Decizia nr. 475/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Marieta Safta

- prim-magistrat-asistent

1. Cu Adresa nr. 2.975 din 21 iunie 2016, secretarul general al Senatului a transmis Curții Constituționale, în temeiul dispozițiilor art. 146 lit. l) din Constituție, precum și al

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea formulată de un număr de 27 de senatori, referitoare la neconstituționalitatea

Hotărârii Senatului nr. 80/2016

pentru numirea unui judecător la Curtea Constituțională.

2. Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 5.775 din 21 iunie 2016, formând obiectul Dosarului nr. 1.148 L/2/2016.

3. În motivarea sesizării se susține, în esență, că

Hotărârea Senatului nr. 80/2016

este neconstituțională, întrucât prin aceasta este numit judecător la Curtea Constituțională domnul Marian Enache, care, în calitate de deputat, a depus candidatura sa pentru această funcție la Senat. În opinia autorilor sesizării, chiar dacă o persoană are calitatea de deputat/senator, cerută de dispozițiile

Legii nr. 47/1992

pentru depunerea candidaturii la funcția de judecător la Curtea Constituțională, această persoană nu poate să candideze la funcția menționată decât dacă un alt deputat/senator sau un grup parlamentar îi depun candidatura. În plus, un deputat poate depune candidaturi doar la Camera Deputaților, iar nu și la Senat.

4. Detaliind situația de fapt din cauză, se arată că Biroul permanent al Senatului a hotărât, în ședința din 10 mai 2016, reluarea procedurii de numire a unui judecător la Curtea Constituțională și a solicitat grupurilor parlamentare și senatorilor să depună candidaturile la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări (denumită în continuare "Comisia") până pe 6 iunie 2016. În ședința din 7 iunie 2016, Biroul permanent al Senatului a analizat raportul privind alegerea unui candidat la funcția de judecător la Curtea Constituțională, a hotărât retrimiterea lui la Comisie și convocarea unei noi ședințe pentru reluarea procedurii de audiere a tuturor candidaților.

5. Reunită în plen în data de 7 iunie 2016, ora 11.30, Comisia a luat în discuție CV-ul depus de domnul Marian Enache și a constatat că domnia sa nu poate fi audiat, deoarece nu îndeplinește condițiile impuse de

art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , și anume nu a fost depusă pe numele său o propunere de candidatură formulată de un grup parlamentar, de deputați și senatori. Reunită în aceeași zi la ora 16.30, într-o nouă componență, Comisia a procedat la audierea domnului Marian Enache, fiind întocmit un nou raport. În opinia autorilor sesizării, audierea a fost nelegală, deoarece domnul Marian Enache nu îndeplinea, în continuare, condiția menționată. De asemenea, la această ședință a Comisiei a participat în mod nelegal domnul senator Popa Constantin, în condițiile în care hotărârea Senatului de numire a acestuia ca membru a fost luată în data de 7 iunie 2016, la ora 16, astfel că putea să își producă efectele juridice după publicarea în Monitorul Oficial al României. Ca urmare, ar fi avut drept de vot doamna Florina Ruxandra Jipa.

6. La dezbaterile în plenul Senatului s-a invocat faptul că domnul Marian Enache nu este susținut de un grup parlamentar, deputați, senatori și nici cu acest prilej "nu s-a exprimat susținerea candidaturii domnului Enache Marian, deși s-a cerut în mod expres să își exprime un grup parlamentar această susținere". Pe buletinele de vot care au fost înmânate fiecărui senator se poate observa că "în dreptul grupului care îi propune era trasă o linie orizontală, încă o dovadă că nu exista o cerere a unui grup pentru numirea sa ca judecător la Curtea Constituțională". Se conchide că "dacă am îmbrățișa această metodă de numire a unui judecător al Curții Constituționale, atunci orice cetățean român se poate autopropune, urmând a fi supus votului plenului Senatului sau Camerei Deputaților".

7. Se mai susține că, în cauză, deși s-a prevăzut în mod expres o procedură de propunere și numire, aceasta s-a aplicat diferit raportat la domnul Marian Enache și doamna Mona Lisa Neagoe, acesteia din urmă impunându-i-se respectarea dispozițiilor

art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 . Ca urmare,

Hotărârea Senatului nr. 80/2016

încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, care stabilesc egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.

8. Se mai arată că, deși senatorii aveau cunoștință de susținerea referitoare la încălcarea

art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , "o parte a acestora au decis că pot încălca aceste prevederi", afirmând că instanța constituțională nu ar avea prerogative în a se pronunța pe această hotărâre. Or, față de dispozițiile

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională este competentă să se pronunțe și asupra acestei hotărâri adoptate de Senat.

9. Se susține că s-au încălcat astfel prevederile art. 16 alin. (3) din Constituție care, referindu-se la numirea în funcții publice, precizează că aceasta se face în condițiile legii, iar în cauză au fost încălcate prevederile legii, respectiv ale

art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

în procedura de numire a unui judecător la Curtea Constituțională.

10. Cu referire la normele constituționale care statuează asupra componenței Curții Constituționale, autorii sesizării apreciază că, spre deosebire de numirea judecătorilor de către Președintele României, în cazul numirii de către Camera Deputaților și Senat, legiuitorul a apreciat că "este necesar un filtru de depunere a candidaturilor pentru Curte". Din redactarea

art. 5 din Legea nr. 47/1992 , care nu este "cea mai riguroasă", se desprinde procedura referitoare la numirea judecătorilor la Curtea Constituțională. Astfel, "legiuitorul, în redactarea sintetică a legii, în anul 1992, nu s-a oprit asupra acestui text de detaliu, considerând de la sine înțeles că deputații și grupurile parlamentare ale Camerei Deputaților pot depune candidaturi la Camera Deputaților, iar senatorii și grupurile parlamentare ale Senatului, la Senat. La fel, legiuitorul a procedat și cu privire la dreptul la sesizare asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaților, a hotărârilor plenului Senatului și a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, fără a intra în detalii care să aducă certitudini cu privire la subiectele de sezină. De acest lucru s-a ocupat jurisprudența Curții Constituționale, e adevărat, pe argumente de autonomie regulamentară a fiecărei Camere a Parlamentului." În ceea ce privește situația numirii la Curtea Constituțională, "prin enumerarea limitativă a subiecților de drept care pot depune candidaturi la Comisia juridică [...], dar prin neprevederea expresă a dreptului de a depune candidaturi la oricare dintre cele două Comisii juridice ale Parlamentului de oricare grup parlamentar din Parlament și de oricare parlamentar, deputat sau senator" s-ar deduce, potrivit autorilor sesizării, că "legiuitorul a avut în vedere doar membrii și grupurile parlamentare din camera respectivă. Când legiuitorul a avut în vedere numirea, de către vreuna din cele două Camere ale Parlamentului, a unor membri la alte instituții, iar candidaturile să nu fie depuse de membrii acelei Camere, a prevăzut expres acest lucru (situația alegerii celor doi reprezentanți ai societății civile în CSM)." Pentru a întări ideea exprimată, se face trimitere la dispoziții din

Legea nr. 47/1992

referitoare la dreptul fiecărei Camere de a decide în privința arestării/trimiterii în judecată a judecătorilor Curții Constituționale, respectiv la comunicarea către fiecare Camera a încetării mandatului judecătorului numit și necesității numirii unui alt judecător. Se conchide că "legiuitorul a reglementat numirea la Curtea Constituțională ca un drept și o obligație a Camerei parlamentare și a membrilor săi. În lipsa unor dispoziții contrare exprese, dreptul de depunere de candidați nu poate aparține decât membrilor săi, singuri sau prin grupuri parlamentare."

11. Se mai arată că în privința "așa-numitului drept de a se autopropune candidat pentru Curtea Constituțională,

Legea nr. 47/1992

nu prevede, expressis verbis, soluții în această chestiune". Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale și constituționale se deduce însă că "o autopropunere, fie că-i a unui deputat, fie că-i a unui senator, presupune o confuzie de roluri: dreptul de a propune candidatură pentru funcția respectivă, recunoscut de

Legea nr. 47/1992

și dreptul de a fi propus, chiar de el însuși, prin simplul fapt ca e senator sau deputat". O altă interpretare ar fi de natură să îi recunoască unui parlamentar "privilegii exorbitante în comparație cu orice alt cetățean român, care poate să aibă un dosar profesional asemănător (sau chiar mai bun), dar nu își poate susține candidatura, neavând calitatea de parlamentar." Dreptul de a propune, ca reprezentant al unei Camere, candidaturi pentru Curtea Constituțională, singur sau împreună cu alții, este convertit într-un drept de a fi propus, doar de el însuși, drept candidat la Curte. Or, "în această situație, dreptul se transformă în privilegiu", iar mandatul de parlamentar "poate fi ușor convertit într-o poziție politico-juridică din care se pot obține avantaje de tot felul, prin excluderea celorlalți cetățeni". Se încalcă astfel, în opinia autorilor sesizării, principiul constituțional al supremației legii, prevăzut de art. 16 alin. (2) din Constituție, în îndatoririle pe care parlamentarii le au față de poporul român.

12. În final, se apreciază că se impune o reglementare riguroasă a modalității numirii judecătorilor la Curtea Constituțională și se conchide că domnul Marian Enache a fost numit judecător la Curtea Constituțională cu încălcarea art. 16 alin. (1)-(3) din Constituție și a prevederilor

art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , deoarece lipsește o cerere scrisă înaintată de un grup parlamentar, deputați, senatori pentru depunerea candidaturii acestuia.

13. În conformitate cu dispozițiile

art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost transmisă președintelui Senatului, pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent.

14. Președintele Senatului a transmis, cu Adresa înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 6.003 din 27 iunie 2016, punctul de vedere al Biroului permanent, prin care se solicită Curții Constituționale să constate netemeinicia sesizării și, în consecință, să o respingă. Se arată, în esență, că legiuitorul nu a stabilit nicio condiție formală privind modalitatea de depunere a candidaturilor pentru funcția de judecător la Curtea Constituțională. Din coroborarea textelor de referință rezultă că voința legiuitorului ordinar vizează doar identificarea celor care pot face propunerile de candidați pentru funcția de judecător constituțional. Nici Constituția și nici

Legea nr. 47/1992

nu precizează cine pot fi cei propuși. Constituția stabilește, în art. 143, doar condițiile de numire a judecătorilor. Ca urmare,

art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

poate fi interpretat, in extremis, și ca posibilitate ca un deputat sau senator să își susțină propria candidatură. Textul de lege menționat nu este suficient de clar, ceea ce împiedică desprinderea corectă a voinței legislative a Parlamentului, atunci când a adoptat

Legea nr. 47/1992 , aspect recunoscut chiar de semnatarii sesizării. Se semnalează Curții Constituționale și neconstituționalitatea

art. 5 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

în raport cu prevederile art. 76 alin. (2) din Constituție, apreciindu-se că "întreg art. 5 din lege trebuie supus unei proceduri de modificare".

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituționalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, hotărârea Senatului criticată, prin raportare la prevederile Constituției României, și dispozițiile

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, reține următoarele:

15. Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. l) din Constituție, precum și ale

art. 1, 10, 27 și 28 din Legea nr. 47/1992 , să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor hotărârii Senatului criticate.

16. Obiectul sesizării, astfel cum a fost formulat, îl constituie

Hotărârea Senatului nr. 80/2016

pentru numirea unui judecător la Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 8 iunie 2016.

17. În motivarea sesizării se susține încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1)-(3) din Constituție - Egalitatea în drepturi și a prevederilor

art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, text care, referindu-se la procedura de numire a judecătorilor la Curtea Constituțională, prevede următoarele: "Candidaturile se pot depune la Comisia juridică de grupurile parlamentare, de deputați și de senatori. Fiecare candidat va depune «curriculum vitae» și actele doveditoare că îndeplinește condițiile prevăzute de Constituție. Candidații vor fi audiați de comisie și de plenul Camerei. Raportul Comisiei juridice se va referi, motivat, la toți candidații."

18. Pentru a proceda la soluționarea sesizării, Curtea a solicitat Senatului, cu Adresa nr. 5.842 din 22 iunie 2016, stenogramele ședințelor Biroului permanent al Senatului din 10 mai 2016 și 7 iunie 2016, stenograma Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări din data de 7 iunie 2016, referitoare la numirea unui judecător la Curtea Constituțională, precum și raportul întocmit în acest sens, stenograma ședinței plenului Senatului din data de 7 iunie 2016 în care a fost adoptată Hotărârea Senatului pentru numirea unui judecător la Curtea Constituțională. Cu Adresa nr. 3.034 din 23 iunie 2016, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 5.900 din 23 iunie 2016, secretarul general al Senatului a transmis Curții Constituționale documentele solicitate, precum și CV-ul celor trei candidați la funcția de judecător la Curtea Constituțională, ale căror candidaturi au fost transmise Senatului pentru numirea în această funcție.

19. În ceea ce privește competența de a soluționa sesizarea de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaților, a hotărârilor plenului Senatului și a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori." Procedând la circumstanțierea competenței sale de control de constituționalitate a hotărârilor plenului Camerei Deputaților, a hotărârilor plenului Senatului și a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că "pot fi supuse controlului de constituționalitate numai hotărârile Parlamentului, adoptate după conferirea noii competențe, hotărâri care afectează valori, reguli și principii constituționale sau, după caz, organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional". (Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Decizia nr. 54 din 25 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011). Prin

Decizia nr. 307 din 28 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, Curtea a mai reținut că textul

art. 27 din Legea nr. 47/1992

nu instituie vreo diferențiere între hotărârile care pot fi supuse controlului Curții Constituționale sub aspectul domeniului în care au fost adoptate sau al caracterului normativ ori individual, ceea ce înseamnă că toate aceste hotărâri sunt susceptibile a fi supuse controlului de constituționalitate. În consecință, sesizările de neconstituționalitate care vizează asemenea hotărâri sunt de plano admisibile. Procedând la o dezvoltare a acestor considerente prin

Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012, Curtea a mai statuat că "în privința hotărârilor care sunt criticate din perspectiva valorilor, regulilor și principiilor constituționale, instanța constituțională a stabilit, în mod expres, că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituționalitate astfel formulată, norma de referință trebuie să fie de rang constituțional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicție între hotărârile menționate la

art. 27 din Legea nr. 47/1992 , pe de o parte, și exigențele procedurale și substanțiale impuse prin dispozițiile Constituției, pe de altă parte; așadar, criticile trebuie să aibă o evidentă relevanță constituțională, și nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaților, plenului Senatului și plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituționalitate, dacă în susținerea criticii de neconstituționalitate sunt invocate dispoziții cuprinse în Constituție. Desigur, invocarea acestor dispoziții nu trebuie să fie formală, ci efectivă." În concluzie, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituționalitate, criticile trebuie să aibă o evidentă relevanță constituțională, și nu una legală ori regulamentară. ( Decizia nr. 307 din 28 martie 2012 ,

Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012

și

Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015).

20. În prezenta cauză, sesizarea de neconstituționalitate are ca obiect

Hotărârea Senatului nr. 80/2016

pentru numirea unui judecător la Curtea Constituțională, autoritate care are rang constituțional. Criticile formulate privesc încălcarea dispozițiilor

art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , cărora autorii sesizării le atribuie relevanță constituțională prin raportarea la art. 16 din Constituție - Egalitatea în drepturi, care statuează, în alin. (3), cu referire la ocuparea funcțiilor și demnitățile publice, civile sau militare, că aceasta se face în "condițiile legii". În continuare, criticile de neconstituționalitate sunt circumstanțiate, arătându-se în ce constă încălcarea, din perspectiva autorilor sesizării, a textului de lege menționat.

21. Astfel fiind, Curtea constată că este competentă să examineze și să se pronunțe asupra constituționalității

Hotărârii Senatului nr. 80/2016

prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. (1)-(3) din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi, din perspectiva respectării condițiilor

art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale la numirea domnului Marian Enache în funcția de judecător la Curtea Constituțională a României.

22. Examinând criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea reține mai întâi că, față de dispozițiile

art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , invocate de autorii sesizării prin raportare la art. 16 din Constituție, precum și ale art. 5 alin. (4) din același act normativ, pot fi identificate următoarele etape în procedura de numire a judecătorilor la Curtea Constituțională de către Camerele Parlamentului: depunerea candidaturilor la Comisia juridică; audierea candidaților de către Comisia juridică și întocmirea Raportului care se va referi, motivat, la toți candidații; numirea de către fiecare Cameră a Parlamentului, cu votul majorității membrilor săi, la propunerea Biroului Permanent și pe baza recomandării Comisiei juridice, în calitate de judecător, a persoanei care a întrunit numărul cel mai mare de voturi.

23. Susținerile autorilor sesizării se referă la pretinsa încălcare a reglementărilor aplicabile etapei depunerii candidaturilor pentru funcția de judecător la Curtea Constituțională, cu consecința vicierii următoarelor două etape, respectiv audierea nelegală a candidaților de către Comisie, și adoptarea unei hotărâri neconstituționale de către Plenul Senatului în privința numirii domnului Marian Enache în funcția de judecător la Curtea Constituțională.

24. Curtea va examina în continuare, punctual, fiecare dintre aceste susțineri, care pot fi grupate, din punct de vedere al argumentării modului de încălcare a unor prevederi constituționale și legale, după cum urmează:

a) critici referitoare la încălcarea

art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , interpretat în sensul că un parlamentar nu poate depune candidatura sa pentru funcția de judecător la Curtea Constituțională, ci exclusiv candidatura altei persoane;

b) critici referitoare la încălcarea

art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , interpretat în sensul că dreptul de a depune candidaturi la funcția de judecător la Curtea Constituțională se exercită în mod diferențiat: deputații doar la Camera Deputaților, iar senatorii doar la Senat;

c) critici referitoare la modul de alcătuire/desfășurare a lucrărilor Comisiei juridice, de numiri, de disciplină și imunități în legătură cu procedura de numire a unui judecător la Curtea Constituțională.

25. În ceea ce privește criticile referitoare la încălcarea, prin

Hotărârea Senatului nr. 80/2016 , a

art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , interpretat în sensul că un parlamentar nu poate depune candidatura sa pentru funcția de judecător la Curtea Constituțională, ci exclusiv candidatura altei persoane, Curtea reține, mai întâi, că, potrivit

art. 5 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , invocat de autorii sesizării, "Candidaturile [n.a pentru funcția de judecător] se pot depune la Comisia juridică de grupurile parlamentare, de deputați și de senatori. [...]."

26. Curtea observă că acest text de lege stabilește condiții numai în privința depunerii candidaturilor la funcția de judecător la Curtea Constituțională, aceasta intrând în competența unor subiecți calificați: grupuri parlamentare, deputați, senatori.

27. Cât privește candidaturile, condițiile pe care acestea trebuie să le îndeplinească sunt prevăzute de art. 143 din Constituție, potrivit căruia candidații la funcția de judecător la Curtea Constituțională trebuie să aibă "pregătire juridică superioară, înaltă competență profesională și o vechime de cel puțin 18 ani în activitatea juridică sau în învățământul juridic superior". În acest sens sunt și prevederile

art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , care stabilesc că fiecare candidat trebuie să depună "curriculum vitae" și actele doveditoare că îndeplinește condițiile prevăzute de Constituție.

28. În lipsa oricărei distincții, circumstanțieri sau interdicții exprese, rezultă că oricare deputat, senator, grup parlamentar, poate depune orice candidatură la funcția de judecător la Curtea Constituțională, câtă vreme aceasta este conformă cu art. 143 din Constituție, așadar indiferent dacă este vorba despre candidatura sa ori a altei persoane.

29. Interpretarea autorilor sesizării introduce, practic, o regulă suplimentară în procedura de depunere a candidaturilor la funcția de judecător la Curtea Constituțională, în sensul că deputatul/senatorul este oprit să își depună propria candidatură. Justificarea acestei circumstanțieri, pe care legea nu o prevede, este argumentată prin ideea de "privilegiu" și de posibilitate a eludării legii, în sensul că astfel orice persoană s-ar putea autopropune pentru funcția de judecător la Curtea Constituțională.

30. Curtea nu poate reține astfel de argumente. Câtă vreme persoana care depune candidatura are calitatea cerută de lege, deputat/senator, aceasta exercită un drept prevăzut de lege în considerarea acestei calități, care o poziționează într-o situație juridică diferită de a altor subiecți de drept. Tocmai această calitate a îndreptățit legiuitorul să stabilească competența de depunere a candidaturilor la funcția de judecător la Curtea Constituțională. Ținând seama că, indiferent de persoana care candidează, numirile se fac de Camerele Parlamentului, procedura de depunere a candidaturilor, examinare și decizie în privința acestora se desfășoară în cadrul Camerelor Parlamentului, cu implicarea deputaților/senatorilor/grupurilor parlamentare, a Comisiilor juridice și a plenului celor două Camere care adoptă hotărârea finală.

31. În această procedură, deputații/senatorii/grupurile parlamentare au rolul unui prim filtru, în sensul de a aprecia cu titlu preliminar asupra îndeplinirii de către candidați a condițiilor stabilite de art. 143 din Constituție, și, constatând respectarea lor, să depună candidaturile acestora la Comisia juridică. A interzice unui deputat/senator să depună propria candidatură, respectiv a condiționa depunerea de susținerea altui parlamentar, pe lângă faptul că ar institui o regulă pur formală, ar fi de natură să adauge o condiție suplimentară celor care trebuie avute în vedere la depunerea candidaturii, condiții expres și limitativ prevăzute de art. 143 din Constituție în privința numirii judecătorilor la Curtea Constituțională.

32. De altfel, din examinarea stenogramelor solicitate Senatului, rezultă că această problemă a fost ridicată și dezbătută atât în ședința Biroului permanent al Senatului din 7 iulie 2016, în Ședința Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări din 7 iunie 2016, cât și în ședința plenului Senatului în care s-a adoptat

Hotărârea nr. 80/2016 . De asemenea, din Raportul Comisiei, rezultă că atât domnul Marian Enache, deputat, cât și doamna Florina Ruxandra Jipa, senator, au depus propriile candidaturi pentru funcția de judecător la Curtea Constituțională. Nici în structurile de lucru ale Senatului și nici în Plenul acestuia nu a fost acceptată interpretarea restrictivă menționată, întrucât textul legal nu distinge, iar condițiile de numire în funcția de judecător la Curtea Constituțională sunt expres și limitativ prevăzute de art. 143 din Constituție.

33. Astfel fiind, acceptarea interpretării autorilor sesizării și, pe temeiul acesteia, constatarea neconstituționalității hotărârii criticate ar avea semnificația transformării Curții Constituționale în legiuitor pozitiv, în contradicție cu prevederile constituționale ale art. 61 privind rolul Parlamentului și al art. 142 alin. (1) privind rolul Curții Constituționale.

33. Ca urmare, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile referitoare la încălcarea, prin hotărârea criticată, a prevederilor art. 16 alin. (3) din Constituție. Sintagma "în condițiile legii" cuprinsă în textul constituțional de referință vizează, deopotrivă, Constituția și legea.

34. În ceea ce privește criticile referitoare la încălcarea

art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , interpretat în sensul că dreptul de a depune candidaturi la funcția de judecător la Curtea Constituțională se exercită în mod diferențiat: deputații doar la Camera Deputaților, iar senatorii doar la Senat, acestea sunt fundamentate de autorii sesizării prin prezentarea unor argumente pe care Curtea Constituțională lea reținut de-a lungul timpului în legătură cu autonomia regulamentară a celor două Camere.

35. Curtea constată că, la fel ca în cazul criticii precedente, autorii sesizării încearcă să acrediteze o condiție de depunere a candidaturilor la funcția de judecător la Curtea Constituțională pe care legea nu o prevede. Aceasta, întrucât

art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

nu distinge în sensul restrângerii dreptului de a depune candidaturi la o Cameră sau alta a Parlamentului, în funcție de calitatea pe care o au subiecții îndreptățiți - deputat sau senator, după caz.

36. Astfel, interpretarea gramaticală a textului evidențiază faptul că enumerarea pe care acesta o cuprinde conjuncția "și", iar nu conjuncția disjunctivă "sau", care ar fi fost de natură să sugereze un tratament juridic diferit sau o eventuală distincție avută în vedere de legiuitor între cele două categorii de parlamentari: "Candidaturile se pot depune la Comisia juridică de grupurile parlamentare, de deputați și de senatori. [...]." Ca urmare, deopotrivă senatorii și deputații pot depune candidaturile oricărei persoane pentru funcția de judecător la Curtea Constituțională, la oricare Cameră a Parlamentului. Tot astfel, legiuitorul a utilizat formularea cu caracter general "grupurile parlamentare", fără a distinge după cum acestea sunt din Senat sau din Camera Deputaților, precum și pe cea de "Comisia juridică", fără a distinge în raport de cele două Camere ale Parlamentului, de unde se deduce, de asemenea, lipsa intenției de a opera vreo distincție în sensul arătat de autorii sesizării.

37. Contrar susținerilor autorilor sesizării, nu poate fi reținută aplicarea, mutatis mutandis, a regulilor ce derivă din interpretarea principiului autonomiei regulamentare a Camerelor Parlamentului, întrucât acesta nu este incident în cauză. Principiul menționat a fost dedus de Curtea Constituțională din interpretarea art. 61 și art. 64 din Constituție referitoare la rolul și structura Parlamentului, respectiv organizarea internă a fiecărei Camere a Parlamentului, texte care stabilesc "o triplă autonomie: regulamentară, instituțională și financiară" a acestora. Curtea a statuat că "în temeiul dispozițiilor constituționale menționate, fiecare Cameră este în drept să-și stabilească, în limitele și cu respectarea prevederilor constituționale, regulile de organizare și funcționare, care, în substanța lor, alcătuiesc regulamentul fiecărei Camere. Din această perspectivă, nicio autoritate publică nu poate dispune, cu privire la aspectele menționate, pentru Parlament, și, de asemenea, niciuna dintre Camerele Parlamentului nu poate dispune, asupra acelorași aspecte, pentru cealaltă Cameră." ( Decizia nr. 1.009 din 7 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 4 august 2009)

38. Or, în prezenta cauză, nu sunt este în discuție niciuna dintre componentele acestei triple autonomii, pentru că nu este vorba despre rolul, structura sau organizarea internă a Parlamentului, ci despre procedura de numire în funcție a judecătorilor la Curtea Constituțională, autoritate autonomă, independentă de Parlament. Depunerea candidaturii pentru această funcție, ca etapă a procedurii menționate, nu privește nici reglementarea modului de organizare și funcționare a Camerelor Parlamentului și nici resursele financiare ale acestora. Decizia de depunere a candidaturii este a subiecților de drept cărora legiuitorul le-a conferit competență în acest sens (deputați, senatori, grupuri parlamentare), fără a li se putea opune constrângeri determinate de un principiu aplicabil exclusiv structurii/organizării interne a Parlamentului.

39. Astfel fiind, a accepta interpretarea potrivit căreia numai deputații/grupurile parlamentare din Camera Deputaților pot depune candidaturi la Comisia juridică a Camerei Deputaților, și numai senatorii/grupurile parlamentare din Senat, pot depune candidaturi la Senat ar însemna, practic, instituirea altor reguli procedurale de propunere/numire a judecătorilor constituționali, cu încălcarea dispozițiilor art. 61 din Constituție, privind rolul Parlamentului, precum și al art. 142 din Constituție, privind rolul Curții Constituționale.

40. În ceea ce privește criticile referitoare la modul de alcătuire/desfășurarea lucrărilor Comisiei juridice, de numiri, de disciplină și imunități în legătură cu procedura de numire a unui judecător la Curtea Constituțională, Curtea constată că, potrivit jurisprudenței sale în care au fost analizate critici similare vizând audierea candidaților la funcția de ministru, acestea "nu sunt probleme de constituționalitate, ci de aplicare a dispozițiilor Regulamentului ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului". ( Decizia nr. 209 din 7 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012).

41. În conformitate cu jurisprudența menționată, alcătuirea Comisiilor și, din această perspectivă, întrunirea eventualei condiții de cvorum, nu constituie o problemă de constituționalitate. Potrivit dispozițiilor art. 67 din Constituție, o astfel de cerință constituie un criteriu de constituționalitate, condiționând constituționalitatea externă a actului numai în ceea ce privește adoptarea legilor, hotărârilor și moțiunilor de către Camera Deputaților și Senat, nu și în ceea ce privește adoptarea actelor din cadrul procedurilor desfășurate de organele de lucru ale Camerelor. ( Decizia nr. 209 din 7 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012)

42. Tot astfel, desfășurarea lucrărilor și rapoartele pe care Comisiile le pronunță nu pot forma obiectul controlului de constituționalitate, întrucât, potrivit aceleiași jurisprudențe, comisiile parlamentare sunt doar organe interne de lucru ale Camerelor Parlamentului, a căror activitate are caracter pregătitor pentru a oferi forului deliberativ toate elementele necesare adoptării deciziei. Dezbaterile specializate care au loc în cadrul ședințelor comisiilor se finalizează cu întocmirea de rapoarte sau avize care au rolul de a pregăti și facilita desfășurarea lucrărilor Camerelor, respectiv a dezbaterilor care vor avea loc în plenul acestora. Dat fiind caracterul de organe de lucru interne al comisiilor parlamentare, natura juridică a rapoartelor sau avizelor adoptate de acestea este a unui act preliminar, cu caracter de recomandare, adoptat în scopul de a sugera o anumită conduită, sub aspect decizional, plenului fiecărei Camere sau Camerelor reunite. Rapoartele și avizele au caracter obligatoriu numai sub aspectul solicitării lor, nu și din perspectiva soluțiilor pe care la propun, Senatul și Camera Deputaților fiind singurele corpuri deliberative prin care Parlamentul își îndeplinește atribuțiile constituționale. ( Decizia nr. 209 din 7 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012,

Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014)

43. Pentru aceste motive, nu pot fi reținute criticile formulate de autorii sesizării în privința alcătuirii și desfășurării lucrărilor în Comisia juridică de numiri, disciplină, imunități și validări cu privire la numirea unui judecător la Curtea Constituțională. Activitatea și actele comisiilor parlamentare, în sine, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate.

44. În concluzie, Curtea constată că, din examinarea stenogramelor/documentelor transmise de Senat, rezultă că

Hotărârea nr. 80/2016

pentru numirea unui judecător la Curtea Constituțională s-a adoptat cu respectarea tuturor etapelor/regulilor procedurale prevăzute de Constituție și de

Legea nr. 47/1992 . Criticile formulate în cauză se fundamentează pe interpretări ale normelor legale și distincții pe care aceste norme nu le cuprind. De altfel, în finalul sesizării, chiar autorii acesteia recunosc sursa nemulțumirii lor, și anume modul în care este reglementată în prezent procedura de numire a judecătorilor la Curtea Constituțională, menționând că este necesară o reglementare riguroasă sub acest aspect. Astfel fiind, cele două interpretări ale textului

art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

în sensul că deputații să poată depună candidaturi doar la Camera Deputaților iar senatorii numai la Senat, și doar cu privire la alte persoane, iar nu propriile candidaturi, pot constitui eventual propuneri de lege ferenda, iar nu motive de neconstituționalitate a numirii unui judecător la Curtea Constituțională. Pentru aceste motive, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituționalitate formulată.

45. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituție și ale

art. 1, 3, 10 și 27 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituționalitate, și constată că

Hotărârea Senatului nr. 80/2016

pentru numirea unui judecător la Curtea Constituțională este constituțională în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică președintelui Senatului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 iunie 2016.