/2014 , plata despăgubirilor se efectuează, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, în condițiile prevăzute de

art. 10 din Legea nr. 164/2014 . Așadar, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate instituie reguli privind plata despăgubirilor fără a avea un caracter retroactiv.

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluțiile pronunțate de Curte prin deciziile sus-menționate, precum și considerentele acestora își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

18. Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la art. 21 din Constituție, potrivit căreia se blochează acțiunile în justiție, Curtea reține că și aceasta este neîntemeiată, de vreme ce dispozițiile de lege criticate nu împiedică dreptul oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, ci doar stabilesc că prevederile referitoare la plata despăgubirilor - în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, în condițiile prevăzute de

art. 10 din Legea nr. 164/2014

- se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza

Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a

Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, nu se neagă dreptul de formula cereri în justiție având ca obiect stabilirea de despăgubiri și nici nu se blochează acțiunile în justiție, așa cum susține autoarea excepției de neconstituționalitate.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 826/99/2014 și constată că dispozițiile

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 aprilie 2016.