Strategia din 4 octombrie 2001

1. Consideratii generale
Sistemul politic din România a suferit schimbari profunde de la inceputul procesului de reforma, în 1990. Economia continua să se afle într-o perioadă de tranzitie către economia de piața, tranzitie care are ca rezultat constrangeri severe asupra activității din intregul sector public și, nu în ultimul rand, asupra sistemului administrativ central.
Începând cu 1990, crearea unui sistem modern și eficient de administratie publică a fost considerata o prioritate pentru Guvernul României. Cu toate acestea, nu s-au putut mobiliza resursele necesare crearii cadrului legislativ și instituțional necesar administrației publice centrale și locale și, în special, pentru implementarea eficienta a masurilor de reforma. Cauzele care au determinat imposibilitatea aplicarii unei reforme reale în administratie au fost:
● constrangeri financiare severe;
● lipsa de determinare politica;
● experienta redusa ln ceea ce priveste structurile administrativ alternative;
● lipsa de pregatire a politicienilor și functionarilor publici pentru a raspunde cerințelor și exigentelor ce decurg din schimbarea rapida a mediului;
● absenta unor reglementari clare privind personalul și structurile administrative, definiri inadecvate ale functiilor și grile de salarizare nepotrivite.
Desi a constituit un capitol distinct în toate programele de guvernare de până acum, reforma administrației nu a reprezentat o prioritate; dimpotriva metodele centraliste s-au perpetuat în mare măsura, iar schimbările asteptate au fost mult prea lente și fragmentare.
Pentru perioada de inceput a fost obligatoriu ca guvernul să se concentreze asupra problemelor reformei economice; dar, de abia mai tarziu, a devenit evident ca aplicarea acesteia este imposibila fără o reforma a administrației publice, ceea ce, de altfel, explica și intarzierile sau distorsiunile produse în aplicarea reformei economice.
2. Necesitatea reformei
Tendinta de globalizare, însoțită de dezvoltarea dinamica a sistemelor sociale, aseaza statele naționale intr-o pozitie cu totul noua, în care instituțiile și sistemele administrative trebuie să fie adaptate. Orice interventie în domeniul reformei administrației publice implica modificari ale componentelor majore, incluzând administratia centrala, administratia locala și serviciile publice. Pe de altă parte, dezvoltarea democratiei reclama instituirea unei noi relatii între cetățeni și administratie, cresterea și intarirea rolului autorităților locale și reconsiderarea parteneriatului cu societatea civila.
Exista numeroase motive pentru modernizarea structurala și functionala a administrației publice din România, plecand de la necesitatea funcționarii mai eficiente a instituțiilor guvernamentale până la aspiratia de a deveni membru al Uniunii Europene.
Necesitatea reformei este impusa de patru categorii principale de motive:
● Motive economice: cresterea economica redusa și diminuarea resurselor bugetare alocate administrației publice; nevoia sectorului privat de a avea o administratie moderna, flexibila și deschisa parteneriatului public-privat;
● Motive tehnologice: introducerea tehnologiei informațiilor și a comunicatiilor în administratia publică;
● Motive sociologice: cetatenii, ca beneficiari ai serviciilor publice, sunt tot mai exigenti și nu mai accepta ca necesitatile lor să fie determinate în mod exclusiv de ceea ce le ofera administrațiile;
● Motive instituționale: integrarea României în structurile Uniunii Europene implica un alt mod de administrare a serviciilor; structura puternic ierarhizata lasă locul unor noi tipuri organizatorice bazate pe structuri descentralizate.
Prin reducerea functiei autoritare a statului și intarirea functiilor sale privind serviciile și promovarea acestora, activitatea administrației trebuie să fie o activitate profesionista. Sunt frecvente, de asemenea, solicitarile privind reducerea reglementarilor și simplificarea procedurilor administrative, abandonarea procedurilor care nu sunt necesare și adoptarea unor noi proceduri, adaptate unui sistem politic modern și unei economii de piața functionale.
Condițiile existente în societatea românească în prezent impun ca administratia să fie angajata într-un proces de schimbare pe patru planuri:
1. strategic, prin care să se redefineasca rolul statului, în sensul delimitarii acestui rol de cel al organizațiilor private;
2. legal, indreptat spre o diminuare a densitatii legislative, o utilizare mai mare a legilor cadru, creand posibilitati sporite de actiune pentru autoritățile executive;
3. organizațional, orientat spre reducerea ierarhiilor, simplificarea procedurilor delegării executiei sarcinilor publice către organisme care nu fac parte din administratie;
4. cultural, urmarind o schimbare a valorilor și a modurilor de actiune a alesilor politici, a functionarilor, a utilizatorilor grupurilor de interese și a cetatenilor.
Noile condiții de reusita ale procesului de reforma în administratia publică din România trebuie să aibă ca punct de plecare:
● formularea unor obiective concrete și cuantificabile;
● cresterea capacității strategice a administrației publice de a opta pentru diferite proiecte și de a-și defini singura prioritatile;
● articularea, intr-o viziune integratoare pe termen mediu și lung, a transformarilor din administratia publică;
● necesitatea unei mai bune reprezentari a intereselor cetatenilor în procesele de luare a deciziilor;
● asigurarea managementului prin obiective;
● consolidarea infrastructurii organizatorice pentru managementul strategic al proceselor din domeniul economic și social;
● nevoia cresterii functiei de consultanță și monitorizare în administratie;
Odata cu dezvoltarea societatii informationale, introducerea tehnologiei informațiilor și a comunicatiilor ridica noi provocari pentru administratia publică dar în acelasi timp aceasta ofera posibilitati mult mai mari pentru o activitate mai eficienta și mai aproape de cetatean; cresterea capacității administrative imbunatateste considerabil posibilitatea României de a-și apara interesele pe plan european și mondial.
Necesitatea reformei este determinata, atât de factori interni (management, probleme sociale și economice) cat și de factori externi (internationalizarea și dezvoltarea rapida a tehnologiei informatiei).
3. Principiile care stau la baza elaborarii strategiei de reforma în administratia publică
În vederea realizării, atât a obiectivelor Programului de Guvernare pe perioada 2001-2004 prezentat în decembrie 2000 și acceptat de Parlament, cat și a obiectivelor ce rezultă pentru România, în calitate de tara candidata în procesul de aderare la Uniunea Europeana, se impune accelerarea procesului de reforma legislativa și instituțională în administratia publică.
În procesul de elaborare a strategiei de reforma în administratia publică au fost avute în vedere urmatoarele principii:
● Separarea functiilor politice de cele administrative;
● Crearea și consolidarea unui corp de functionari publici de cariera, profesionist și neutru politic;
● Definirea clara a rolului, responsabilitatilor și relatiilor între institutii;
● Legitimitate și administratie corecta. Administratia bazata pe lege trebuie să asigure proceduri adecvate și corecte, respectarea valorilor sociale, drepturilor și libertatilor cetatenilor;
● Adoptarea deciziilor de autoritățile cele mai apropiate de cetățeni sau de problema la care se referă;
● Autonomia decizionala;
● Transparenta actului de guvernare și a celorlalte acte administrative, ceea ce va permite participantilor sa urmareasca procesele administrative și să obțină informații referitoare la drepturile lor în relatiile cu sectorul public.
● Simplificarea procedurilor administrative;
● Respect față de cetatean;
● Delegarea unor competente și deconcentrarea unor servicii;
● Orientarea interesului pentru rezultate bazate pe eficienta, eficacitate și calitate a serviciilor. Eficienta și eficacitatea se imbunatatesc atunci când crește implicarea functionarilor publici, când responsabilitatile sunt transferate la nivelurile inferioare ale administrației, odata cu stabilirea sistemului de responsabilității, pe fiecare nivel;
● Protejarea drepturilor indivizilor. Funcționarii trebuie să se comporte politicos și sa actioneze eficient în relatiile cu cetatenii.
Principiile menționate formeaza baza pentru restructurarea propusa și presupun, atât metode moderne de management public, cat și noi forme de organizare instituțională.
În acest mod, reforma devine un proces amplu, cuprinzator, care schimba modul de abordare a principalelor probleme cu care se confrunta, în prezent, administratia publică din România.
4. Viziune asupra procesului de reforma în administratia publică
Reforma sistemului administrației publice este un proces dinamic și, ca oricare alt proces de reforma structurala, el nu poate fi niciodata incheiat și desavarsit. Realizarea unei analize-diagnostic a situației existente la nivelul administrației centrale și locale, identificarea problemelor cu care se confrunta acestea, a prioritatilor ce trebuie avute în vedere în rezolvarea acestora dar și a resurselor disponibile sunt numai cateva din condițiile necesare formulării unei strategii coerente privind reforma în administratia publică.
Elaborarea strategiei de reforma în administratia publică impune un amplu proces de modernizare și vizeaza o evaluare obiectiva a patru aspecte importante, și anume:
● analiza misiunilor specifice ale administrației și a modului de indeplinire a acestora, care permit reflectii generale asupra locului și rolului administrației publice în sistemul politic, economic și social actual;
● analiza cadrului organizatoric existent al administrației publice;
● analiza eficacitatii sociale a activității specifice a administrației publice;
● analiza nivelului de democratizare a administrației publice.
Accelerarea procesului de reforma în administratia publică este data, în primul rand, de necesitatea de a duce la bun sfârșit tranzitia (inclusiv economica) și trecerea la statutul de tara membra a Uniunii Europene.
Problemele de fond ale strategiei de reforma vizeaza:
● intarirea capacităților în domeniul elaborarii politicilor publice, îmbunătățirii calității legislației și adoptarii aquis-ului comunitar, cresterea capacității Guvernului de a dirija resursele către prioritati;
● cresterea posibilitatilor Guvernului de a conduce și controla activitatea administrației și de a menține un anumit echilibru între puterile discretionare ale administrației și mijloacele de a controla actiunile sale;
(exemplu: în plan judiciar, mediator, audit etc.)
● dezvoltarea administrației publice locale;
● crearea unui corp stabil de functionari publici competenti și neutri din punct de vedere politic, care să aibă "spiritul serviciului public".
În plan tactic, reforma administrației publice trebuie:
● să aibă la baza principiul "radicalismului selectiv" (adica sa concentreze resursele în vederea favorizarii unei evolutii radicale și vizibile în cateva domenii în care jocul interdependentelor va antrena și alte părți ale sistemului care trebuie schimbate);
● sa promoveze noile tehnologii informationale în administratie;
● sa aduca imbunatatiri în domeniile sensibile ale vietii economico-sociale, în termene acceptabile din punct de vedere politic;
● sa imprime o dinamica favorabila schimbarii care să dureze, oricare ar fi conducătorii;
● sa capaciteze interesul functionarilor publici pentru schimbare și modernizare;
● să asigure informarea permanenta a cetatenilor în legătură cu politica Guvernului.
Politicile publice se instituie într-un dublu proces de transformare: pe de o parte "intrarile" (mijloacele financiare, bugetare, umane) sunt transformate în "realizari" (construcția de autostrăzi, numărul de dosare pentru ajutoare sociale analizate și acordate etc.) iar pe de altă parte acestea produc "efecte" (ameliorarea securitatii rutiere, consolidarea mediului economic, etc).
Viziunea asupra reformei în administratia publică pleaca de la premisa abordarii manageriale a actiunii publice, asa cum se remarca și din schema generală prezentată în figura nr. 1.
Fig. nr. 1 Cadrul general al actiunii publice
───────────────────────────────────
Ținând cont de complexitatea sistemului public și de punerea în practica a politicilor publice, evaluarea impactului și a eficientei acestora reprezinta elemente cheie în strategia de reforma în administratia publică. Nivelul și natura mijloacelor angajate, performanta organizațiilor publice insarcinate cu aplicarea în practica a politicilor publice, participarea cetatenilor la procesul de decizie sunt aspecte integrante ale viziunii asupra procesului de reforma în administratie.
5. Scopul și obiectivele generale ale strategiei de reforma
SCOP:
─────
● Scopul reformei este acela de a determina natura problemelor existente în diferitele sale domenii, de a propune solutiile optime și de a descrie principiile de implementare a acesteia.
● Scopul reformei administrației publice la nivel local este de a crea administratii capabile să-și indeplineasca functiile de asa maniera încât sa pregateasca condițiile și să asigure dezvoltarea economica, sociala și organizațională într-un anumit spatiu.
Strategia reformei administrației publice conceputa de minister și apoi folosita în mod sistematic de către acesta poate deveni un instrument care să ajute la coordonarea cooperarii dintre diferite institutii guvernamentale și poate asigura eficienta pe termen mediu și lung.
OBIECTIVE:
──────────
● restructurarea profunda a administrației publice centrale și locale;
- se are în vedere un larg proces de modernizare și adaptare a administrației publice la realitatile economiei și societatii românești, raspunzand în acelasi timp structurilor similare din tarile Uniunii Europene și din alte state dezvoltate și mentinand totodata elementele traditionale valoroase ale administrației publice românești;
- se urmareste intarirea, la nivel central, a abilitatilor strategice capabile sa ghideze evolutia statului și sa îi permita sa reactioneze adecvat simplu și cu costuri scazute la schimbările externe și diversele interese;
- proiectarea unui model organizațional general al structurilor administrative din cadrul puterii executive;
- reducerea cheltuielilor guvernamentale;
- dezvoltarea capacității de gestionare a autorităților locale;
● schimbarea de fond a raportului dintre administratie și cetatean;
- se urmareste consolidarea și largirea cadrului de participare a societatii civile la procesul decizional;
- se are în vedere asigurarea transparentei actelor administrative și comunicarea operativa cu cetatenii;
● descentralizarea serviciilor publice și consolidarea autonomiei locale administrative și financiare,
- se va urmări accelerarea procesului de descentralizare a serviciilor publice și preluarea atribuțiilor de administrare și finanțare a unor activități de către autoritățile administratiilor locale;
- se are în vedere transferarea către autoritățile publice locale a activităților și resurselor corespunzătoare de la bugetul de stat pentru finantarea unor servicii publice destinate comunitatilor locale: sănătate, cultura, politie comunitara, pompieri, aparare civila, etc.;
- asezarea pe baze noi, echitabile a impozitelor și taxelor locale;
● demilitarizarea treptata a unor servicii comunitare;
- preluarea evidentei populatiei și organizarea acesteia ca serviciu comunitar de către consiliile locale și consiliile judetene (cartea de identitate, cartea de alegator, intocmirea listelor electorale permanente, permise auto, certificate de inmatriculare, etc.);
- transferarea în subordinea prefecturilor a activității de eliberare și evidenta a pasapoartelor simple, organizarea unui serviciu public judetean specializat;
- organizarea unor servici; comunitare pentru situații de urgenta (incendii, inundații, grindina, cutremure, inghet), care vor prelua atribuțiile actuale ale unităților de pompieri și aparare civila;
- înființarea la nivelul fiecarei unități administrative - comuna, oras, municipiu - a politiei comunitare pentru ordinea publică, prin preluarea unor atribuții specifice de la inspectoratele de politie.
● depolitizarea structurilor administrației publice și eliminarea clientelismului politic;
- se va aplica cu strictete Legea privind statutul functionarului public;
- se va urmări gestionarea coerenta și corecta a carierei functionarului public prin salarizare corespunzătoare, stimularea și asigurarea unor condiții normale de lucru în scopul respectarii principiului stabilitatii și continuitatii în munca;
● stoparea birocratiei în administratia publică;
- se va avea în vedere rationalizarea procedurilor administrative și introducerea echipamentelor și tehnologiilor informatice;
- introducerea conceptului de informatizare a administrației publice;
- generalizarea utilizarii sistemului de ghiseu unic;
● coerenta actului administrativ; perfectionarea managementului în administratie,
- eficientizarea raporturilor dintre administratia publică centrala și locala, dintre autoritățile publice judetene și cele din comune, orașe și municipii;
- aplicarea unitara și eficienta a sistemului de norme și reglementari în administratia publică centrala și locala;
- crearea unui sistem informational integrat al administrației publice centrale și locale;
- fundamentarea deciziilor privind politicile sociale pe studii și expertize, constituindu-se oficii sociologice de coordonare metodologica la nivel central, precum și în cadrul consiliilor judetene.
● aplicarea unor politici rationale de dezvoltare și modernizare a localitatilor rurale și urbane;
- acordarea statutului de comuna unui numar de peste 1.000 de sate care indeplinesc criteriile legale, asigurandu-se astfel apropierea autorității administrative de cetatean;
- organizarea ca orașe a unui numar important de comune care, prin dotarile tehnico-edilitare (alimentare cu apa și gaze,- canalizare, telefonie), indeplinesc de statutul de localitate urbana,
- pregătirea condițiilor pentru organizarea administrativ-teritoriala în conformitate cu standardele Uniunii Europene.
● intarirea autorității statului și a raspunderilor acestuia;
- respectarea stricta a drepturilor constitutionale și legale a autorităților publice - ministere și agentii guvernamentale, prefecturi, consilii judetene, consilii locale și primari;
- monitorizarea aplicarii reformei administrative și a performantelor operationale ale autorităților publice centrale și locale;
- intarirea controlului gestiunii banului public și asigurarea transparentei cheltuielilor prin informarea periodica a contribuabililor.
● armonizarea cadrului legislativ cu reglementarile Uniunii Europene;
- asigurarea coerentei și stabilitatii pe termen lung a cadrului legislativ în domeniul administrației publice centrale și locale;
- inițierea unei ample acțiuni de imbunatatire a reglementarilor existente în domeniu și elaborarea unor reglementari noi, bazate pe principiile prevăzute de Constitutie și de Carta Europeana a Autonomiei Locale:
- Codul de procedură administrativa
- Codul administrativ
- Codul electoral
Fig. nr. 2 Obiectivele strategiei
──────────────────────
┌───────────────────────────────────────────────────┐
┌──>│Restructurarea profunda a administrației publice
│
│
│centrale și locale
│
│
└───────────────────────────────────────────────────┘
│
┌────────────────────────────────────────────────────┐
├──>│Schimbarea de fond a raportului dintre administratie│
│
│și cetatean
│
│
└────────────────────────────────────────────────────┘
│
┌────────────────────────────────────────────────────┐
├──>│Descentralizarea serviciilor publice și consolidarea│
│
│autonomiei locale administrative și financiare
│
│
└────────────────────────────────────────────────────┘
│
┌────────────────────────────────────────────────────┐
├──>│Demilitarizarea treptata a unor servicii comunitare │
│
└────────────────────────────────────────────────────┘
│
┌────────────────────────────────────────────────────┐
┌──────────┐
├──>│Depolitizarea structurilor administrației publice
│
│ Obiective├──>│
│și eliminarea clientelismului politic
│
└──────────┘
│
└────────────────────────────────────────────────────┘
│
┌────────────────────────────────────────────────────┐
├──>│Stoparea birocratiei în administratia publică
│
│
└────────────────────────────────────────────────────┘
│
┌────────────────────────────────────────────────────┐
├──>│Coerenta actului administrativ; perfectionarea
│
│
│managementului în administratie
│
│
└────────────────────────────────────────────────────┘
│
┌────────────────────────────────────────────────────┐
├──>│Aplicarea unor politici rationale de dezvoltare și
│
│
│modernizare a localitatilor rurale și urbane
│
│
└────────────────────────────────────────────────────┘
│
┌────────────────────────────────────────────────────┐
├──>│Intarirea autorității statului și a raspunderilor
│
│
│acestuia
│
│
└────────────────────────────────────────────────────┘
│
┌────────────────────────────────────────────────────┐
└──>│Armonizarea cadrului legislativ cu reglementarile
│
│Uniunii Europene
│
└────────────────────────────────────────────────────┘
6. Grupuri ținta ale strategiei
Grupurile ținta ale strategiei sunt administratia publică centrala și locala.
Pentru ca reforma în acest domeniu să aibă succes este necesar ca grupurile ținta să își exprime sprijinul și angajamentul în recunoasterea necesității schimbarilor și în implementarea acestor schimbari.
7. Durata strategiei. 2001-2004
8. Natura reformei
Aplicarea principiilor enuntate, care stau la baza procesului de reforma presupune atât metode de management public cat și modificari instituționale. În acest fel, reforma devine cuprinzatoare. Ea schimba modul de lucru, atât pe orizontala (inițiativa implica toate ministerele), cat și pe verticala (nivelele administrației centrale și locale).
Fig. nr. 3 Dezvoltarea organizațională
───────────────────────────
Schimbările instituționale se bazeaza pe modificari în legislatia primara și secundara. Realizarea unei politici consecvente de informatizare a administrației publice va avea efecte benefice asupra procesului de schimbari instituționale.
Fig. nr. 4 Schimbari instituționale
────────────────────────
Legitimitatea actiunii statului nu se poate rezuma la problemele de gestiune sau eficacitate, ci trebuie să aibă în vedere interactiunile dintre nivelul global și local, sa tina cont de accelerarea și influența fenomenelor teritoriale asupra gestiunii publice și sa puna la punct strategii de inovare și dezvoltare care vor permite serviciului public să-și asume misiunea conferita de societate.
Asocierea societatii civile, dezvoltarea parteneriatului public-privat, renuntarea la gestiunea pe verticala a colectivitatilor fac necesară construirea unui nou model de elaborare a strategiei de reforma în administratia publică, care poate juca un rol motor asupra dinamismului social și care va deschide un nou camp de actiune autorităților publice ancorate intr-o societate civila reactivata.
Etapele procesului de reforma sunt evidentiate în figura nr. 5:
Fig. nr. 5 Etapele procesului de reforma
──────────────────────────────
^
Analiza mediului
Analiza resurselor interne
ORIENTĂRI STRATEGICE
▪
Sociologie
▪
Financiare
▪
Populație
▪
Umane
▪
orientările nu devin obiective, decât după compararea cu diagnosticul
▪
Concurență și complementaritate
▪
Tehnice
▪
Organizaționale
▪
Tehnologie
G U V E R N
>
DIAGNOSTIC STRATEGIE
V
>
OBIECTIVE STRATEGICE ȘI/SAU PROIECTE STRATEGICE
v
V
^
PLAN STRATEGIC
A D M I N I S T R A Ț I E
V
PROGRAM DE ACȚIUNE
V
CONDUCERE STRATEGICĂ
v
8.1 Strategia privind reforma administrației publice centrale
Scopul strategiei este de a planifica și realiza, în mod concertat urmatoarele functii:
● dezvoltarea sistemului legislației administrative, pentru a garanta tratamentul corect și egal al cetatenilor;
● marirea transparentei activității administrației publice, incurajarea dreptului cetatenilor de a participa la procesul de luare a deciziilor publice;
● marirea capacității contractuale în dreptul public, incheierea contractelor pe bază de selecție;
● intarirea coordonarii și cooperarii dintre instituțiile guvernamentale și atragerea cetatenilor în planificarea și controlul activităților din sectorul public;
● stabilirea diviziunii functiilor între ministere, inclusiv a numarului de ministere și a rolului ministrilor fără portofoliu;
● diferentierea între nivelul politic și cel administrativ al managementului;
● specificarea rolului ministrului și a secretarului general în managementul fiecarui minister;
● delimitarea functiilor ministerului de cele ale agentiilor subordonate;
● recunoasterea importantei deciziilor publice și a planificarii strategice și îmbunătățirea acestei activități;
● marirea capacității decizionale a ministerelor.
Dezvoltarea strategiei se bazeaza pe urmatoarele principii:
● Importanța elaborarii politicilor publice și a planificarii strategice;
● Coordonarea, planificarea și implementarea functiilor agentiilor guvernamentale;
● Departajarea functiilor managementului între nivelul politic și cel administrativ, pentru a garanta și evalua eficacitatea politicilor;
● Delimitarea functiilor ministerului de cele ale agentiilor subordonate, imbunatatindu-se capacitatea decizionala a ministerelor - ministerul trebuie să fie institutia principala pentru formularea, analizarea și susținerea politicilor din domeniul sau de activitate.
Ministerele trebuie, să fie active în ciclurile decizionale și de management care constau din: planificarea politicilor, luarea deciziilor implementare, monitorizare, control și evaluare.
Capacitatea de a elabora politici și de a le implementa are influența directa asupra satisfactiei cetatenilor. Relația dintre guvern și populatie devine tot mai complicata: deciziile politice trec prin mai multe niveluri ale administrației, problemele trebuie rezolvate într-un mediu în continua schimbare, în care este nevoie de cooperare, acord și coordonare, atât la nivel local și național, cat și la nivel international. Cetatenii se confrunta cu acest proces și simt ca au tot mai putina influența asupra deciziilor luate la nivel național și local, considerand ca exista un "deficit de democratie". Fără sprijinul și înțelegerea cetatenilor, elaborarea și implementarea unor politici adecvate este dificila. De aceea, trebuie gasite noi modalități pentru Îmbunătățirea politicilor publice, pentru informarea cetatenilor și pentru implicarea lor în procesul decizional.
Este important ca participantii la procesul de luare a deciziilor publice să își cunoasca sarcinile, responsabilitatile și sa stie ce asteptari legitime au diferitele grupuri de interese. Planificarea politicilor publice, programarea și stabilirea resurselor trebuie să se faca în mod transparent pentru a permite participantilor să contribuie cat mai mult la acest proces.
Obiectivele strategiei sunt urmatoarele:
a) de a specifică responsabilitatea politica și administrativa a Guvernului
b) de a imbunatatii calitatea politicilor publice, pentru a garanta o rezolvare eficienta a problemelor.
Primul obiectiv poate fi indeplinit prin delimitarea rolurilor managementului politic și administrativ, iar cel de-al doilea, prin cresterea calității elaborarii și implementarii politicilor publice, prin implicarea cetatenilor și prin cresterea eficientei cooperarii între instituțiile administrative.
Pentru realizarea obiectivelor strategiei sunt necesare:
● Recunoasterea importantei elaborarii politicilor publice și a planificarii strategice și perfectionarea acestor functii
Elaborarea planurilor strategice și indeplinirea lor trebuie să devina un obiectiv permanent al ministerelor. Trebuie sa creasca rolul documentelor-program ale Guvernului, care să constituie baza planificarii strategice. Acest lucru necesita cunoștințe și abilitati noi, funcționarii, partidele politice și managementul politic trebuie să stapaneasca planificarea politicilor și să își dezvolte abilitatile prin cooperare reciproca.
● Realizarea unei cooperari mai eficiente în domeniul elaborarii politicilor publice
În procesul de elaborare a politicilor publice exista mai mulți participanti (politicieni, functionari, cetățeni și asociații ale acestora). Politicile dintr-o tara democratica nu sunt rezultatul activității unui singur actor, ci rezultă din deciziile luate de diferite organizații, la diferite niveluri. Societatea se confrunta cu probleme care nu pot fi incadrate în domeniul de activitate al unui singur minister. Cresterea transparentei administrației publice prin largirea asistentei pentru public ajuta la îmbunătățirea și armonizarea modului în care cetatenii și administratia înțeleg problemele societatii, a modului în care gasesc posibile solutii și permite implementarea mai eficienta a deciziilor pe baza unui acord reciproc. Rezolvarea coerenta a problemelor necesita o coordonare eficace și schimb de informații. Îmbunătățirea cooperarii între ministere și implicarea cetatenilor în planificarea și controlul activităților din sectorul public duc la eliminarea "deficitului de democratie" și legitimeaza activitățile statului.
● Specificarea functiilor managementului la nivel politic și administrativ
Specificarea drepturilor și responsabilitatilor urmareste sa diferentieze elaborarea și implementarea politicilor publice, atât în interiorul instituțiilor, cat și între institutii. Îmbunătățirea mecanismelor managementului politic în tarile dezvoltate a dus la o separare mai evidenta între elaborarea deciziilor și mecanismele de implementare a acestora. La randul sau, acest lucru impune reprezentantilor aleși sa formuleze obiectivele și sa evalueze performantele mai precis, dar și sa imbunatateasca cunoștințele și abilitatile functionarilor. Planificarea eficace a politicilor publice nu poate fi implementata fără informațiile furnizate de sistemele de contabilitate financiară și de management. În acelasi timp, realizarea sistemelor de contabilitate financiară și de management solicita definirea nevoilor informationale la nivel politic.
În domeniul sau de activitate, fiecare minister trebuie să fie responsabil pentru elaborarea propriei strategii de reforma, pentru rezultatele generale cat și pentru operațiunile pur administrative.
Va trebui ca funcționarii sa satisfaca nevoile cetatenilor, să fie neutri din punct de vedere politic și să respecte legile și normele administrației publice. În acelasi timp acestia sunt responsabili în fața ministrului pentru actiunile lor. Eventualele contradictiile care ar apare între functionari, ministri și cetățeni pot fi rezolvate printr-o mai buna planificare, prin controlul implementarii planurilor, prin mijloacele specifice sistemului de responsabilității și prin mai multa transparenta.
8.2 Strategia de dezvoltare a administrației publice locale
Conducerea democratica locala presupune ca activitățile autorității publice locale să se bazeze pe politici publice solide, orientate către cetatean și pe proceduri interne adecvate. Până în prezent cele mai multe autorități locale române nu și-au desfășurat activitatea în conformitate cu politici bine stabilite sau cu proceduri care statueaza prioritati și direcții majore de dezvoltare a comunității pe termene de timp definite.
În ultimii 11 ani, autoritățile locale s-au ocupat mai mult de activitățile cotidiene sau cu cele pe termen scurt în timp ce proiectiile pe termen mediu sau lung nu au fost elaborate suficient. În cazul în care acestea au existat procedurile interne se pare ca au fost adesea create pentru a pastra status quo-ul, impiedicand funcționarii publici să își indeplineasca sarcinile într-un mod eficient.
Gestionarea ineficienta, managementul public autocrat birocratia rămân atributele administratiilor publice locale atâta vreme cat politicile și procedurile nu se aplică. Slaba reprezentare a intereselor cetatenilor de către alesii locali și de factorii de decizii numiti, reprezinta o constrangere majoră în realizarea unui proces politic mai democratic. La fel de importanța este reprezentarea intereselor și cerințele cetatenilor, gestionate de organizații ale societatii civile la nivel local, de către oficiali.
Continuarea reformei în administratia publică locala se bazeaza pe cresterea autonomiei colectivitatilor locale prin realizarea, atât a autonomiei decizionale, cat și a celei financiare.
Scopul acestei strategii este de a planifica și de a duce la indeplinire, în mod concertat urmatoarele functii:
● sa imbunatateasca managementul în administratia locala, inclusiv în ceea ce priveste activitatea de planificare și cea contabila;
● sa imbunatateasca mecanismul de stabilire a bugetelor locale;
● sa planifice și sa dezvolte mecanismul investitional la nivelul orașelor și judetelor;
● sa reorganizeze mecanismul de creditare în vederea realizării de investitii;
● sa separe functiile administrației centrale de cele ale administrației locale;
● să asigure dezvoltarea parteneriatului public-privat;
● sa faciliteze procesul de dezvoltare economica locala;
● să asigure o mai buna reprezentare a intereselor cetatenilor în procesele de luare a deciziilor;
Dezvoltarea strategiei la acest nivel are la baza urmatoarele principii:
● Autonomia locala;
● Descentralizarea serviciilor publice;
● Asigurarea separarii functiilor și responsabilitatilor consiliilor locale și ale primarilor de cele ale prefectilor, ceea ce are ca rezultat un management stabil;
● Unificarea resurselor administratiilor locale cu o capacitate administrativa mai mica, în vederea reducerii poverii fiscale asupra bugetului local;
● Scaderea ponderii surselor alocate de la bugetul de stat și cresterea ponderii veniturilor din taxele și impozitele locale;
● Asigurarea transparentei în alcatuirea bugetelor locale, astfel încât cetatenii să poată supraveghea acest mecanism și totodata să poată solicita justificarea modului în care au fost cheltuite fondurile,
● Cooperarea și coordonarea între administratia centrala, administrațiile locale și diversele asociații în scopul dezvoltării locale;
● Consultarea cetatenilor în problemele de interes deosebit.
Scopul reformei în administratia publică locala este de a o face pe aceasta capabila să își indeplineasca functiile, astfel încât să contribuie la dezvoltarea economica și sociala în regiune. Prin activitatea ei, administratia locala trebuie să se orienteze către satisfacerea nevoilor cetatenilor prin asigurarea unor servicii publice de calitate. Procesul de elaborare a bugetelor locale trebuie să aibă ca rezultat intarirea independentei administrației locale, prin scaderea ponderii fondurilor alocate de la bugetul de stat și cresterea ponderii celor proprii, obtinute din taxe și impozite locale.
Administratia centrala trebuie să supravegheze ca resursele alocate de către stat să fie utilizate eficient și judicios de către administratia locala. Un rol important îl are și auditul intern la nivelul administrației locale și, nu în ultimul rand, controlul eficient al cetatenilor.
Strategia de dezvoltare a unei colectivitati locale reprezinta determinarea scopurilor și a obiectivelor pe termen lung a colectivitatilor, adoptarea de politici locale și alocarea de resurse pentru atingerea acestora, ținând cont de nevoile, asteptarile și dorintele cetatenilor și de componentele sistemului politic local. În figura de mai jos este reprezentat schematic procesul de elaborare a strategiei de dezvoltare a unei colectivitati locale (Vezi fig. nr. 6).
Fig. nr. 6 Strategia-cadru de dezvoltare a unei colectivitati locale
┌──────────────────────────────────────────┐
│
ETAPA I - ANALIZA DIAGNOSTIC
│
└──────────────────────────────────────────┘
┌───────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────────────────┐
│
CARACTERIZARE
│
PLASAREA COLECTIVITATII
│
CARACTERIZAREA
│
│
GENERALĂ
│
LOCALE IN CONTEXTUL
│
MANAGEMENTULUI
│
│
│
REGIUNII
│
│
├───────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────────────────┤
│. Date privind situația│. Elemente definitorii
│. Structura, ROF
│
│
de ansamblu
│
(specificitati)
│. Personal
│
│. Scurt istoric
│. Stadiul de realizare a
│. Mecanismul de relatii
│
│. Amplasament,
│
reformei economice (pri-
│. Sistem de comunicare
│
│
suprafața
│
vatizari, restructurari)
│. Sistem informational și│
│. Relief, clima
│. Relatiile cu celelalte
│
informatic
│
│. Potențial demografic │
judete
│. Metode și tehnici de
│
│. Resurse disponibile
│. Informații exterioare
│
conducere
│
│. Nr. localități(urbane│
determinante
│. Managementul schimbarii│
│
și rurale)
│. Date rezultate din strate-│. Analiza nivelului de
│
│. Servicii publice
│
gia de ansamblu a econo-
│
descentralizare și de
│
│. Date privind situația│
miei naționale sau a
│
delegare a autorității │
│
economica pe ramuri
│
regiunii
│. Problematica autonomiei│
│
de activitate
│. Cadrul legislativ (permisi│
locale
│
│
│
vitatea și restrictiile
│. Date privind nevoile de│
│
│
lui)
│
pregatire
│
│
│. Cooperari realizate și
│
│
│
│
posibile cu parteneri
│
│
│
│
straini
│
│
├───────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────────────────┤
│ANALIZA SWOT (puncte tari, puncte slabe, oportunitati și riscuri)
│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
│
v
┌──────────────────────────────────────────────┐
│ETAPA II - FORMULAREA STRATEGIEI DE DEZVOLTARE│
└──────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ . Misiunea
│
│ . Obiective principale, prioritati
│
│ . Definirea politicilor sectoriale
│
│ . Resurse necesare - proprii și atrase
│
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│FORMULAREA CONCEPTULUI STRATEGIC DE DEZVOLTARE
│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
│
v
┌──────────────────────────────────────────────────┐
│
ETAPA III - OPERATIONALIZAREA ȘI IMPLEMENTAREA
│
└──────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ . Obiective derivate, prioritati
│
│ . Evaluarea sanselor (forte externe favorabile și nefavorabile)
│
│ . Elaborarea planului de acțiuni
│
│ . Acțiuni
│
│ . Resurse
│
│ . Responsabili
│
│ . Termene
│
│ . Conceperea unui sistem de reglaj și de pilotaj
│
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ELABORAREA PLANULUI STRATEGIC PENTRU FIECARE POLITICA SECTORIALA
│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
│
v
┌──────────────────────────────────────────────────────────┐
│
ETAPA IV - URMARIREA ȘI CONTROLUL APLICARII STRATEGIEI │
└──────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ . Planuri, regulamente, proceduri administrative
│
│ . Adaptarea sistemului informational și informatic de urmărire
│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
8.3 Strategia de reforma bugetară, intarirea managementul financiar, a controlului intern și a auditului
Sectorul public din România trebuie să faca fața în etapa actuala la doua mari probleme:
. Nevoia reducerii cheltuielilor publice;
. O anumita criza de legitimitate a administratiilor.
Ținând cont de acest fapt, scopul acestei strategii este sa defineasca și sa indeplineasca urmatoarele functii:
. Analiza functiilor sectorului public;
. Transferul unor functii ale administrației centrale către sectorul privat și administrațiile locale;
. Armonizarea bugetului cu prioritatile politice și cu programele de dezvoltare economico-sociala;
. Realizarea unui audit intern eficient;
Dezvoltarea acestei strategii se bazeaza pe urmatoarele principii:
. Trecerea la o finanțare bazata pe rezultate asteptate și nu pe cerințe sau inputuri;
. Evaluarea sistematica a veniturilor și cheltuielilor sectorului public și transmiterea acestor informații celor implicati în procesul decizional;
Intarirea controlului intern odata cu delegarea drepturilor și responsabilitatilor.
Scopul reformei bugetare și al consolidării managementului financiar, controlului și auditului intern este planificarea strategica a activităților din sectorul de stat și integrarea acestuia în distribuirea fondurilor bugetare și monitorizarea utilizarii adecvate a acestora.
Mecanismele efective de atribuire a responsabilitatilor în sectorul public creeaza condițiile pentru dezvoltarea economica a statului, îmbunătățirea acestor mecanisme corelandu-se pozitiv cu cresterea economica și bunastarea societatii.
În acest sens este necesară:
. Revizuirea și analiza functiilor statului;
Planificarea metodelor ce au drept scop eficientizarea procesului de utilizare a resurselor trebuie efectuata în paralel cu analiza functiilor statului. Functiile sectorului public actual trebuie să fie revizuite în mod critic, fiind importanța determinarea calității rezultatelor obtinute de sectorul public.
. Transferul unor functii ale administrației centrale către sectorul privat și administratia locala;
Necesitatea acestui transfer rezida în faptul ca în condițiile unei economii deschise și în contextul globalizarii, administratia centrala are posibilitati limitate de crestere a cheltuielilor. Un astfel de transfer poate fi perceput ca un proces de privatizare a unor servicii publice, al cărui efect se poate concretiza în cresterea calității acestora. Când functiile sunt transferate (în acest caz fiind necesar ca numărul și calitatea serviciilor oferite de partener administrației centrale să fie monitorizate în mod flexibil) este posibila utilizarea combinata a legilor și acordurilor de sprijin.
. Managementul performantei în sectorul public;
Trasatura caracteristica a planificarii bugetare în sectorul-public modern este orientarea către rezultatele asteptate ale activităților finantate pe baza planificarii strategice.
Pentru a utiliza mai eficient resursele este necesară conceperea unui sistem coerent de administrare a cheltuielilor, astfel încât costul real al fiecarei activități să fie corect evaluat.
. Consolidarea controlului intern și al auditului;
Realizarea unui control intern eficient constituie o premisa pentru îmbunătățirea activității conducătorilor ministerelor, cu condiția ca rezultatele acestuia să fie luate în considerare. Pe baza unui control riguros în sectorul public ministrii pot avea certitudinea ca resursele sunt utilizate cu un grad de eficienta cat mai ridicat. Relatiile dintre auditul intern și extern trebuie să se bazeze pe principiul ca fiecare auditor la un nivel mai mare trebuie să poată conta pe sistemele de control intern și pe activitatea auditorilor interni la nivele mai mici.
. Delegarea drepturilor și responsabilitatilor de la nivelul ministrilor la cel al secretarilor generali din ministere și al presedintilor agentiilor guvernamentale;
În cazul acestei delegari, relatiile traditionale de subordonare a secretarului general, presedintelui agentiei față de ministru sunt suplimentate de o relație contractuala pe termen fix, privind performanta.
Astfel de acorduri stipuleaza scopurile strategice ale organizațiilor și principiile de operare ale organizației. Descentralizarea în cadrul agentiei funcționează eficient numai într-un cadru stabil din punct de vedere politic, în care informațiile sunt accesibile, iar obiectivele politice sunt clare și stabile.
8.4. Strategia de dezvoltare a unei administratii orientate către cetatean
Scopul acestei strategii este sa defineasca și sa indeplineasca urmatoarele functii:
. Indreptarea atenției de la contribuții către rezultate și constientizarea intr-o mai mare măsura a necesității unei administratii publice orientate către furnizarea de servicii publice de calitate;
. Stabilirea unor standarde pentru servicii pentru organizațiile care furnizeaza servicii publice;
. Generalizarea sistemului ghiseului unic;
Dezvoltarea acestei strategii se bazeaza pe urmatoarele principii:
. Crearea unor administratii apropiate de cetățeni;
. Aplicarea unui sistem de standardizare a serviciilor menit sa defineasca cerințele de calitate pe care trebuie să le indeplineasca acestea. Totodata sporirea importantei rezultatelor mecanismelor de consultare a cetatenilor este o premisa pentru determinarea mai exacta a nevoilor cetatenilor;
. Acordarea de premii pentru calitatea serviciilor oferite în vederea cresterii motivatiei prestatorilor de servicii;
. Asigurarea permanentei în prestarea serviciilor (linii telefonice non-stop pentru furnizarea de informații, Internet etc).
Instituțiile guvernamentale care pun la baza activității lor interesele cetatenilor sunt demne de incredere, funcționarii presteaza servicii intr-o maniera previzibila, deschisa și transparenta și sunt raspunzatori pentru deciziile lor precum și pentru cheltuirea adecvata a resurselor.
Masurile de realizare a unei administratii orientate către cetatean sunt:
. Crearea mecanismelor de consultare efectiva a cetatenilor, în scopul cresterii gamei de servicii oferite și primirea unui feedback privind calitatea serviciilor;
Este important modul în care este furnizat serviciul respectiv dar este de asemenea important și ce se ofera. Este necesară promovarea cresterii numarului serviciilor prestate pentru a satisface nevoile grupurilor cu interese diferite. Acesta presupune consultari mai largi ale cetatenilor și participarea acestora în determinarea tipului și nivelului serviciului ce urmeaza a fi furnizat. Consultarea și colaborarea între diferitele nivele de organizare trebuie să fie eficiente deoarece ajuta la crearea standardelor motivante și inovatoare pentru servicii.
. Integrarea furnizarii serviciilor;
Pentru ca serviciile să fie mai usor accesibile, acestea trebuie consolidate într-un centru fizic sau virtual bazat pe nevoile și asteptarile cetatenilor și nu pe logica structurii organizarii administrative. Integrarea serviciilor solicita colaborarea atât pe verticala cat și pe orizontala în sectorul public. Aceasta măsura implica o schimbare în procesele și cultura organizațională și, de aceea, realizarea ghiseului unic necesita parcurgerea mai multor etape, fiind precedata de solutii de integrare mai simple (e.g. serviciile de informare telefonica, portal de Internet etc.)
. Utilizarea tehnologiei informatiei și a comunicarii;
Utilizarea tehnologiei informatiei deschide noi posibilitati atât pentru furnizorii de servicii dar și pentru cetățeni. O administratie publică care funcționează pe principiul 7x24 (7 zile pe săptămâna și 24 ore pe zi) ajuta la crearea unei administratii publice mai accesibile și transparente.
. Schimbarea mentalitatii birocratice;
Cresterea calității înseamnă schimbarea modului de a gandi și a aborda diversele probleme, trecerea la o gandire flexibila, orientata către rezultate.
8.5. Strategia de dezvoltare a functiei publice
Scopul acestei strategii este de a defini și îndeplini simultan urmatoarele functii:
. Crearea unui corp al functionarilor publici profesionist impartial, onest stabil și eficient;
. Îmbunătățirea sistemului de recrutare și selecție a functionarilor publici;
. Îmbunătățirea sistemelor de perfectionare profesionala;
. Dezvoltarea mecanismelor ce au ca rezultat cresterea mobilitatii functionarilor publici în cadrul functiei publice.
Dezvoltare acestei strategii trebuie să se bazeze pe urmatoarele principii:
. delimitarea functionarilor publici de alti angajați ai statului din cadrul puterii executive. Definirea functiei publice trebuie să se realizeze în special prin luarea în considerare a atribuțiilor functionarilor publici și mai puțin a instituțiilor unde acestia își desfășoară activitatea;
. îmbunătățirea coordonarii functionarilor publici și garantarea aplicarii uniforme de către acestia a principiilor administrative;
. realizarea unui sistem de salarizare și de recompense pentru activitatea functionarilor publici care să ia în considerare în primul rand performantele acestora;
. realizarea unui sistem de recrutare și promovare bazat pe merit care să ofere garantia ca cei mai buni functionari publici sunt promovati.
Dezvoltarea functiei publice are trei componente:
. perfectionarea cadrului legislativ;
. buna functionare a sistemului de management al resurselor umane;
. utilizarea unor metode moderne de conducere.
8.6. Strategia privind modernizarea și dezvoltarea serviciilor publice de gospodarie comunala.
Strategia modernizarii și dezvoltării serviciilor publice de gospodarie comunala are la baza urmatoarele obiective fundamentale:
. Descentralizarea serviciilor publice și cresterea responsabilitatii autorităților locale cu privire la calitatea serviciilor asigurate populatiei;
. Extinderea sistemelor centralizate pentru serviciile de baza (alimentare cu apa, canalizare, salubrizare) și cresterea gradului de acces a populatiei la aceste servicii;
. Restructurarea mecanismelor de protecție sociala a segmentelor defavorizate ale populatiei și reconsiderarea raportului pret/calitate;
. Promovarea principiilor economiei de piața și reducerea gradului de monopolizare;
. Atragerea capitalului privat în finantarea investitiilor din domeniul infrastructurii locale;
. Institutionalizarea creditului local și extinderea contributiei acestuia la finantarea serviciilor comunale;
. Promovarea masurilor de dezvoltare durabila.
Fig nr. 7 Obiectivele strategiei privind modernizarea și dezvoltarea serviciilor de gospodarie comunala
┌─────────────────────────────────────────────────┐
│Descentralizarea serviciilor publice și
│
┌─────────>│cresterea responsabilitatii autorităților
│
│
│locale
│
│
└─────────────────────────────────────────────────┘
│
┌─────────────────────────────────────────────────┐
├─────────>│Extinderea sistemelor centralizate pentru
│
│
│serviciile de baza
│
│
└─────────────────────────────────────────────────┘
│
┌─────────────────────────────────────────────────┐
├─────────>│Restructurarea mecanismelor de protecție
│
│
│sociala; reconsiderarea raportului pret/calitate │
│
└─────────────────────────────────────────────────┘
┌─────────────┐
│
┌─────────────────────────────────────────────────┐
│
│
├─────────>│Promovarea principiilor economiei de piața;
│
│ OBIECTIVE
├─>│
│reducerea gradului de monopolizare
│
│FUNDAMENTALE │
│
└─────────────────────────────────────────────────┘
│
│
│
┌─────────────────────────────────────────────────┐
└─────────────┘
├─────────>│Atragerea capitalului privat în finantarea
│
│
│investitiilor
│
│
└─────────────────────────────────────────────────┘
│
┌─────────────────────────────────────────────────┐
├─────────>│Institutionalizarea creditului local
│
│
└─────────────────────────────────────────────────┘
│
┌─────────────────────────────────────────────────┐
├─────────>│Promovarea masurilor de dezvoltare durabila
│
│
└─────────────────────────────────────────────────┘
│
┌─────────────────────────────────────────────────┐
│
│Promovarea parteneriatului social și pregătirea
│
└─────────>│continua a resurselor umane
│
└─────────────────────────────────────────────────┘
. Descentralizarea serviciilor publice și cresterea responsabilitatii autorităților locale cu privire la calitatea serviciilor asigurate populatiei
Responsabilitatea organizarii și funcționarii operatorilor de servicii de gospodarie comunala revine autorităților locale. Guvernul va sprijini masurile de imbunatatire a performantelor operationale și financiare ale agentilor prestatori, în vederea cresterii sigurantei și calității serviciilor asigurate populatiei (vezi figura nr. 8).
Fig. nr. 8 Măsuri de imbunatatire a performantelor agentilor prestatori
. Extinderea sistemelor centralizate pentru serviciile cu impact major asupra stării de sănătate și a nivelului de trai al populatiei (alimentare cu apa, canalizare, salubrizare) și cresterea gradului de acces al populatiei la aceste servicii
Gradul redus de dotare tehnico-edilitara ingreuneaza accesul populatiei la serviciile asigurate prin sisteme centralizate, supuse controlului și monitorizarii autorităților. De aceea, Guvernul va asigura extinderea sistemelor centralizate pentru serviciile de baza (alimentare cu apa, canalizare, salubrizare) și cresterea gradului de acces al populatiei la aceste servicii prin:
- promovarea unor programe de investitii pentru reabilitarea, extinderea și modernizarea sistemelor de alimentare cu apa, canalizarea apelor uzate, colectarea, transportul și depozitarea deseurilor menajere din mediul urban (ISPA, MUDP III);
- implementarea unor programe de dezvoltare a infrastructurii rurale (SAPARD, Programul de Dezvoltare Rurala);
- modernizarea sistemelor de producere, transport și distribuție a energiei termice prin sisteme de cogenerare în vederea cresterii eficientei energetice, îmbunătățirii raportului pret/calitate și mentinerii unui nivel de suportabilitate acceptabil pentru bugetul de familie.
Fig. nr. 9 Măsuri pentru extinderea sistemelor centralizate ale serviciilor de baza
┌────────────────────────────────────────────┐
┌─────────>│ Promovarea unor programe de investitii
│
│
│ (ISPA, MUDP)
│
│
└────────────────────────────────────────────┘
┌──────┐
│
┌────────────────────────────────────────────┐
│MASURI├───>├─────────>│Implementarea unor programe de dezvoltare
│
└──────┘
│
│a infrastructurii rurale (SAPARD, P.D.R.)
│
│
└────────────────────────────────────────────┘
│
┌────────────────────────────────────────────┐
│
│Modernizarea sistemelor de producere,
│
└─────────>│transport și distribuție a energiei termice │
└────────────────────────────────────────────┘
Restructurarea mecanismelor de protecție sociala a segmentelor defavorizate ale populatiei
Mecanismele actuale de protecție sociala, în condițiile constrangerilor bugetare existente, ingradesc accesul unor categorii sociale defavorizate la un nivel acceptabil de servicii publice de prima necesitate. De aceea, Guvernul va restructura mecanismele de protecție sociala a segmentelor defavorizate ale populatiei prin:
- Orientarea protectiei sociale din domeniul serviciilor publice exclusiv către segmentele defavorizate ale populatiei;
- Extinderea protectiei sociale pentru segmentele defavorizate ale populatiei
- implementarea unui sistem unitar și coerent de protecție sociala pentru serviciile energetice (energie electrica, termica și gaze naturale) și eliminarea subventionarilor incrucisate.
Fig. nr. 10 Măsuri pentru restructurarea mecanismelor de protecție sociala
┌────────────────────────────────────────┐
┌────>│Concentrarea protectiei sociale din
│
│
│domeniul serviciilor publice
│
│
└────────────────────────────────────────┘
┌──────────┐
│
┌────────────────────────────────────────┐
│
│
├────>│Extinderea protectiei sociale pentru
│
│
MASURI
│────>│
│segmentele defavorizate ale populatiei
│
│
│
│
└────────────────────────────────────────┘
└──────────┘
│
┌────────────────────────────────────────┐
│
│Implementarea unui sistem unitar și
│
└────>│coerent de protecție sociala și
│
│eliminarea subventionarilor incrucisate │
└────────────────────────────────────────┘
. Promovarea principiilor economiei de piața și reducerea gradului de monopol
Cele mai multe dintre serviciile publice de gospodarie comunala au caracter de semimonopol, determinat de situația de clienti captivi a beneficiarilor racordati la sistemele centralizate de alimentare cu apa, canalizare, energie termica și electrica, gaze naturale, etc. Guvernul va initia măsuri de punere în competitie a operatorilor de servicii, a capitalurilor de finanțare și a managementului prin:
- Scoaterea obligatorie la licitație a serviciilor publice în cazurile în care operatorul înregistrează pierderi financiare sau nu poate asigura o calitate corespunzătoare a serviciilor pe care le presteaza;
- Neacordarea licentelor de operare agentilor prestatori care nu indeplinesc criteriile de performanță stabilite prin reglementari specifice;
Fig. nr. 11 Măsuri pentru punerea în competitie a operatorilor de servicii
┌──────────────────────────────────────────────────┐
│Scoaterea obligatorie la licitație a serviciilor
│
┌────────┐
┌────>│publice unde se înregistrează pierderi
│
│
│
│
└──────────────────────────────────────────────────┘
│ MASURI │─────>│
│
│
│
┌──────────────────────────────────────────────────┐
└────────┘
│
│Neacordarea licentelor de operare agentilor
│
└────>│prestatori care nu indeplinesc criteriile de
│
│performanta
│
└──────────────────────────────────────────────────┘
. Atragerea capitalului privat în finantarea investitiilor din domeniul infrastructurii locale
Nevoile urgente de investitii pentru reabilitarea și dezvoltarea infrastructurii serviciilor de gospodarie comunala sunt estimate la un miliard de dolari SUA anual, într-un program de 10 ani. Din cauza constrangerilor bugetare care caracterizeaza perioadele de tranzitie, finantarea acestor investitii nu poate fi realizata, decat în mica măsura, din fonduri publice, atragerea capitalului privat fiind o necesitate stringenta. De aceea, Guvernul va promova măsuri de atragere a capitalului privat în sfera serviciilor publice și va sprijini autoritățile locale în realizarea unor parteneriate public-private pentru finantarea nevoilor urgente de investitii, prin:
- Pregătirea și implementarea proiectelor de investitii de tip BOT pentru extinderi și dezvoltari importante la statiile de tratare și epurare a apei, la centralele termice sau cele cu cogenerare, la depozitele ecologice pentru deseurile urbane;
- Fixarea unor limite minimale a investitiilor prevăzute pentru reabilitarea sistemelor în cadrul contractelor de concesiune ce vor fi pregatite și lansate în perioada urmatoare;
- Gruparea teritoriala a operatorilor de servicii, pentru a-i face mai atractivi pentru investitorii strategici;
- Stabilizarea cadrului legislativ referitor la serviciile de gospodarie comunala, odata cu definitivarea legislației secundare și înființarea Autorității Naționale de Reglementare.
Fig. nr. 12 Măsuri de atragere a capitalului privat
┌──────────────────────────────────────────────────┐
│ Pregătirea și implementarea proiectelor de
│
┌─────>│ investitii de tip B.O.T.
│
│
└──────────────────────────────────────────────────┘
│
┌──────────────────────────────────────────────────┐
├─────>│ Stabilirea unor limite minimale a investitiilor
│
┌──────┐
│
└──────────────────────────────────────────────────┘
│MASURI├───────>│
┌──────────────────────────────────────────────────┐
└──────┘
│
│Gruparea teritoriala a operatorilor de servicii,
│
├─────>│pentru ale conferi eficienta și atractivitate
│
│
└──────────────────────────────────────────────────┘
│
┌──────────────────────────────────────────────────┐
│
│Stabilizarea cadrului legislativ referitor la
│
└─────>│serviciile de gospodarie comunala
│
└──────────────────────────────────────────────────┘
. Institutionalizarea creditului local și extinderea utilizarii acestuia în finantarea investitiilor din infrastructura
Alaturi de capitalul privat, creditul este o alta sursa traditionala de finanțare a investitiilor din infrastructura în tarile Uniunii Europene. Creditul permite degrevarea parțială a bugetelor locale de eforturile pentru finantarea proiectelor complexe de investitii și repartizarea mai echitabila a sarcinilor de plată între beneficiari. De aceea, Guvernul va intreprinde masurile necesare institutionalizarii creditului local și infiintarii unei bănci specializate în finantarea investitiilor promovate de autoritățile locale, prin:
- Elaborarea unui proiect de lege privind înființarea Băncii de Investitii a Autorităților Locale și acordarea de facilități pentru sprijinirea creditului local;
- Solicitarea unei asistente tehnice finantate de către Uniunea Europeana-Phare pentru intarirea capacității instituționale a băncii nou înființate;
Fig. nr. 13 Măsuri pentru institutionalizarea creditului local
┌────────────────────────────────────────────────┐
│Elaborarea unui proiect de lege privind
│
┌────────┐
┌────────>│înființarea unei Bănci de Investitii pentru
│
│ MASURI │────>│
│autoritățile locale
│
└────────┘
│
└────────────────────────────────────────────────┘
│
┌────────────────────────────────────────────────┐
│
│Solicitarea unei asistente tehnice finantate
│
└────────>│de UNIUNEA EUROPEANA - Phare
│
└────────────────────────────────────────────────┘
. Promovarea masurilor de dezvoltare durabila
Serviciile de gospodarie comunala au un impact deosebit asupra mediului. Pe de o parte, reprezinta un important factor poluant, iar pe de altă parte, participa în mod esential la limitarea gradului de poluare (epurarea apelor uzate, colectarea și depozitarea deseurilor). Respectarea exigentelor de mediu pe parcursul intregului ciclu de viața a infrastructurii serviciilor de gospodarie comunala (construire-exploatare-întreținere-demolare) dobandeste o importanța deosebită în cadrul conceptului de dezvoltare durabila. De aceea, Guvernul va initia măsuri concrete privind alinierea practicilor și standardelor românești din domeniul serviciilor de gospodarie comunala la exigentele Uniunii Europene, prin:
- Armonizarea reglementarilor din domeniul serviciilor de gospodarie comunala cu prevederile directivelor Uniunea Europeana referitoare la apa, deseuri, energie, transport;
- Sprijin financiar pentru cofinantarea programelor care cuprind măsuri de dezvoltare a infrastructurii (ISPA, SAPARD, PDR, MUDP 3, TECP 2, etc.)
- Promovarea unor programe speciale pentru orașele mici în vederea reabilitarii și modernizarii infrastructurii locale.
Fig. nr. 14 Măsuri pentru dezvoltarea durabila
┌──────────────────────────────────────────────────┐
│Armonizarea reglementarilor din domeniul
│
┌───────>│serviciilor de gospodarie comunala cu
│
│
│prevederile directivelor Uniunii Europene
│
│
└──────────────────────────────────────────────────┘
┌────────┐
│
┌──────────────────────────────────────────────────┐
│
│
│
│Sprijin financiar pentru cofinantarea programelor │
│ MASURI ├─────>├───────>│ISPA, SAPARD, PDR, MUDP 3, TECP 2 etc.
│
│
│
│
└──────────────────────────────────────────────────┘
└────────┘
│
┌──────────────────────────────────────────────────┐
└───────>│Promovarea de programe speciale pentru orașele
│
│mici
│
└──────────────────────────────────────────────────┘
. Promovarea parteneriatului social
Ideologia social-democrata acorda o importanța deosebită participării tuturor partenerilor sociali la fundamentarea și luarea deciziilor care au impact major asupra populatiei. Serviciile de gospodarie comunala au un rol esential în solidarizarea sociala a cetatenilor, în asigurarea unui trai decent, în pastrarea pacii sociale. Plecand de la acest principiu, Guvernul va depune eforturi pentru:
- Amplificarea implicarii structurilor din societatea civila, în principal sindicatele și patronatele, în elaborarea de strategii, politici și programe sectoriale;
- Realizarea unor proiecte de parteneriat în scopul consolidării legaturilor cu asociațiile de reprezentare a intereselor beneficiarilor serviciilor de alimentare cu apa;
- Asigurarea condițiilor de pregatire profesionala continua a tuturor lucratorilor din sfera serviciilor de gospodarie comunala.
9. Riscurile și condițiile preliminare pentru implementarea reformei administrației publice
Problema principala legata de reforma administrației publice o constituie managementul reformei în procesul de aplicare a acesteia în practica.
Reforma administrației publice urmareste schimbarea unor procese și structuri complexe, și, mult mai important, a modului de gandire.
Un risc important în realizarea reformei administrației publice este aglomerarea sarcinilor cotidiene, ramanand astfel puțin timp pentru a cauta noi solutii la disfunctionalitatile aparute.
În consecința, pentru ca reforma administrației publice să aibă succes este necesar ca un numar mare de grupuri ținta, (în particular persoane cheie de la nivele de conducere și decizie) să-și exprime sprijinul și angajamentul în recunoasterea necesității schimbarilor și în implementarea acestor schimbari. Este esential ca persoanele care pregatesc schimbările să aibă capacitatea de a analiza întreaga strategie și sa doreasca sa discute dacă ideile și conceptele noi sunt aplicabile sistemului administrativ românesc.
Bazandu-ne pe modelul dezvoltării integrate a organizațiilor, putem identifica patru factori de blocaj în demararea reformei, care pot intretine un puternic imobilism în cadrul organizațiilor publice (vezi figura nr. 15 Anexa I).
a) Factorii strategici
. Logica instituțională centralizata
Sistemul public românesc se bazeaza pe o puternica logica instituțională centralizata, în măsura în care activitățile sunt dependente de orientarile și de controlul puterii publice. Pentru inceput, putem considera ca aceasta logica supervizeaza orice eventuala deviatie în raport cu cadrul general și nu favorizeaza inovarea. Cu toate acestea însă, exista marje de manevra importante și, în plus, procesele de descentralizare și de deconcentrare au redus acest factor de blocaj.
. Complexitatea decizionala
Complexitatea decizionala ce caracterizeaza organizațiile publice constituie frane în punerea în practica a inovatiilor, în măsura în care ea face dificila insasi decizia de schimbare. În plus, ea se traduce, în mod frecvent prin non-decizii, a caror consecința este rutina funcționarii și reproducerea acțiunilor anterioare.
. Polemicile asupra legitimitatii
Numeroase dezbateri privind legitimitatea rolului statului reprezinta factori paralizanti, care împiedica inca de la inceput orice tentativa de evolutie. Asta face ca toate polemicile să se cantoneze permanent la nivel "macro" (statul, vocatia sa, misiunile sale politice), neglijandu-se astfel chestiuni precum performanta la nivel "micro".
b) Factorii structurali
. Incetineala birocratica
Esenta insasi a funcționarii birocratice se bazeaza pe o logica de stabilitate și de rutina, în măsura în care totul este reglementat după proceduri, reguli precise, referințe universal valabile. Se presupune deci ca sistemul orienteaza comportamentul actorilor într-un sens predefinit. Orice nevoie de ajustare este deci neglijata ori reglata a posteriori și reintegrata în mecanismul initial. Acestea sunt caracteristicile faimosului "fenomen birocratic" nascut din logicile publice piramidale, frecvente în cultura românească.
. Sistemul de autoritate
Structura ierarhica a organizațiilor publice este, în mod traditional, bazata pe rolul majoritar al cadrelor de conducere care transmit directive descendente subordonatilor, pentru ca acestia să le aplice în mod direct, fără a-și pune problema oportunitatii și eficacitatii lor. Este evident ca o astfel de paradigma nu lasă loc unei gandiri autonome a indivizilor și nu recunoaste notiunea de inițiativa.
Orice disfunctionalitate și orice situație excepționala trebuie, în principiu, să fie discutata la vârful ierarhiei, ceea ce nu produce decat incetineala în cadrul organizației și dauneaza evolutiei sale.
. Restrictiile juridice
Cadrul juridic și/sau de reglementare este foarte pregnant pentru organizațiile publice; conceput pentru a fi purtator de drepturi și obligații, de protecție și garantii în raport cu interesul general, el cuprinde un ansamblu de dispozitii pe care actorii trebuie să le respecte, oricare ar fi nivelul la care se gasesc. Dacă adaugam la acest cadru formal obiceiurile structurate și utilizarile colective care intaresc osatura, vom înțelege fără indoiala importanța cadrului restrictiv în care își exercită activitatea intregul sistem.
. Mijloacele limitate
Contextul crizei economice și micsorarea bugetelor publice joaca un dublu rol: pe de o parte, unul de incitare pentru schimbare în vederea unei mai bune eficiente, pe de altă parte, unul de limitare a inovatiilor, care sunt în mod necesar, cel puțin pentru inceput, consumatoare de mijloace (financiare, materiale, umane). În organismele publice de azi, limitarea mijloacelor și a personalului, precum și sentimentul de lipsa de timp blocheaza adesea reflectia prealabila necesară lansarii unei schimbari.
. Dimensiunea și complexitatea
Organismele publice din tara noastra au adesea o dimensiune importanța (în special administrațiile și principalele întreprinderi publice) sau acționează în cadrul unei retele complexe de actori și entități care joaca un rol important în functionarea lor.
Or, teoriile organizațiilor au demonstrat, de mult timp, ca acesti factori, dacă nu sunt compensati prin dispozitive de transversalitate și flexibilitate, ingreuneaza functionarea lor și greveaza inovarea și decizia.
c) Factorii culturali
. Respingerea arbitrarului de natura umana
Principiile traditionale ale organizarii birocratice au fost concepute pentru a elimina arbitrarul uman. Lucrarile lui Weber valorizeaza puterea "rational-legala" a ierarhiilor pentru a evita situațiile de leadership informal și carismatic.
Aceste conceptii se bazeaza pe o neincredere implicita în ceea ce priveste subiectivismul și luarea în considerare a dimensiunilor umane, percepute ca fiind nerationale în raport cu sistemul "cartezian" de valori ce domina în tehnocratia traditionala. Aceasta tendinta a condus la aparitia riscului de a respinge orice idee noua care ar integra alte dimensiuni decat cele continute în procedurile standardizate.
. Teama de risc
Fiind formati și obisnuiti cu aplicarea unor norme generale, funcționarii publici, spre deosebire de alti actori care acționează în medii mai turbulente, nu sunt obisnuiti cu situații de incertitudine și risc. Evolutiile, modernizarile sunt însă purtătoare de o formă necunoscuta și provoaca adesea nelinisti implicite, de unde și clasicul fenomen de rezistenta față de schimbare (adesea analizat ca o fatalitate de neevitat).
. Sindromul NIH (nu a fost inventat aici)
Aceasta expresie imprumutata de la americani este, în general, utilizata pentru a califica anumite reticente în ceea ce priveste implementarea unor inovatii venite din altă parte. Mediul public pare a fi atins de virusul NIH, interzicand preluarea unor experiente care se petrec în alte forme de organizații. Practic, teama legitima de a nu provoca disfunctionalitati datorita unor transpuneri precipitate a metodelor private a condus uneori la adoptarea unor pozitii extreme de imobilism nejustificat.
. Traditia "continuitatii"
Rolul statului și a instituțiilor sale este, fără indoiala, de a garanta o anumita stabilitate a natiunii și a cetatenilor săi. Principiul continuitatii propriu serviciilor publice constituie, în egala măsura, una din valorile sigure ale acestui mediu, nu este deci surprinzatoare manifestarea unui puternic atasament față de traditie, continuitatea și solidaritatea instituțiilor și activităților sectorului public.
. Existenta tabu-urilor
Toate motivele invocate anterior au provocat aparitia unui numar semnificativ de tabu-uri, care adesea se manifesta în opozitie cu caracteristicile sferei marfare private: astfel, notiunile de profit și interes particular sunt respinse cu putere, iar numeroase alte concepte precum, clienti, productivitate, strategie, marketing, management le sunt asimilate. Adesea se apreciaza ca luarea lor în considerare ar provoca incalcarea principiilor deontologice și a principiilor fundamentale ale sectorului public.
Bineinteles, asemenea tabu-uri sunt provocatoare de rezistenta față de schimbare, în măsura în care proiectele de schimbare sunt adesea legate de luarea în considerare a mediului și de cautarea obtinerii unei eficiente.
d) Factorii comportamentali
. Absenta stimularilor individuale
Sistemele de gestiune a resurselor umane în cadrul sectorului public sunt în mod traditional, bazate pe principii de egalitate, pe criterii colective universale și cad în sarcina serviciilor centrale care nu intretin un raport direct cu funcționarii. Comportamentele acestora din urma nu sunt în nici un fel legate de schimbari individualizate, în măsura în care nimic nu incurajeaza inițiativa și ameliorarea sistemelor existentei.
. Lipsa obiectivelor finale
În general, functionarul public munceste în functie de un cadru formal, care îi este transmis mai mult sau mai puțin clar, și în functie de propria interpretare pe care o da contururilor și limitelor activității sale. Acestea sunt principiile traditionale, chiar dacă unele organizații au incercat să le faca sa evolueze.
În acest context general, functionarul nu are obiective specifice care trebuie integrate în atitudinea sa, dacă acest lucru nu are ca rezultat îmbunătățirea muncii sale cotidiene. Fie ca incearca sau nu să contribuie la ameliorarea performantei generale, a priori statutul și pozitia sa nu se vor schimba. Chiar dacă el incearca sa inoveze și să-și imbunatateasca activitatea, dependenta sa de inertia colegilor și superiorilor ierarhici (care nu dispun nici ei de obiective formale) risca sa îl descurajeze puternic.
. Demotivare și frustrari
Prinsi în angrenajul sistemului, funcționarii publici se simt adesea neputinciosi și blocati. În plus, adesea sufera de lipsa de recunoastere atât pe plan intern cat și pe plan extern. Pe plan intern, ei au sentimentul de injustitie intrucat nu sunt apreciati atunci când depun eforturi. Relatiile externe nu sunt nici ele mai favorabile deoarece ei se confrunta, în general, cu imaginea negativa a "functionarului". Demotivarea și frustrarile sunt consecintele acestor situații și conduc la descurajarea chiar și a celor mai intreprinzatori dintre cei care sfarsesc prin a renunta la orice inițiativa de schimbare.
. Comportamentele de asteptare
Aceasta situație este clasica și se intalneste în cea mai mare parte a organizațiilor, inclusiv în cele private: fiecare asteapta ca celalalt sa inceapa și în special "seful" care ar trebui sa reprezinte exemplul. Conform acestei logici, orice functionar are dreptul sa astepte primul pas al celuilalt, generalizarea acestei atitudini cristalizand, în mod evident, inertia organizației.
În fapt, ea provoaca foarte usor critici din partea superiorilor ierarhici care nu cunosc intotdeauna motivele și constrangerile specifice (lipsa informațiilor, a mijloacelor sau eforturilor). Astfel, superiorul ierarhic este adesea factor de insatisfactie. În organizațiile publice, acest fenomen de asteptare poate uneori să fie intarit de un alt tip de asteptare: cel al apropiatei plecari a superiorului ierarhic, al directorului sau a alesului, despre care stiu ca are puternice sanse sa determine abandonarea proiectului de schimbare intreprins.
În ciuda acestor factori de franare în calea demararii unei schimbari, în cadrul organizațiilor publice au aparut numeroase modernizari, care însă se pot dovedi foarte fragile și pot fi abandonate la jumatatea drumului. În acest sens putem aminti urmatoarele categorii de factori de fragilitate (vezi figura 16 - Anexa II).
a) Fragilitatea în termeni strategici
. Lipsa de perspectiva (planificarea) în timp
Absenta reflectiei strategice și a planificarii în timp, care ar fi necesară pentru pregătirea fazelor ulterioare punerii în practica a schimbarilor, constituie una din cauzele frecvente de esec pe termen lung. Conceperea schimbarii se cantoneaza în jurul punerii sale în practica, ceea ce conduce la mobilizarea fortelor odata cu lansarea sa, neglijand însă gestiunea urmaririi și actualizarii în timp a schimbarilor operate.
. Lipsa bilanturilor și a evaluarilor
Sectorul public românesc a ramas mult timp departe de preocuparile de evaluare a impactului acțiunilor sale. Acelasi lucru s-a intamplat și în cazul schimbarilor: bilanturile formale, riguroase sunt rare.
Din cauza acestui fapt capitalizarea și activarea schimbarilor intreprinse nu sunt catusi de puțin posibile, ceea ce le fragilizeaza inevitabil.
. Diagnostice incomplete
Calitatea unei strategii de schimbare se bazeaza, în mare parte, pe calitatea analizelor prealabile. Cu toate acestea, nu rareori este cazul ca, în cadrul sectorului public, fazele de diagnostic să fie rapid expediate, solutia fiind uneori aleasa înainte de identificarea completa a problemei. Aceasta abordare determina adesea o focalizare pe rezolvarea simptomelor și nu pe înlăturarea cauzelor sau problemelor de fond. Aceasta face ca schimbarea initiata sa nu produca efectele scontate, ceea ce va conduce, în final, la abandonarea sa.
. Centrare pe continut în detrimentul procesului
Managementul strategic al unei schimbari presupune o gestiune a cuplului "proces-continut".
Sectorul public are obiceiul imixtiunilor centralizate, al directivelor tehnocratice, al circularelor care conțin reformele ce trebuie puse în practica. Ca urmare a acestui fapt, procesul este deseori neglijat: actorii implicati nu sunt consultati, adaptarea la context este inexistenta și posibilitatea reala de ancorare în timp a schimbarii se dovedeste extrem de redusa.
b) Fragilitate în termeni structurali.
. Compartimentarea serviciilor
În mediul public exista doua tipuri de compartimentare:
- o primă compartimentare se intalneste frecvent în marile organizații divizate, ale caror entități interne sunt aproape în totalitate independente unele de altele; în aceste organizații, schimbările se difuzeaza greu;
- o a doua compartimentare, mai inselatoare, proprie administratiilor publice și instituțiilor de marime mare se manifesta între serviciile centrale și serviciile deconcentrate și locale. Din acest motiv, unele servicii centrale se implica greu în schimbările initiate la nivel local și nu sunt în măsura să le sprijine. Ca urmare, acestea risca să se prabuseasca din lipsa de sustinere sau datorita interferarii cu schimbările intreprinse la nivel central.
. Mobilitatea cadrelor
Asa cum am aratat una din caracteristicile mediului public este frecventa mobilitate a cadrelor, și în particular a esalonului superior. Acest fenomen este adesea daunator pentru perenitatea schimbarilor, acestea având nevoie să se deruleze în timp. Legaturile nefiind intotdeauna asigurate, aceste proiecte de modernizare dispar în acelasi timp ca și initiatorii lor.
. Diluarea responsabilitatilor
Conglomerarea decizionala nu favorizeaza emergenta noutatii, ea da nastere totodata unei diluari a responsabilitatilor, care este defavorabila continuitatii initiativelor angajate. În practica se constata frecvent ca odata ce operatia de plecare a fost lansata, nici o persoană nu stie, în mod exact, ce activități are în responsabilitatea sa.
. Existenta centrelor de putere paralele
În cadrul sectorului public exista doua tipuri de situații ierarhice:
- fie filiera ierarhică este în mod clar definita și decupata în diferite esaloane intr-o logica piramidala unica și descendenta (cazul birocratiilor mecaniciste);
- fie invers, exista o coabitare a mai multor filiere ierarhice care se confrunta cu dificultati de coordonare (cazul birocratiilor profesionale precum spitalele sau universitățile).
În cele doua cazuri, puterile formale nu sunt singurele care se exercită, deoarece apar fenomene de influente paralele în jurul multiplelor logici posibile: logica sindicala, logica de grad, logica de personalitate mai mult sau mai puțin marcanta, logicile relationale externe ale unității, etc.
Acesti diferiti factori dau nastere unei sociograme care se poate dovedi rezistenta la proiecte initiate de către ierarhia formala, conform unor mecanisme difuze de contraputere.
c) Fragilitate în termeni culturali
● Reflexul recurgerii la asistența ierarhica
Este vorba despre o tendinta frecventa a sectorului public cum ar fi cea a obiceiului de a executa directive sau cea a unui comportament general de asteptare. În toate aceste cazuri, reflexul de a recurge la asistența ierarhica pare a fi puternic ancorat.
● Tendinte spre concertare
A devenit o realitate faptul ca sectorul public nu inceteaza sa organizeze reuniuni de concertare, sa creeze comisii de studiu, sa lanseze seminarii de reflexie. Concertarea a devenit deci un risc permanent care conduce la amestecul și dezbaterea ideilor fără însă a le concretiza și care poate duce la esecul chiar al celor mai frumoase proiecte. La nivel național (guvernul și inaltii functionari de stat), ca și la nivel teritorial (alesii locali și unitatile administrativ-teritoriale) recurgerea excesiva la reuniuni sau grupuri de lucru, intarite prin dispozitive obligatorii de consultare, poate pune sub semnul intrebarii initiativele de schimbare deja intreprinse.
● "Parintii" noutatilor
Reinnoirea frecventa a conducerii nu are ca rezultat doar abandonarea proiectelor ci contribuie în plus la contestarea unei schimbari de către o alta, ceea ce decredibilizeaza cu atât mai mult fiecare inovatie. În fapt, noii veniti cauta să-și gaseasca locul, sa marcheze o urma în viața organizației, ceea ce constituie un puternic factor de fragilizare.
d) Fragilitate în termeni comportamentali
● Puternica personalizare a proiectelor
În ciuda faptului ca la luarea deciziilor participa mai multe persoane, ecuatia "o schimbare = un om" rămâne puternica în mediul public, fapt relevat spre exemplu și de ordinele care poarta numele ministrului care le-a promovat.
În practica însă este clar ca pentru reusita unor schimbari este nevoie de energia reunita a mai multor indivizi care să utilizeze marjele lor personale de manevra. La aceasta adaugam faptul ca datorita acestei personalizari, atunci când individul respectiv se descurajeaza sau paraseste locul de muncă, schimbarea initiala este sortita esecului.
● Confuzie și prudenta față de criza
Retetele de succes folosite în trecut nu mai funcționează. Divizarea, procedurile, sistemele bugetare de angajare nu mai permit organizației publice sa functioneze în mod corect. În plus, resursele sunt rare. La aceasta se adauga confuzia și comportamentele prudente față de criza. Unii decidenti publici nu se simt confortabil atunci când se confrunta cu necesitatea de a schimba erorile și ezitarile lor provoaca rupturi în evolutiile aflate în curs de desfășurare.
● Absenta leadership-ului
Ținând cont de statute și de regulile derivate din dreptul muncii în cadrul sectorului public, incadrarea nu reuseste sa stapaneasca toate variabilele gestiunii resurselor umane. Ea nu are toate capacitatile de a remunera sau sanctiona și nu dispune de factori de stimulare a personalului sau. În aceste condiții, leadership-ul ierarhic este dificil, iar impulsul necesar pentru punerea în practica a schimbarilor angajate este puțin eficace.
● Neimplicarea actorilor
Pentru ca o schimbare să fie perena și pusa în practica în mod real, oricine stie ca adeziunea actorilor implicati trebuie să fie puternica. Pentru aceasta, una din condițiile necesare (chiar dacă nu și suficienta) consta în implicarea lor cat mai în amonte posibil. Ori, comportamentul tehnocratic, inca dominant în sistemul public, consta intr-o concepere izolata a proiectelor de către "experti", care rămân deconectati de utilizatorii sau beneficiarii schimbarii. De aici rezultă un risc puternic ca schimbarea initiata sa nu fie nici integrată, nici pusa în practica, sau cel mult acest lucru să se faca în mod real, sau cu dificultate, ceea ce va compromite puternic durata sa de viața.
În ciuda acestor factori de rezistenta la demaraj, organizațiile publice se transforma și evolueaza, aceasta datorita existentei unui numar de factori care intervin în sens invers, favorizand puternic schimbarea.
10. Metodologia de planificare, implementare și monitorizare a reformei administrației publice
Strategia de reforma în administratia publică reprezinta un instrument flexibil de management atât pentru ministere cat și pentru Guvernul României. O coordonare mai mare în administratia publică garanteaza aplicarea unitara a principiilor administrației la nivelul intregului sistem public. Pentru functionarea eficienta și efectiva a administrației publice este esential să fie îmbunătățite standardele privind managementul. În scopul obtinerii unui consens asupra functiilor, sarcinilor și responsabilitatilor părților implicate în reforma administrației publice, precum și asupra relatiilor mutuale, limitelor capacității și procedurilor de coordonare a schimburilor de informații, liderii de la cel mai înalt nivel politic și de la nivelul superior, de decizie, al administrației publice trebuie să inteleaga reforma administrației publice în ansamblul ei. Functia cea mai dificila a reformei administrației publice este implementarea strategiilor.
Managementul și implementarea strategiei de reforma la nivelul administrației centrale impun crearea unei unități centrale pentru reforma
O voința politica și un angajament solid sunt indispensabile și transformarea trebuie să se inscrie intr-o perspectiva mai larga decat cea a unui minister luat izolat; în sfârșit punerea în aplicare depinde de accesul la informatie și de capacitatea de a influența deciziile de fond; acest lucru adesea nu este posibil decat pornind de la centrul Guvernului (vezi figura nr. 17 - Anexa III).
Unitatea centrala pentru reforma trebuie să fie dotata cu un personal și cu un buget suficiente pentru desfășurarea activității, împreună cu instituțiile participante, aceasta trebuie să dea dovadă de abilitate politica dar în acelasi timp sa actioneze în mod continuu și să fie în măsura să-și constituie propriul fond de competente.
O unitate centrala de reforma nu poate realiza singura transformarea instituțiilor publice, dar poate anima reforma și o poate ghida prin asumarea anumitor functii centrale esentiale; unitatea ar trebui sa colaboreze direct cu instituțiile competente în privinta functiilor centrale ale bugetului și de control/verificare, în privinta coordonarii centrale, a elaborarii textelor de lege, a mijloacelor de supraveghere a administrației (tribunale sau mediator), a transformarii functionarilor în profesionisti (evolutia "mentalitatilor" și a culturii administrative ca și a remunerarii și a statutului); și înființarea unor celule de transformare în principalele administratii publice, cu care aceasta va colabora și pe care le va sustine.
Ea ar trebui sa caute sa sensibilizeze societatea în ansamblu (asociații de cetățeni, de consumatori, medii de afaceri) și sa o mobilizeze în favoarea reformei; aceasta actiune trebuie să cuprindă o campanie dusa de către specialisti (media, institutii, seminarii, etc) și o actiune de educatie civica.
Strategia de reforma trebuie să fie conceputa în asa fel încât sa produca semne vizibile de progres pe termen scurt și mediu care să afecteze în acelasi timp mediile politice și populatia; pe lângă aceasta, ea ar trebui să fie robusta pentru a supravietui schimbarilor de persoane sau a Guvernului (prin institutionalizarea și formarea unei presiuni în favoarea schimbarii care emana de la instituțiile non-guvernamentale, cum ar fi asociațiile din întreprinderi, fundatiile; asociațiile apolitice, etc) și pentru a rezista blocajelor.
Principalele functii ale unei unități centrale s-ar putea prezenta după cum urmeaza:
● Intocmirea unui bilant analitic al situației instituțiilor publice și al necesitatilor lor de dezvoltare, elaborarea unei politici și a unei strategii în vederea transformarii instituțiilor publice și asigurarea "marketingului politic" al strategiei;
● Organizarea infiintarii unităților de reforma în principalele administratii publice, anumite organisme (alese pentru ca sunt foarte aproape de obiectivele politicii de reforma), fiind definite ca "insule de excelenta" (de exemplu, Ministerul Administrației Publice, Administratia Fiscala, Serviciile de resurse umane și organismele care se ocupa de investițiile straine ar putea fi candidatii aleși); organizarea formarii personalului unităților de reforma și animarea unei retele de reforma (reuniuni periodice, buletine de informare, etc). Reteaua ar putea include o selecție a administratiilor locale și a judetelor;
● Realizarea unor activități de reforma în domeniile strategice cheie, în principal bugetul, verificarea conturilor, elaborarea textelor de lege, coordonarea interministeriala, functia publică, controlul administrației, adica un domeniu de actiune conjugata a Ministerului Administrației Publice, Ministerului de Finante, al Justiției, a Secretariatului General al Guvernului;
● Identificarea obstacolelor din calea transformarii sau a ocaziilor propice reformei;
● Urmarirea progreselor și prezentarea lor în mod periodic la Parlament și la Guvern;
● Înființarea, formarea și administrarea unui "grup tehnic" care va acorda consultanță instituțiilor participante;
● Examinarea sistematica a tuturor deciziilor guvernamentale și a tuturor propunerilor de texte legislative pentru a descoperi dificultatile sau posibilitatile de a accelera transformarea;
● Incurajarea crearii instituțiilor publice și private care pot contribui la profesionalizarea administrației publice (de exemplu, crearea Institutul Național de Administratie) ca și a unor organisme apte să asigure servicii de consultanță și de sprijinire a administrației publice;
● Conceperea și aplicarea unui program care vizeaza o mai buna înțelegere a rolului instituțiilor publice și care genereaza o presiune permanenta în favoarea schimbarii printr-o colaborare cu mass-media, cu grupurile de consumatori sau de cetățeni, cu asociațiile din întreprinderi, etc.
Ministerele sunt responsabile în realizarea și implementarea strategiilor reformei în administratia publică (vezi figura nr. 18 - Anexa IV). Este recomandabil ca grupurile de lucru care elaboreaza strategiile respective să-și continue activitatea pe durata implementarii acestora, pentru a oferi consultanță în procesul de aplicare a strategiilor, de pregatire a planurilor de actiune pe termen scurt și, când este cazul, pentru modificari aduse strategiei.
Pentru a monitoriza realizarile în domeniul reformei, ministerele responsabile vor prezenta unității centrale pentru reforma obiectivele activităților lor și programul pentru trimestrul următor . La inceputul fiecarui trimestru va fi prezentat un raport privind realizarea activităților și strategiilor din program referitoare la reforma în administratie.
Unitatea centrala pentru reforma va pregati un raport privind necesitatea eventualelor modificari asupra stadiului progresului și activităților din planul strategic de actiune.
11. Stadiul actual al reformei administrației publice
În scopul simplificarii și optimizarii procesului decizional s-a realizat o restructurare a Guvernului României. Scopurile urmarite prin reorganizarea Guvernului au vizat:
● eficientizarea actului de guvernare;
● reorientarea activității unor ministere și reducerea unui numar important de agentii guvernamentale;
● trecerea agentiilor guvernamentale în subordinea sau coordonarea ministerelor în vederea asigurarii unei activități coerente și eficiente, a unor relatii functionale normale;
● înființarea unor ministere noi, pentru a raspunde prioritatilor de relansare economica și de pregatire a aderarii României la Uniunea Europeana;
● unificarea și transformarea unor agentii guvernamentale dovedite ca ineficiente, în ministere;
● înființarea în structura organizatorica a ministerelor a unor compartimente specializate, conduse de secretari de stat, pentru: relația cu Parlamentul, sindicatele și patronatul; integrare europeana ai relatii externe; investitori straini și autohtoni;
● reducerea substantiala a numarului persoanelor cu functii de conducere din administratia publică centrala.
Pentru eficientizarea activității administrației publice centrale, s-a adoptat de către Parlament Legea privind organizarea și functionarea Guvernului și a ministerelor - act normativ deosebit de important și necesar în procesul de accelerare a reformei din administratia publică.
Prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 2/2001
și alte acte normative, s-au luat unele măsuri privind înființarea, organizarea/reorganizarea și îmbunătățirea funcționarii unor ministere - ca organe de specialitate ale administrației publice centrale, după cum urmeaza:
● Ministerul Integrarii Europene;
● Ministerul Dezvoltării și Prognozei, prin reorganizarea Consiliului de Coordonare Economico-Financiară a Directiei Generale de Prognoza din subordinea Ministerului Finanțelor și a Agentiei Naționale pentru Dezvoltare Regionala, care au fost desființate;
● Ministerul Finanțelor Publice;
● Ministerul Industriei și Resurselor;
● Ministerul Apelor și Protectiei Mediului;
● Ministerul Agriculturii, Alimentatiei și Pădurilor;
● Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului și Locuinței prin desfiintarea Ministerul Transporturilor și Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajarii Teritoriului;
● Ministerul Turismului;
● Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperatiei;
● Ministerul Educatiei și Cercetarii prin reorganizarea Ministerului Educatiei Naționale și a Agentiei Naționale pentru Stiinta, Tehnologie și Inovare, care s-au desfiintat;
● Ministerul Culturii și Cultelor prin reorganizarea Ministerului Culturii și a Secretariatului de Stat pentru Culte;
● Ministerul Sănătății și Familiei;
● Ministerul Comunicatiilor și Tehnologiei Informatiei;
● Ministerul Informațiilor Publice;
● Autoritatea Naționala pentru Protectia Copiilor și Adoptii;
● Autoritatea Naționala pentru Protectia Consumatorilor prin reorganizarea Oficiului pentru Protectia Consumatorului;
Prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 291/2000
și
Hotărârea Guvernului nr. 8/2001
se organizeaza și funcționează Ministerul Administrației Publice, ca organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Guvernului. Ministerul Administrației Publice, ca minister de sinteza, asigura aplicarea strategiei și a Programului Guvernului în domeniul administrației publice locale și monitorizează în numele Guvernului elaborarea și aplicarea programelor de reforma de către ministere și celelalte autorități ale administrației publice centrale.
În subordonarea Ministerului Administrației Publice funcționează urmatoarele autorități publice centrale: Agentia Naționala a Functionarilor Publici și Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie. Agentia Naționala a Functionarilor Publici are rolul de a fundamenta și promova organizarea și functionarea sistemului pentru managementul resurselor umane din administratia publică.
Procesul de restructurare s-a extins și la nivelul ministerelor și a organelor de specialitate din subordinea Guvernului și are în vedere urmatoarele:
● perfectionarea structurilor organizatorice interne;
● reproiectarea procedurilor administrative, prin eliminarea suprapunerilor și a discordantelor;
● scurtarea procesului decizional;
● cresterea operativitatii în activitatea proprie fiecarei structuri instituționale;
● restrangerea numarului posturilor de conducere în scopul sporirii eficientei și calității actului decizional;
● reducerea și optimizarea reglementarilor pentru a deveni eficiente în folosul contribuabililor și al intreprinzatorilor;
● externalizarea activităților în condiții de eficienta și operativitate;
● reducerea drastica a costurilor administrației publice, prin oprirea risipei de resurse și printr-o activitate eficienta a functionarilor publici;
● promovarea unor criterii de performanță pentru funcționarii publici;
● concentrarea atenției asupra cetateanului în dubla sa calitate de beneficiar al serviciilor și de contribuabil.
Ținând cont de complexitatea procesului de reforma a administrației publice, un rol insemnat s-a acordat realizării cadrului legislativ adecvat pentru implementarea urmatoarelor legi:
● Legea privind Statutul functionarilor publici, cu scopul de a depolitiza functia publică, de a asigura stabilitatea functionarilor publici și de a forma un corp de profesionisti eficace care să castige increderea populatiei în serviciul public și sa devina un partener de dialog social competent;
● Legea privind raspunderea ministeriala, care reglementeaza formele de responsabilitate legala (civila, financiară și penala) a membrilor Guvernului;
● Legea privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, Legea privind regimul concesiunilor, Legea privind finanțele publice locale, care creeaza cadrul legal pentru favorizarea investitiilor straine, dezvoltarea infrastructurii naționale, autonomia locala și functionarea parteneriatului public-privat în scopul de a crește oferta de servicii publice de calitate;
● Legea privind dezvoltarea regionala și Ordonanța de urgenta a Guvernului privind zonele defavorizate, care stimuleaza parteneriatul la nivel local în domeniul economic și social, asigura facilități pentru investitori în scopul relansarii economice și protectiei sociale și accesul la fondurile structurale și la fondul de coeziune sociala, în perspectiva aderarii la Uniunea Europeana;
● Legea privind stabilirea salariilor de baza în sectorul bugetar și a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publică, ce asigura motivarea personalului din administratia publică și promovarea pe criterii de eficienta și profesionalism a acestuia, conducand la îmbunătățirea calității serviciilor publice.
A fost adoptata și se aplică Legea pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar. Nearmonizarea exigentelor tehnice dintre cadastrul agricol și cadastrul general, împiedica în anumite zone inregistrarea titlurilor de proprietate emise în baza Legii fondului funciar, ceea ce creeaza nemultumiri ale cetateanului, necesita costuri suplimentare și ingreuneaza circulatia juridica a terenurilor.
Datorita acestor deficiente, Guvernul a adoptat în sedinta din data de 25 aprilie 2001 Ordonanța de urgenta privind restructurarea activității de profil prin crearea unui singur oficiu național de cadastru, care va raspunde de aplicarea corecta și concreta a Legii Fondului Funciar și a Legii cadastrului.
În contextul armonizării prevederilor legislative interne cu cele comunitare au fost elaborate și adoptate (sau sunt în curs de adoptare) urmatoarele acte normative:
- Legea administrației publice locale, care reglementeaza regimul general al autonomiei locale, defineste atribuțiile și competentele autorităților administrației publice locale și intareste responsabilitatea alesilor locali față de cetatean;
- Legea privind serviciile publice de gospodarie comunala, vizand dezvoltarea și descentralizarea activității serviciilor comunitare;
- Legea privind statutul alesilor locali;
- Ordonantele privind crearea serviciilor publice comunitare pentru evidenta informatizata a persoanelor, a pasapoartelor simple precum și pentru situații de urgenta;
- Ordonantele privind salubritatea, transportul local și asociațiile de locatari;
- Ordonanța privind înființarea și organizarea INA.
12. Prioritati ale reformei
12.1 Prioritati pe termen scurt
● Crearea unui corp al functionarilor publici profesionist și neutru din punct de vedere politic
Intarirea capacității administrației publice de a elabora și implementa masurile de reforma economica și sociala, depinde în mare măsura de dezvoltarea unui corp al functionarilor publici unitar, compatibil cu structuri similare din tarile membre ale Uniunii Europene, măsura ce se va realiza prin implementarea prevederilor Legii privind statutul functionarilor publici.
În vederea crearii, în timp scurt a unui corp profesionist de tineri functionari publici în România, competenti în conducerea și administrarea sectorului public, pe baza unor criterii profesionale și apolitice, capabili sa faca fața problemelor din domeniile prioritare legate de implementarea aquis-ului comunitar și a altor cerințe referitoare la integrarea în Uniunea Europeana; se va realiza un mecanism general pentru recrutarea și pregătirea profesionala a functionarilor publici; recrutarea se va face numai pe bază de merit și competitie deschisa.
● Crearea Institutului Național de Administratie (INA), institutie specializata de formare pentru funcționarii publici ai alesii locali. INA va fi conectat la reteaua naționala a centrelor regionale de formare, precum și la reteaua internationala a instituțiilor de formare pentru funcționarii publici din Europa. INA va fi creat după finalizarea studiului de fezabilitate pentru programul Phare RO 9804.05 și va fi subordonat Ministerului Administrației Publice. În acest institut se vor organiza cursuri de formare și perfectionare cu o durată cuprinsa între 2 saptamani și 2 ani. Vor fi organizate și module de cursuri specializate orientate către nevoile specifice de instruire.
● Intarirea capacității Agentiei Naționale a Functionarilor Publici (ANFP), unitatea centrala pentru crearea și dezvoltarea corpului functionarilor publici
Reglementarile referitoare la corpul functionarilor publici (Legea privind statutul functionarilor publici) au impus crearea unei unități centrale de management al functiei publice și a functionarilor publici, care să realizeze în mod organizat și profesional acțiuni de coordonare privind selecția, evaluarea, salarizarea și evidenta functionarilor publici.
Prin hotărâre de guvern s-a aprobat reorganizarea ANFP, ca organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Ministerului Administrației Publice, care indeplineste, printre altele urmatoarele atribuții principale:
- Elaborarea principiilor, strategiilor și politicilor privind managementul functiei publice și functionarilor publici;
- Elaborarea reglementarilor comune pentru autoritățile și instituțiile publice privind functiile publice, gradarea și clasificarea posturilor;
- Elaborarea și administrarea sistemului informational și a bazei de date cuprinzand evidenta functiilor publice și a functionarilor publici;
- Monitorizarea activităților referitoare la functia publică și la funcționarii publici.
Este în curs de implementare un proiect de asistența pentru Agentia Naționala a Functionarilor Publici care are ca obiective intarirea capacității operationale, elaborarea în timp scurt a legislației secundare în domenii importante referitoare la managementul functiei publice și a functionarilor publici și elaborarea unor politici coerente de formare a functionarilor publici.
Agentia Naționala a Functionarilor Publici va primi sprijin calificat și permanent pentru implementarea Legii privind Statutul functionarilor publici - prin completarea cadrului legal și a instrumentelor pentru managementul functiei publice și al functionarilor publici. Asistența se referă în principal la intarirea capacității de monitorizare, elaborarea unui mecanism de recrutare și promovare a functionarilor publici, elaborarea unui nou sistem de salarizare a functionarilor publici (bazat pe principii de corectitudine, transparenta, predictibilitate și posibilitati financiare) și crearea unui sistem de planificare a resurselor umane în administratia publică.
● Intarirea capacității instituționale a Ministerului Administrației Publice
Ministerul Administrației Publice, ca minister de sinteza, asigura aplicarea strategiei și a Programului Guvernului în domeniul administrației publice locale și monitorizează, în numele Guvernului, elaborarea și aplicarea programelor de reforma de către ministere și celelalte autorități ale administrației publice centrale. Intarirea capacității Ministerului Administrației Publice, în special prin acordarea de asistența pentru elaborarea de politici și reglementari în domeniul administrației publice, este vitala pentru reforma în administratia publică.
Masurile preconizate pentru realizarea acestui obiectiv sunt:
- Intarirea capacității instituționale a Ministerului Administrației Publice de creare și implementare de politici, precum și îmbunătățirea capacității de coordonare;
- Crearea și implementarea de politici și reglementari cu privire la distribuirea teritoriala a responsabilitatilor administrative între diferitele nivele ale autorităților publice;
- Intarirea capacității Ministerului Administrației Publice de a defini strategia de reforma a functiei publice;
- Elaborarea procedurilor de coordonare interna și a regulamentelor administrative relevante din cadrul Ministerului Administrației Publice;
- Intarirea capacității Ministerului Administrației Publice de a elabora legi și alte acte normative;
- Revizuirea legislației existente și completarea acesteia în vederea optimizarii cadrului legislativ pentru administratia publică locala;
- Intarirea capacității Ministerului Administrației Publice de a asista autoritățile locale în îmbunătățirea capacității manageriale și în pregătirea de proiecte de dezvoltare.
● Descentralizarea serviciilor publice și consolidarea autonomiei locale
Procesele de descentralizare administrativa, consolidarea autonomiei locale și deconcentrarea serviciilor publice sunt susținute de prevederile Legii administrației publice locale.
Prin descentralizare, Guvernul urmareste constientizarea și implicarea sporita a colectivitatilor locale în gestiunea problematicii locale. Continuarea reformei în domeniul administrației publice locale vizeaza, în egala măsura, descentralizarea deciziei și a actiunii administrative de la nivelul administrației centrale la nivelul autorităților publice din cadrul unităților administrativ-teritoriale.
Legea administrației publice locale defineste clar principiile de baza ale funcționarii administrației publice locale: autonomia locala, descentralizarea serviciilor publice, consultarea cetatenilor în probleme de interes deosebit, legalitatea și eligibilitatea autorităților administrației publice locale. Actul normativ reglementeaza drepturile și oblibațiile alesilor locali, institutia prefectului, dreptul consiliilor locale și judetene de a stabili și dezvolta cooperari, asocieri și infratiri cu alte unități administrativ-teritoriale din tara și din strainatate.
În sprijinul accelerarii proceselor de descentralizare un rol important îl are Legea privind serviciile publice de gospodarie comunala, care stabileste regimul general al serviciilor publice și atribuțiile autorităților publice locale în vederea asigurarii unor servicii publice eficiente și de asumare, pe baza contractuala, a responsabilitatii prestatorilor de servicii față de cetățeni.
● Reglementarea regimului general al autonomiei locale
Continuarea reformei în administratia publică locala se bazeaza pe consolidarea autonomiei colectivitatilor locale prin realizarea atât a autonomiei administrativ decizionale, cit și a celei financiare și patrimoniale, concomitent cu declanșarea proceselor de descentralizare administrativa. Legea administrației publice locale contine dispozitii-cadru esentiale privind autonomia locala: stabilirea numarului de consilieri pe criterii economice de functionalitate; intarirea legaturii dintre administratie și cetatean, prin aplicarea principiului consultării cetatenilor în probleme locale de interes deosebit inclusiv prin referendum local. Legea contine, de asemenea, referiri la dreptul cetatenilor ce apartin minoritatilor naționale de a folosi limba materna în raporturile cu autoritățile administrației publice locale, dacă au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor din localitățile respective.
În scopul armonizării politicilor guvernamentale și sectoriale cu cele locale, în procesul de dezvoltare economico-sociala durabila, la nivelul fiecarui judet se va organiza și va functiona cate o comisie consultativa teritoriala. Este definita, mai clar, institutia prefectului prin precizarea atribuțiilor și competentelor acestuia, privind controlul de legalitate al actelor autorităților administrației publice locale și conducerea serviciilor publice descentralizate ale autorităților administrației publice centrale, organizate la nivelul unităților administrativ-teritoriale. Legea stabileste amanuntit atribuțiile consiliilor locale și judetene în concordanta cu cerințele noii etape de dezvoltare a tarii și cu cele de integrare în Uniunea Europeana.
● Delimitarea și stabilirea resurselor financiare ale comunitatilor locale față de bugetul de stat. Descentralizarea deciziei privind gestionarea resurselor financiare și patrimoniale
Prin Legea finanțelor publice locale s-au instituit pentru prima oara în România, norme, mecanisme, proceduri care delimiteaza clar constituirea și utilizarea resurselor financiare ale comunitatilor locale față de cele ale bugetului de stat. A crescut gradul de autonomie a autorităților administrației publice locale în stabilirea, constatarea, urmarirea și incasarea surselor de venituri ale bugetelor locale, precum și în alocarea acestora în functie de prioritatile și specificul fiecarei unități administrativ-teritoriale.
S-a creat de asemenea, un grad sporit de autonomie în stabilirea și alocarea resurselor financiare în domeniile investitionale și în strategiile de dezvoltare economico-sociala locala durabila, precum și posibilitatea de asociere și angajare de resurse financiare în programe de cooperare zonala, regionala și transfrontaliera.
Administrațiile locale pot accede la contractarea de împrumuturi, pe piața libera de capital, fără garantii guvernamentale. Imprumuturile de pe piața interna sau internationala de capital pot fi garantate cu propriile resurse ale comunitatilor locale, precum și cu patrimoniul privat al acestora, în conformitate cu Legea privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Transferurile financiare de la bugetul de stat către bugetele locale sunt transferuri de echilibrare, la dispoziția autorităților administrației publice locale.
Potrivit hotărârii de Guvern s-au stabilit procedurile prin care consiliile locale și judetene și-au creat propriile servicii financiare și au preluat - în legătură cu toate categoriile de impozite și taxe locale - activitățile de urmărire și de încasare a acestora. Astfel, resursele financiare ale comunitatilor locale sunt urmarite de către acestea și nu mai sunt încasate prin serviciile Ministerului Finanțelor Publice.
Prin Bugetul de stat pe anul 2001, s-a reusit descentralizarea financiară a unor importante cheltuieli de la bugetul central către cele locale, cum ar fi: cheltuielile pentru învățământul preuniversitar, pentru copiii aflati în dificultate, pentru persoanele cu handicap și pentru centrele de consultanță agricola. Practic, față de 2001, bugetele locale s-au dublat la capitolul "Transferuri de la bugetul de stat".
Recent, Guvernul a adoptat o lege pentru modificarea și completarea Legii finanțelor publice locale și va elabora o noua lege privind impozitele și taxele locale.
● Participarea cetatenilor la procesul decizional
Prin Legea administrației publice locale și prin Legea privind organizarea și desfășurarea referendumului se asigura dreptul și posibilitatea cetatenilor de a participa la luarea celor mai importante decizii privind angajarea ai gestionarea resurselor financiare și patrimoniale ale comunitatilor locale. De asemenea, autoritățile administrației publice locale, prin asociere sau în cooperare cu Organizații Non-Guvernamentale, vor putea sa antreneze participarea cetatenilor la treburile publice, alocand în acest sens resursele patrimoniale și financiare necesare. În acest sens vor fi promovate metode de implicare activa a cetatenilor la viața publică, în special prin intalniri periodice și prin formarea unor grupuri de inițiativa, care să reprezinte interesele cetatenilor în raport cu administratia publică locala.
● Demilitarizarea treptata a unor servicii comunitare
În vederea cresterii operativitatii și calității serviciilor și a intaririi masurilor de siguranță personala, de paza și securitate a fiecarui cetatean, Guvernul a adoptat măsuri pentru organizarea unor servicii comunitare demilitarizate, în concordanta cu normele din statele europene avansate, prin preluarea acestora de la unele ministere:
- Evidenta populatiei și organizarea acesteia ca serviciu comunitar de către consiliile locale și consiliile judetene (cartea de identitate, cartea de alegator, listele electorale permanente, permisele auto, certificatele de inmatriculare, etc);
- Transferarea în subordinea prefecturilor a evidentei pasapoartelor prin organizarea unui serviciu public judetean specializat;
- Organizarea unor servicii comunitare pentru situații de urgenta (incendii, inundații, cutremure, grindina, inghet etc);
- Înființarea la nivelul fiecarei unități administrativ-teritoriale - comuna, oras, municipiu - a politiei comunitare pentru ordine publică.
Urmare acestor măsuri, se va generaliza sistemul ghiseului unic pentru a raspunde mai rapid solicitarilor cetatenilor.
● Intarirea cadrului instituțional pentru cadastrul general
Se va realiza armonizarea metodologiilor cadastrelor de specialitate pentru integrarea acestora în sistemul de cadastru general, în primul rand a cadastrului agricol și a cadastrului imobiliar-edilitar;
Se va crea Centrul Național de Teledetectie, care va asigură realizarea, actualizarea, modernizarea și administrarea hartii oficiale a României, asigurarea bazei cartografice pentru lucrari de cadastru, executarea unor lucrari de productie și cercetare pentru întreținerea produselor cartografice prin metode fotogrammetrice și de teledetectie, participarea la stabilirea și experimentarea unor metodologii de realizare la nivel național a diverselor studii tematice pe baza imaginilor aeriene și satelitare, precum și realizarea unei harti digitale la nivelul intregii tari ce trebuie să fie actuala și completa.
În vederea dezvoltării sistemului informational pentru cadastrul general sunt necesare:
- dotarea cu echipamente moderne și instruirea personalului oficiilor judetene de cadastru, geodezie și cartografie;
- introducerea cadastrului general în cel puțin 2-3 teritorii administrative în fiecare judet prin modernizarea retelei geodezice, zbor fotogrammetric, reperaj fotogrammetric, delimitarea teritoriilor administrative, lucrari ce se vor realiza de către firme private desemnate prin licitație publică;
- realizarea/actualizarea planurilor cadastrale și a registrelor cadastrale;
- crearea unei infrastructuri informationale care să contribuie la realizarea evidentelor cadastrale și a publicității imobiliare și implementarea acesteia la oficiile judetene de cadastru, geodezie și cartografie și birourile de carte funciara;
- realizarea registrului permanent al cadastrului și publicității imobiliare ca o baza de date compatibila cu registrele de baza ale sistemului registrelor permanente.
● Dezvoltarea managementului serviciilor publice locale
Scopul acțiunilor din acest domeniu îl constituie îmbunătățirea standardelor serviciilor publice locale, în special cele care privesc activitățile de alimentare cu apa și canalizare. Pentru aceasta se vor avea în vedere atât crearea unei baze legale pentru fundamentarea juridica a serviciilor locale, avandu-se în vedere directivele Uniunii Europene referitoare la aceste servicii, cit și dezvoltarea posibilitatilor de perfectionare și consiliere pentru implicarea sectorului privat în aceste activități.
Acest obiectiv este sustinut de Legea serviciilor publice de gospodarie comunala care reglementeaza regimul juridic al serviciilor publice locale pentru a le face mai eficiente și care prevede obligația de asumare pe baza contractuala a responsabilitatii prestatorilor de servicii față de utilizatori.
Ministerul Administrației Publice va acorda asistența autorităților locale în incheierea contractelor referitoare la participarea sectorului privat la realizarea acestor servicii, pentru stabilirea unor asocieri în vederea dezvoltării și eficientizarii serviciilor publice locale, precum și în vederea atragerii de investitii straine în acest sector.
12.2 Prioritati pe termen mediu
● Crearea unui sistem informational integrat al administrației publice centrale și locale și introducerea e-administrației
Pentru cresterea eficientei activității administrației publice va fi modernizata comunicarea instituțională prin introducerea tehnologiei informatiei. În acest scop se urmareste dezvoltarea infrastructurii informatice care va contribui la debirocratizarea, eficientizarea și cresterea calității serviciilor publice. Functie de resursele financiare interne și externe disponibile, se va elabora un program de creare și implementare a sistemului informational integrat la nivelul serviciilor publice din administratia centrala și locala (e-Administratie).
Sistemul informational integrat va avea în vedere, printre altele, informatizarea serviciilor de registratura și arhiva; marirea gradului de siguranță în procesul de comunicatie dintre factorii de decizie și posibilitatea comunicarii în timp real; implicarea concreta și nemijlocita a cetatenilor în realizarea programului guvernamental prin intermediul initiativelor legislative din domeniul administrației publice; reducerea timpului de transfer a informațiilor referitoare la reactia cetatenilor, către cel care are inițiativa legislativa; dezvoltarea nivelului educational în domeniul legislativ și a responsabilitatii civice; decongestionarea activității de preluare a petitiilor de la cetățeni și optimizarea procesului de solutionare a acestora.
● Îmbunătățirea relatiilor dintre administratie și utilizatorii de servicii publice
Îmbunătățirea relatiilor dintre administratie și utilizatorii serviciilor publice are loc, pe de o parte, prin descentralizarea serviciilor și cresterea autonomiei decizionale, prin debirocratizare și instituirea unei administratii eficace și, pe de altă parte, prin facilitarea participării cetatenilor la luarea deciziilor. Se are în vedere realizarea unui serviciu public care să răspundă cat mai bine nevoilor cetatenilor și sa corespunda standardelor Uniunii Europene.
În vederea transpunerii în practica a acestor deziderate vor fi luate măsuri privind simplificarea procedurilor administrative, eliminarea paralelismelor și suprapunerilor din activitatea diverselor institutii publice, rationalizarea procedurilor administrative și a circuitului documentelor, selectionarea, pregătirea și instruirea functionarilor publici care lucreaza direct cu cetatenii și cu agentii economici și extinderea utilizarii în administratia publică a echipamentelor și tehnologiilor informatice (conceptul "e-administratie"). Simplificarea procedurilor de emitere a avizelor și acordurilor prin generalizarea sistemului "ghiseului unic" este un factor de reducere a birocratiei.
O contribuție semnificativa la realizarea unui serviciu public în folosul cetatenilor o aduce asigurarea transparentei actelor administrative și comunicarea operativa cu cetatenii prin facilitarea accesului la informații și prin stabilirea de programe obligatorii de audienta pentru demnitari, aleși locali și persoane cu functie de conducere din administratia publică centrala și locala.
De asemenea, se va urmări consolidarea și largirea cadrului de participare a societatii civile la procesul decizional în special prin organizarea unor forme permanente de consultare a reprezentantilor acesteia și perfectionarea cadrului de functionare a democratiei participative.
Pentru satisfacerea cerințelor cetatenilor de a avea servicii publice polivalente și usor accesibile, în zonele în care se constata o insuficienta a serviciilor administrative se va avea în vedere reunirea în acelasi sediu a unui numar de servicii publice de natura diferita (servicii ale administrației publice centrale, ale colectivitatilor locale, de asigurări sociale, servicii industriale și comerciale), asigurarea unei polivalente în preluarea și rezolvarea dificultatilor prin cooperarea între aceste servicii, folosirea comuna a mijloacelor fixe și a echipamentelor și oferirea unei palete mai ample de prestatii prin personalizarea situațiilor și instituirea unui sistem operational de luare a deciziilor rapide.
● Intarirea capacității de luare a deciziilor la nivel guvernamental
Capacitatea de luare a deciziilor la nivel guvernamental este influentata de existenta unui aparat de lucru capabil sa parcurga rapid și eficient etapele premergatoare procesului de luare a deciziilor politice.
Legea privind metodologia de elaborare a actelor normative și hotărârea de Guvern de aplicare a acesteia instituie un sistem clar și coerent de elaborare a politicilor și a actelor legislative și obligativitatea de a intreprinde consultarea interministeriala.
Primul-ministru, în functie de natura și complexitatea problemei, poate decide constituirea unor structuri cu caracter consultativ, de regula comisii interministeriale, care analizeaza, coreleaza și armonizeaza interferentele sectoriale generate de rezolvarea problemei. Activitatea structurii cu caracter consultativ parcurge etape legate de identificarea și analiza problemelor, formularea optiunilor posibile și alegerea optiunilor viabile, premergatoare procesului efectiv de luare a deciziilor. Cresterea capacității de luare a deciziilor la nivel guvernamental este determinata de marirea eficientei activității grupurilor interministeriale constituite la nivel de secretari de stat pentru diverse domenii de activitate.
Totodata, intarirea capacității de luare a deciziilor la nivel guvernamental este strans legata de îmbunătățirea coordonarii la nivelul secretarilor generali și expertilor din ministere pentru formularea de politici sectoriale și elaborarea de reglementari în concordanta cu normativele Uniunii Europene.
● Intarirea capacității instituționale pentru dezvoltare rurala
În domeniul dezvoltării și modernizarii localitatilor rurale sunt prevăzute investitii în infrastructura rurala cu scopul îmbunătățirii dotarilor tehnico-edilitare (retele electrice, alimentare cu apa și gaze, drumuri, canalizare, mediu, telefonie etc.) și cresterii nivelului de trai în aceste localități.
Pentru realizarea acestui obiectiv, Guvernul României deruleaza mai multe Programe de Dezvoltare Rurala, finantate de institutii financiare și bancare internationale. Scopul acestor programe este realizarea de investitii în infrastructura rurala.
Aceste programe se constituie și ca activități pregatitoare pentru implementarea programului SAPARD.
● Perfectionarea cadrului legislativ
În scopul armonizării legislației naționale cu cerințele reglementarilor Uniunii Europene, asigurarii coerentei și stabilitatii normelor din domeniile administrației publice centrale și locale, Guvernul va elabora și inainta Parlamentului, în cursul anului 2001, urmatoarele proiecte:
● Codul administrativ;
● Codul de procedură administrativa;
● Codul electoral.
Plan strategic de acțiune pentru realizarea strategiei de reformă în administrația publică
Obiective din Programul de Guvernare conform PNAR
Indicatori de măsurare a performanței
Măsuri de realizare
Termen/ Resurse
Responsabili
O1. Restructurarea profundă a administrației publice centrale și locale
1.
nivelul cheltuielilor bugetare
M1.1. restructurarea Guvernului în vederea eficientizării actului de guvernare prin adoptarea unui pachet legislativ (Legea 90/2001, OU 2/2001, alte acte normative privind înființarea și îmbunătățirea organizării unor ministere - ca organe de specialitate ale administrației publice centrale)
31.01.2001
Guvernul
2.
încadrarea în timp a politicilor sectoriale ale ministerelor
3.
gradul de coerență a deciziilor la nivelul fiecărui minister cu politica de ansamblu a Guvernului
M1.2. reorientarea activității unor ministere și reducerea unui număr important de agenții guvernamentale
31.01.2001
Guvernul
M1.3. trecerea unor agenții guvernamentale în subordinea sau coordonarea ministerelor în vederea asigurării unei activități coerente și eficiente, a unor relații funcționale normale
31.01.2001
Guvernul
4.
gradul de rezistență la schimbare a structurilor birocratice ale aparatului guvernamental
M1.4. înființarea unor ministere noi pentru a răspunde mai eficient priorităților de relansare economică și de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană
31.01.2001
Guvernul
5.
nivelul de transparență și realism al deciziilor guvernamentale
M1.5. unificarea și transformarea unor agenții guvernamentale, dovedite ca ineficiente, în ministere
31.01.2001
Guvernul
M1.6. înființarea în structura organizatorică a ministerelor
31.06.2001
Guvernul
6.
gradul de optimizare a timpului de luare a deciziilor
a unor departamente conduse de secretari de stat, pentru: relația cu Parlamentul, sindicatele și patronatul, organizațiile nonguvernamentale, integrare europeană și relații externe, investitori străini și autohtoni
M1.7. instituirea unui sistem de comunicare pe orizontală între ministere și întărirea rolului secretarilor generali din fiecare minister, în vederea separării mai clare a deciziilor politice de cele administrative de execuție
31.06.2001
Guvernul
M1.8. stabilirea, în conformitate cu reglementările legale, a unor structuri de organizare cadru - suple și eficiente - privind organizarea și funcționarea ministerelor și agențiilor guvernamentale, prefecturilor, consiliilor județene și locale, primăriilor; reducerea numărului departamentelor, direcțiilor generale, direcțiilor, oficiilor, serviciilor și birourilor din administrația publică centrală și locală
31.06.2001
Guvernul
M1.9. reducerea numărului persoanelor cu funcții de conducere din administrația publică centrală și locală (secretari generali adjuncți, directori generali, directori generali adjuncți, directori, directori adjuncți, șefi de oficii, șefi de servicii și de birouri)
31.06.2001
Guvernul
M1.10 constituirea unei unități centrale pentru reformă, sub conducerea Primului Ministru
31.09.2001
Guvernul
M1.11 clarificarea responsabilităților de analiză economică și a politicilor publice sectoriale ce revin diverselor ministere.
31.09.2001
Guvernul
M1.12 crearea unei Agenții centrale de achiziții pentru facilitarea implementării și întăririi legislației de achiziții publice, însărcinată inclusiv cu raportarea oficială a achizițiilor publice și cu elaborarea unor noi norme de sancționare în cazul nerespectării prevederilor legale
31.12.2001
Guvernul
M1.13 reducerea numărului de ordonanțe emise în procesul de decizie guvernamentală, în vederea asigurării coerenței actului decizional al Executivului
Permanent
Guvernul
M1.14 constituirea unui consiliu interministerial al secretarilor generali din ministere, în vederea unei mai bune corelări pe orizontală a actului administrativ de execuție
31.09.2001
Guvernul
M1.15 constituirea unei comisii Guvern-Parlament-Consiliul legislativ pentru coordonarea activității conformității legislației române cu aquis-ul comunitar.
31.09.2001
Min. pt Relația cu Parlamentul, Min. Integrării Europene, Min. Justiției
M1.16 creșterea capacității de planificare și îmbunătățirea managementului privind conducerea și coordonarea procesului bugetar.
31.12.2001
Min. Finanțelor Publice
M1.17 îmbunătățirea activității privind procesul bugetar global și stabilirea priorităților între ministere
31.12.2001
Min. Finanțelor Publice
M1.18 întărirea controlului bugetar și a sistemului de raportare bugetară în vederea stabilirii necesităților viitoare de fluxuri de trezorerie pentru autoritățile centrale.
31.12.2001
Min. Finanțelor Publice
M1.19 creșterea capacității administrative în domeniul formulării de politici fiscale și în domeniul colectării taxelor; adoptarea Codului de proceduri fiscale
31.12.2001
Min. Finanțelor Publice
M1.20 întărirea sistemului juridic românesc prin creșterea capacității tehnice de specialitate legată de implementarea legislației UE pe noi arii de acoperire a legislației comerciale, dar și pe domenii specifice, cum ar fi: spălarea banilor, traficul de droguri, imigrarea ilegală, fraudele computerizate.
31.12.2001
Min. Justiției
M1.21 întărirea cooperării între autoritățile vamale și Biroul Român pentru Drepturile Proprietății Intelectuale.
31.12.2001
Min. Finanțelor Publice
M1.22 întărirea auditului financiar și a rolului Camerei Române a Auditorilor
31.12.2001
Min. Finanțelor Publice, Curtea de Conturi
M1.23 crearea cadrului legal pentru înființarea unei structuri administrative centrale, în conformitate cu cerințele aquis-ului comunitar, privind protecția datelor referitoare la infracțiunile, transmise între autoritățile cu atribuții în acest domeniu din țară și din străinătate
31.12.2001
Min. Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, Min. Justiției
M1.24 dezvoltarea capacităților de implementare a standardelor europene în domeniul metrologiei
31.12.2001
Min. Educației și Cercetării
M1.25 corelarea serviciului de informații financiare ca instrument al Oficiului Național de Prevenire a Spălării Banilor
31.12.2001
Min. Finanțelor Publice
M1.26 adoptarea unei noi legi privind îmbunătățirea funcționării Comisiei Naționale de Valori Mobiliare și a Oficiului pentru Supravegherea Activităților de Asigurări și Reasigurări.
31.12.2001
Min. Justiției, CNVM
M1.27 adoptarea legislației secundare în domeniul concurenței
31.06.2002
Oficiul Concurenței, Consiliul Concurenței
M1.28 îmbunătățirea cadrului legal pentru creșterea eficienței funcției de reglementare în domeniul telecomunicațiilor
31.06.2002
Min. Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor
M1.29 întărirea instituțională a Ministerului de Interne, pentru ca acesta să devină un organism civil eficient cu suficientă capacitate de a implementa aquis-ul în acest important domeniu
31.12.2001
Min. de Interne
M1.30 întărirea capacității instituționale a Ministerului Agriculturii pentru implementarea corespunzătoare a aquis-ului comunitar în domeniul său de activitate
31.12.2001
Min. Agriculturii, Alimentației și Pădurilor
M1.31 întărirea controlului instituțiilor publice și a responsabilității instituțiilor de control
31.12.2001
Curtea de Conturi
M1.32 întărirea capacității instituționale a Ministerului Apărării Naționale în vederea integrării în NATO
31.12.2001
Min. Apărării Naționale
M1.33 întărirea capacității instituționale a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale
31.12.2001
Min. Muncii și Solidarității Sociale
M1.34 creșterea rolului Ministerului Integrării Europene în coordonarea acțiunilor de integrare europeană la nivelul administrației centrale
31.12.2001
Min. Integrării Europene
O2. Schimbarea de fond a raportului dintre administrație și cetățean
7.
gradul de implicare a cetățenilor în luarea deciziilor la nivel local
M2.1 realizarea unui serviciu public în folosul exclusiv al cetățeanului; creșterea rigurozității în motivarea și formularea răspunsurilor, precum și scurtarea termenelor în care autoritățile și serviciile publice au obligația să răspundă solicitărilor cetățenilor - prin generalizarea sistemului ghișeului unic, eliminarea paralelismelor din
31.12.2003
Min. Administrației Publice
8.
nivelul de transparență a activității autorităților locale
Autoritățile locale
9.
nivelul calității serviciilor publice oferite cetățenilor
activitatea instituțiilor publice, raționalizarea procedurilor administrative și a fluxului documentelor
M2.2 eliminarea blocajelor birocratice din administrația centrală și locală, cu care sunt confruntați cetățenii și agenții economici
Permanent
Guvernul
10.
gradul de disponibilitate, siguranță și sprijin acordat cetățenilor de către funcționarii publici
Autoritățile locale
M2.3 consolidarea și lărgirea cadrului de participare a societății civile la procesul decizional; promovarea procedeelor de consultare directă a cetățenilor în luarea deciziilor la nivel local, prin implementarea Legii privind organizarea și desfășurarea referendumului
Permanent
Autoritățile locale ONG-uri
M2.4 perfecționarea cadrului de funcționare a democrației participative prin obligația autorităților de a sta permanent la dispoziția cetățenilor ("politica ușilor deschise") - nu numai în timpul programului de audiențe
Permanent
Autoritățile administrației publice centrale și locale
O3. Descentralizarea serviciilor publice și consolidarea autonomiei locale administrative și financiare
11.
structura sistemului instituțional și de organizare administrativă a colectivităților locale
M3.1 asigurarea transparenței actelor administrative și comunicarea operativă cu cetățenii, în baza Legii nr. 215/2001 a administrației publice, care va produce efecte începând cu data de 23 mai 2001
Permanent
Autoritățile administrației publice locale
12.
capacitatea autorității
M3.2 accelerarea procesului de descentralizare a serviciilor publice și preluarea atribuțiilor de administrare și finanțare a unor activități de către autoritățile administrației locale - consilii județene și consilii locale; aplicarea cât mai rapidă a prevederilor Legii privind serviciile publice de gospodărie comunală, imediat după aprobarea și promulgarea acesteia
01.01.2003
MAP
locale de a genera venituri la nivelul responsabilităților
Autoritățile administrației publice locale
13.
sistemul de management și politică generală a colectivității
14.
rezultatele bugetare și flexibilitatea bugetară
M3.3 armonizarea într-un cadru descentralizat a structurii și organizării diferitelor entități teritoriale; modificarea repartiției misiunilor conferite puterilor publice, între cele asumate de către stat, la nivel național cât și teritorial, și cele conferite colectivităților locale
31.12.2003
MAP
15.
nivelul de fiscalitate locală și marja de manevră fiscală
16.
senzitivitatea impozitelor și taxelor locale
M3.4 îmbunătățirea stabilității și predictibilității sistemului de descentralizare fiscală
31.12.2002
MFP Autoritățile locale
17.
gradul de predictibilitate a veniturilor la nivel local
M3.5 instituirea dreptului autorităților locale de a deține conturi la bănci comerciale
30.06.2002
MFP
18.
sistemul de susținere a colectivităților aflate în dificultate
M3.6 implementarea Legii privind domeniul public și regimul juridic al acestuia
31.12.2002
MAP Autoritățile locale
19.
gradul de accesibilitate a cetățenilor la serviciile publice
M3.7 crearea cadrului legal pentru emiterea de garanții municipale, incluzînd scopul și calculul limitei până la care pot fi acordate acestea
30.06.2002
MFP
M3.8 dezvoltarea parteneriatului public-privat pentru îmbunătățirea calității serviciilor publice
Permanent
MAP Autoritățile locale
M3.9 realizarea cadrului legal pentru rezolvarea problemei intervenției economice a colectivităților locale
30.06.2002
MFP
MAP
M3.10 întărirea controlului de gestiune a serviciilor publice
31.12.2001
Autoritățile locale
M3.11 crearea cadrului legal pentru înființarea unei bănci a autorităților locale
31.12.2001
MFP
MAP
M3.12 transferarea către autoritățile publice locale a activităților și resurselor corespunzătoare de la bugetul de stat pentru finanțarea unor servicii publice destinate comunităților locale: învățământ, sănătate, cultură, poliție comunitară, pompieri, apărare civilă etc.
Eșalonat - până la 31.12.2003
MFP
M3.13 așezarea pe baze noi, echitabile a impozitelor și taxelor locale, care trebuie să devină principala sursă de alimentare a bugetelor locale
31.12.2002
MFP
Autoritățile locale
M3.14 perfecționarea Legii nr. 189/1998 privind finanțele publice locale în scopul asigurării surselor de finanțare pentru funcționarea normală a serviciilor publice ale fiecărei comunități locale; crearea premiselor necesare pentru structurarea și aprobarea unor bugete locale solid fundamentate, capabile să asigure finanțarea lucrărilor de interes comunitar
30.06.2002
MFP
MAP
O4. Demilitarizarea treptată a unor servicii comunitare
20.
gradul de siguranță a cetățenilor
M4.1 preluarea evidenței populației și organizarea acesteia ca serviciu comunitar de către primării și consiliile județene (cartea de identitate, cartea de alegător, întocmirea listelor electorale permanente, permise auto, certificate de înmatriculare, etc.)
30.12.2001
MAP
- preluare
MI
21.
promptitudine în eliberarea documentelor de identitate
M4.2 transferarea în subordinea prefecturilor a evidenței pașapoartelor, prin organizarea unui serviciu public județean specializat
30.12.2001 - preluare
MAP MI
M4.3 organizarea unor servicii comunitare pentru situații de urgență (incendii, inundații, grindină, cutremure, îngheț), care vor prelua atribuțiile actuale ale unităților de pompieri și apărare civilă
30.12.2001
MAP
- preluare
MI
M4.4 înființarea la nivelul fiecărei unități administrative (comună, oraș, municipiu) a poliției comunitare pentru ordinea publică, prin preluarea unor atribuții specifice de la inspectoratele de poliție
30.12.2001
MAP
- preluare
MI
O5. Depolitizarea structurilor administrației publice și eliminarea clientelismului politic
22.
gradul de stabilitate a funcționarilor publici
M5.1 respectarea Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public și aplicarea consecventă a principiului angajării funcționarilor publici exclusiv pe criterii de competență profesională
Permanent
MAP
ANFP
23.
gradul de motivație a funcționarilor publici
24.
limita maximă decizională a funcționarilor publici
M5.2 promovarea în funcții publice numai pe criterii de performanță și de moralitate, în spiritul și pe baza legii
Permanent
MAP
ANFP
25.
gradul de transparență și
M5.3 gestionarea coerentă și corectă a carierei funcționarului public prin salarizare corespunzătoare, stimularea și asigurarea unor condiții normale de lucru în scopul respectării principiului stabilității și continuității în muncă
Permanent
MAP
obiectivitate în angajarea și promovarea funcționarilor publici
ANFP
26.
numărul de funcționari publici participanți la cursurile de pregătire profesională
M5.4 crearea unui sistem performant, național și regional, de pregătire a funcționarilor publici și a aleșilor locali
31.12.2002
MAP
ANFP
M5.5 instituirea cadrului legal pentru introducerea obligativității colectivităților locale și a ministerelor de a aloca un procent de 1% din bugetul propriu în vederea pregătirii profesionale
30.06.2002
MFP
O6. Crearea unui corp profesionist de funcționari publici, stabil și neutru din punct de vedere politic
M6.1 accelerarea implementării Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici cu modificările și completările ulterioare
31.12.2004
MAP
ANFP
-
acordarea de asistență de specialitate de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, potrivit Regulamentului de Reorganizare și Funcționare a A.N.F.P. aprobat prin H.G. nr. 299/2001(prevederile art. 1, alin. 1, pct. 2, lit. b), pct. 5, lit. d)
31.12.2004
ANFP
-
monitorizarea și controlul modului de aplicare a Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
31.12.2004
ANFP
-
informatizarea activităților desfășurate în cadrul ANFP cu privire la funcțiile publice și funcționarii publici
31.12.2003
ANFP
-
dezvoltarea colaborării cu autoritățile sau instituțiile publice în cadrul "Mecanismului de coordonare".
31.12.2004
ANFP
-
elaborarea normelor metodologice, instrucțiunilor, normelor tehnice, ordinelor în vederea asigurării funcționalității și coerenței Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare.
31.12.2002
ANFP
M6.2 elaborarea reglementărilor secundare în aplicarea Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în concordanță cu legislația comunitară
31.12.2001
MAP
ANFP
M6.3 îmbunătățirea managementului funcțiilor publice și al funcționarilor publici
31.12.2003
MAP
ANFP
-
elaborarea unui manual al managementului funcției publice din România.
31.12.2003
-
introducerea de noi metode și tehnici de management necesare gestiunii eficiente a funcționarilor publici, cu accent pe managementul orientat pe realizarea obiectivelor
31.12.2002
M6.4 întărirea rolului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici
31.07.2002
ANFP
-
reproiectarea sistemului de management al Agenției în funcție de sistemul de obiective stabilite prin strategie.
M6.5 crearea și dezvoltarea unui sistem informațional integrat și a bazei de date privind funcțiile publice și funcționarii publici
31.12.2002
MAP
ANFP
M6.6 îmbunătățirea imaginii Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, precum și a corpului funcționarilor publici
31.12.2003
MAP
ANFP
O7. Stoparea birocrației administrației publice
27.
nivelul și structura aparatului administrativ la nivel central și local
M7.1 raționalizarea procedurilor administrative; stabilirea unor termene precise de soluționare a cererilor
31.12.2001
MAP
Autoritățile locale
28.
durata circuitului documentelor
M7.2 raționalizarea circuitului documentelor
30.09.2001
Ministerele
M7.3 extinderea utilizării în administrația publică a echipamentelor și tehnologiilor informatice; atingerea unui nivel de prelucrare informatizată în administrația locală și acces on-line al cetățenilor prin internet - pentru 30% din populație
30.06.2003
MCTI
29.
numărul nivelelor ierarhice implicate în actul decizional
MAP
Autoritățile locale
30.
gradul de informatizare a administrației publice
O8. Coerența actului administrativ; perfecționarea managementului în administrație
31.
gradul de utilizare a tehnicilor moderne de management
M8.1 introducerea e-government la nivelul administrației centrale și pentru o comunitate locală-pilot de 100.000 cetățeni
31.12.2003
MCTI
MAP
32.
nivelul consultanței de specialitate acordate administrației publice
M8.2 inițierea procedurilor de calitate ISO9002 în administrația publică
31.12.2002
MAP
Autoritățile locale
33.
gradul de diseminare a experiențelor acumulate la nivelul administrației publice
M8.3 eficientizarea raporturilor dintre administrația publică centrală și locală, dintre autoritățile publice județene și cele din comune și orașe
Permanent
MAP
Autoritățile locale
M8.4 capitalizarea și difuzarea experiențelor și a cunoștințelor dobândite în elaborarea și punerea în practică a politicilor publice
Permanent
Autoritățile locale ONG-uri
M8.5 adaptarea gestiunii colectivităților locale la dinamica economico-socială și politică actuala
Permanent
Autoritățile locale
M8.6 introducerea tehnicilor și a metodelor moderne de management public
Permanent
Autoritățile locale
M8.7 îmbunătățirea controlului de legalitate a actelor autorităților locale și încadrarea juridică a cooperării descentralizate
Permanent
MAP
M8.8 aplicarea unitară și eficientă a sistemului de norme și reglementări în administrația publică centrală și locală
Permanent
MAP
M8.9 crearea unui sistem informațional integrat al administrației publice centrale și locale
31.12.2003
MAP
MCTI
M8.10 fundamentarea deciziilor privind politicile sociale pe studii și expertize, constituindu-se oficii sociologice de coordonare metodologică la nivel central precum și în cadrul consiliilor județene
31.12.2001
MMSS
înființarea oficiilor
MAP
O9. Aplicarea unor politici raționale de dezvoltare și modernizare a localităților rurale și urbane
34.
gradul de urbanizare
M9.1 acordarea statutului de comună unui număr de peste 1000 de sate care îndeplinesc criteriile legale, asigurându-se astfel apropierea autorității administrative de cetățean
30.06.2004
MAP
35.
nivelul de dezvoltare economică a localităților
36.
gradul de dezvoltare a infrastructurii urbane și rurale
M9.2 organizarea ca orașe a unui număr important de comune care, prin dotările tehnico-edilitare (alimentare cu apă și gaze, canalizare, telefonie etc) se apropie de statutul de localitate urbană
30.06.2004
MAP
37.
număr de structuri de cooperare inter-comunală
M9.3 sprijinirea dezvoltării economice locale pe baza unui proces de diversificare și dezvoltare a activităților economice și sociale la nivelul unui teritoriu pornind de la mobilizarea și coordonarea resurselor și a energiilor existente
Permanent
Autoritățile locale
M9.4 favorizarea unei dezvoltări durabile și acceptabile din punct de vedere social a colectivităților locale
Permanent
Autoritățile locale
M9.5 încurajarea antreprenorilor la nivel local
Permanent
Autoritățile locale
M9.6 realizarea unor structuri de cooperare inter-comunală pentru facilitarea accesului la serviciile publice și a atragerii de investitori străini
31.12.2002
MAP
Autoritățile locale
M9.7 pregătirea condițiilor pentru organizarea administrativ-teritorială în conformitate cu standardele Uniunii Europene
30.06.2004
MAP
M9.8 coordonarea lucrărilor de infrastructură urbană cu ciclul bugetelor, folosind metoda planificării integrate a investițiilor multisectoriale
31.12.2002
MAP, MFP Autoritățile locale
M9.9 realizarea cadastrului rețelelor de infrastructură urbană
31.12.2003
MAP
M9.10 integrarea problemelor de mediu cu problemele de urbanism
Autoritățile locale
M9.11 realizarea unui sistem integrat de management al terenurilor
Permanent
MAP
MLPLT
31.12.2003
MAP
MJ
O10. Întărirea autorității statului și a răspunderilor acestuia
38.
capacitatea statului de implementare, finalizare și evaluare a politicilor publice sectoriale
M10.1 repunerea în drepturile constituționale și legale a autorităților publice - ministere și agenții guvernamentale, prefecturi, consilii județene, consilii locale, primării
Permanent
Guvernul
39.
nivelul de responsabilitate a luării deciziei politice și administrative
M10.2 monitorizarea aplicării reformei administrative și a performanțelor operaționale ale autorităților publice centrale și locale
Permanent
MAP
M10.3 întărirea controlului banului public și asigurarea transparenței cheltuielilor prin informarea periodică a contribuabililor
Permanent
MFP
40.
gradul de politizare a structurilor statului
41.
gradul de monitorizare a reformei administrative la nivel central și local
M10.4 dezvoltarea cadrului legal asigurării transparenței în achizițiile publice
31.12.2001
MFP
MJ
O11. Armonizarea cadrului legislativ cu reglementările Uniunii Europene
42.
capacitatea de adoptare a aquis-ului comunitar la nivelul administrației centrale
M11.1 asigurarea coerenței și a stabilității pe termen lung a cadrului legislativ în domeniul administrației publice centrale și locale
31.12.2002
MAP
MJ
M11.2 inițierea unei ample acțiuni de îmbunătățire a reglementărilor existente în domeniu și elaborarea unor reglementări noi, bazate pe principiile prevăzute de Constituție și de CartaEuropeană a Autonomiei Locale
31.12.2003
MAP
MIE
MJ
M11.3 elaborarea și înaintarea la Parlament în cursul anului 2001 a următoarelor proiecte pentru asigurarea unității de interpretare și aplicare, pentru evitarea paralelismelor, a excesului de reglementări și a modificărilor repetate ale aceluiași act normativ:
31.12.2001
MAP
MJ
- Codul administrativ
- Codul de procedură administrativă
- Codul electoral
Anexa I: Fig. 15 Factorii de blocaj în demararea reformei
────────────────────────────────────────
┌───────────────────────────────────────┐
┌───┤Logica instituțională centralizata
│
│
└───────────────────────────────────────┘
┌──────────┐
│
┌───────────────────────────────────────┐
┌─────┤Strategici├───┼───┤Complexitate decizionala
│
│
└──────────┘
│
└───────────────────────────────────────┘
│
│
┌───────────────────────────────────────┐
│
└───┤Polemici asupra legitimitatii
│
│
└───────────────────────────────────────┘
│
┌───────────────────────────────────────┐
│
┌──┤Incetineala birocratica
│
│
│
└───────────────────────────────────────┘
│
│
┌───────────────────────────────────────┐
│
├──┤Sisteme de autoritate ce
│
│
│
│defavorizeaza inițiativa
│
│
│
└───────────────────────────────────────┘
│
┌───────────┐
│
┌───────────────────────────────────────┐
├─────┤Structurali├───┼──┤Restrictii juridice
│
│
└───────────┘
│
└───────────────────────────────────────┘
│
│
┌───────────────────────────────────────┐
│
├──┤Mijloace limitate
│
│
│
└───────────────────────────────────────┘
│
│
┌───────────────────────────────────────┐
│
└──┤Talie și complexitate
│
│
└───────────────────────────────────────┘
┌───────────┐ │
│Factorii de│ │
┌───────────────────────────────────────┐
│ blocaj în ├─┤
┌───┤Respingerea arbitrariului uman
│
│ demararea │ │
│
└───────────────────────────────────────┘
│ reformei
│ │
│
└───────────┘ │
│
│
│
┌───────────────────────────────────────┐
│
├───┤Teama de risc
│
│
│
└───────────────────────────────────────┘
│
│
┌───────────────────────────────────────┐
│
├───┤Sindromul "nu a fost inventat aici"
│
│
│
└───────────────────────────────────────┘
│
┌─────────┐
│
┌───────────────────────────────────────┐
├─────┤Culturali├────┼───┤Traditia "continuitatii"
│
│
└─────────┘
│
└───────────────────────────────────────┘
│
│
┌───────────────────────────────────────┐
│
└───┤Existenta tabuurilor
│
│
└───────────────────────────────────────┘
│
┌───────────────────────────────────────┐
│
┌───┤Lipsa stimularii individuale
│
│
│
└───────────────────────────────────────┘
│
│
┌───────────────────────────────────────┐
│
├───┤Lipsa obiectivelor formale
│
│
│
└───────────────────────────────────────┘
│
┌───────────┐
│
┌───────────────────────────────────────┐
│
│ Comporta- ├────┼───┤Demotivare și frustrări
│
└───┤ mentali
│
│
└───────────────────────────────────────┘
└───────────┘
│
┌───────────────────────────────────────┐
└───┤Comportamente de asteptare
│
└───────────────────────────────────────┘
Anexa II: Fig. 16 Factorii de fragilitate ai schimbarilor instituționale
───────────────────────────────────────────────────────
┌───────────────────────────────────────┐
┌───┤Lipsa de perspectiva în timp
│
│
└───────────────────────────────────────┘
┌──────────┐
│
┌───────────────────────────────────────┐
┌─────┤Strategici├───┼───┤Lipsa bilanturilor/evaluarilor
│
│
└──────────┘
│
│
sintezelor
│
│
│
└───────────────────────────────────────┘
│
│
┌───────────────────────────────────────┐
│
│
│Diagnostice focalizate numai asupra
│
│
├───┤
simptomelor
│
│
│
└───────────────────────────────────────┘
│
│
┌───────────────────────────────────────┐
│
│
│Concentrare pe continut în detrimentul │
│
└───┤
procesului
│
│
└───────────────────────────────────────┘
│
┌───────────────────────────────────────┐
│
┌───┤Compartimentarea serviciilor
│
│
│
└───────────────────────────────────────┘
│
│
┌───────────────────────────────────────┐
│
├───┤Imobilizarea cadrelor
│
│
│
└───────────────────────────────────────┘
│
┌───────────┐
│
┌───────────────────────────────────────┐
├─────┤Structurali├──┼───┤Diluarea responsabilitatilor
│
│
└───────────┘
│
└───────────────────────────────────────┘
│
│
┌───────────────────────────────────────┐
│
└───┤Existenta unor centre de putere
│
│
│
paralele
│
│
└───────────────────────────────────────┘
│
┌───────────────────────────────────────┐
│
┌─────┤Reflexul recurgerii la asistența
│
│
│
│
ierarhica
│
┌───────────┐ │
│
└───────────────────────────────────────┘
│Factorii de│ │
┌─────────┐
│
┌───────────────────────────────────────┐
│fragilitate├─┼────┤Culturali├───┼─────┤Tendinta de concertare
│
│ai schimba-│ │
└─────────┘
│
└───────────────────────────────────────┘
│rilor în-
│ │
│
┌───────────────────────────────────────┐
│stitutio-
│ │
└─────┤Parintii noutatilor
│
│
nale
│ │
└───────────────────────────────────────┘
└───────────┘ │
┌───────────────────────────────────────┐
│
┌─────┤Puternica personalizare a proiectelor
│
│
│
└───────────────────────────────────────┘
│
│
┌───────────────────────────────────────┐
│
├─────┤Confuzie și prudenta în fața crizei
│
│
│
└───────────────────────────────────────┘
│
┌──────────┐ │
┌───────────────────────────────────────┐
└─────┤Comporta- ├─┼─────┤Absenta leadership-ului
│
│mentali
│ │
└───────────────────────────────────────┘
└──────────┘ │
┌───────────────────────────────────────┐
└─────┤Neimplicarea tuturor actorilor
│
└───────────────────────────────────────┘
Anexa III: Fig. nr. 17 Managementul procesului de reforma
───────────────────────────────────
MANAGEMENTUL PROCESULUI DE REFORMA
N
I
┌───────────────────┐
V
│
PRIMUL-MINISTRU
│
E
└────────┬──────────┘
L
│
v
P
┌─────────────────────────────────────────┐
O
│
CONSILIUL GUVERNAMENTAL PENTRU
│
L
│
MONITORIZAREA REFORMEI IN ADMINISTRAȚIA│
I
│
PUBLICA
│
T
└─────────────────┬───────────────────────┘
I
│
C
v
┌───────────────────────────────────┐
│
MINISTRUL ADMINISTRATIEI PUBLICE │
└───────────────┬───────────────────┘
v
..........................................................................
┌─────────────────────────────────────────────────────────────┐
│
UNITATEA CENTRALA PENTRU REFORMA IN ADMINISTRATIA PUBLICA
│
N
└─────────────────────────────┬───────────────────────────────┘
I
│
V
┌────────────┴───────────────────────────┐
E
│
│
L
│
│
┌───────┬──────┬──┴─────┐
┌───────┬───────┬────┴────┐
A
v
v
v
v
v
v
v
v
D
┌────┐
┌────┐ ┌────┐
┌────┐
┌────┐
┌────┐
M
│ M1 │
│ M2 │ │ M3 │ .....
│APL1│
│APL2│
│APL3│ ....... I
└────┘
└────┘ └────┘
└────┘
└────┘
└────┘
N
I
S
Organe ale Administrației Publice
Organe ale Administrației
T
Centrale
Publice Locale
R
(Ministere și alte organisme centrale)
A
T
I
V
Anexa IV: Fig. nr. 18 Strategia de reforma a administrației publice
──────────────────────────────────────────────
┌───────────────────────────────────────────────────────┐
│ STRATEGIA DE REFORMA A ADMINISTRAȚIEI PUBLICE CENTRALE│
└───────────────────────────┬───────────────────────────┘
│
v
┌───────────────────────────────┐
│
PLANUL STRATEGIC DE ACȚIUNE
│
└──────────────┬────────────────┘
│
┌─────────────────┬────────┴────────┬─────────────────┐
│
│
│
│
┌──────┴─────┐
┌─────┴──────┐
┌──────┴──────┐
┌────┴───────┐
│ PROIECT 1
│
│ PROIECT 2
│
│
PROIECT 3
│
│
PROIECT n │
└────────────┘
└────────────┘
└─────────────┘
└────────────┘
┌──────────┐
┌──────────┐
┌──────────┐
┌──────────┐
│ MINISTER │
│ MINISTER │
│ MINISTER │
│
MINISTER│
┌──┴───────┬──┘
┌──┴───────┬──┘
┌──┴───────┬──┘
┌─┴────────┬─┘
│
MINISTER│
│
MINISTER│
│
MINISTER│
│
MINISTER│
┌─┴────────┬─┘
┌──┴────────┬─┘
┌──┴────────┬─┘
┌──┴───────┬──┘
│
MINISTER│
│
MINISTER│
│
MINISTER│
│
MINISTER│
└──────────┘
└───────────┘
└───────────┘
└──────────┘
^
^
^
^
┌────┴──────────────────┴─────────────────┴───────────────────┴─────────┐
│
Unitatea Centrala pentru Reforma
│
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────┘