Decizia nr. 216/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Cristina Radu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 lit. h) din Legea nr. 31/2000

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romfunghi" - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 226/2001 al Judecătoriei Campeni, județul Alba.

La apelul nominal a răspuns consilier juridic Radu Calin Toma pentru Direcția silvică Alba Iulia, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul părții prezente solicita respingerea excepției, arătând ca activitatea de avizare a centrelor sau a punctelor volante de achiziție a produselor specifice fondului forestier, desfășurată de unități silvice teritoriale cu atribuții de serviciu public, organizate ca instituții publice cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, are drept scop conservarea, protejarea și dezvoltarea fondului forestier.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca emiterea de norme de aplicare a legii de către autoritățile competente nu încalcă dispozițiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 22 februarie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 226/2001, Judecătoria Campeni, județul Alba, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 lit. h) din Legea nr. 31/2000

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romfunghi" - S.R.L. din Arad.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arata ca dispoziția legală criticata încalcă prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, referitoare la obligația statului de a asigura "libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;". Se arata în acest sens ca sancționarea contravențională a infiintarii centrelor sau punctelor de achiziție a ciupercilor și fructelor de padure fără avizul unităților silvice "permite și încurajează poziția de monopol a Regiei Naționale a Pădurilor, reprezentată de unitățile silvice teritoriale", care desfășoară activități economice în interes propriu, printre care și colectarea, achiziționarea și valorificarea fructelor de padure. Întrucât legea nu prevede criteriile de acordare a avizelor pentru înființarea centrelor sau punctelor de achiziție a fructelor de padure, direcțiile silvice au posibilitatea sa acorde sau sa refuze acordarea avizelor respective în mod discretionar, arbitrar sau chiar abuziv, practicând o concurenta neloială, fapt stabilit și de Consiliul Concurentei. Se mai arata ca aceasta practica a unităților silvice nu permite altor agenți economici valorificarea tuturor factorilor de producție nici în cazul în care recoltarea fructelor de padure se face de pe alte terenuri decât cele aflate în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor.

Judecătoria Campeni, exprimandu-și opinia, considera ca dispozițiile

art. 2 lit. h) din Legea nr. 31/2000

sunt neconstituționale, incalcand prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, întrucât obligația obținerii avizului unității silvice teritoriale "fără a se prevedea în nici un fel criteriile de acordare a avizelor, precum și cerințele care trebuie îndeplinite de solicitanți, conferă unităților silvice teritoriale [...] o poziție de monopol, asigurându-le posibilitatea sa procedeze în mod arbitrar și discretionar la eliminarea concurentei".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, "ci, dimpotriva, reprezintă tocmai dispoziții legale menite să asigure îndeplinirea acestei obligații a statului". Se arata în continuare ca sancționarea contravențională a infiintarii sau funcționarii fără avizul unității silvice teritoriale a centrelor sau a punctelor volante ori permanente de achiziție a produselor specifice fondului forestier se face "în scopul conservării, protejării și dezvoltării fondului forestier, al exploatării rationale a pădurilor și a produselor specifice fondului forestier". Sub acest aspect dispozițiile legale criticate "sunt în deplina concordanta cu prevederile cuprinse la art. 1, art. 4, art. 64 alin. 2 și

art. 66 alin. 1 din Codul silvic - Legea nr. 26/1996 , potrivit cărora pădurile și terenurile destinate impaduririi constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier național, iar proprietarii acestora au obligația de a le gospodari în conformitate cu regimul silvic și cu regulile privind protecția mediului. Prin urmare, dreptul de proprietate asupra fondului forestier nu poate fi exercitat decât cu respectarea dispozițiilor legale care îi determina conținutul și limitele, în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (1) din Constituția României". Se mai arata ca, potrivit

Hotărârii Guvernului nr. 173/2001

privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor și

Hotărârii Guvernului nr. 12/2001

privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, avizarea infiintarii centrelor sau punctelor volante de achizitionare a produselor specifice fondului forestier nu se face de către direcțiile silvice, ci de un "serviciu public, respectiv inspectoratele teritoriale de regim silvic și cinegetic, organizate ca instituții publice cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Dispozițiile cuprinse la lit. h) a

art. 2 din Legea nr. 31/2000

prevăd ca "înființarea sau funcționarea de centre sau puncte volante ori permanente de achiziție a ciupercilor și fructelor de padure, precum și a altor produse specifice fondului forestier, fără avizul unității silvice teritoriale" constituie contravenție silvică. Aceste dispoziții legale sunt în concordanta cu reglementările privind aplicarea unitară a regimului silvic asupra terenurilor din fondul forestier național, în scopul conservării, protejării și dezvoltării fondului forestier, al exploatării rationale a pădurilor și a produselor specifice acestora, cu respectarea regulilor privind protecția mediului.

În acest sens Codul silvic -

Legea nr. 26/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996, prevede la art. 64 alin. 2 ca "Proprietarii de păduri și de alte terenuri din fondul forestier proprietate privată au obligația să le gospodareasca în conformitate cu regimul silvic și cu regulile privind protecția mediului", iar potrivit art. 9 alin. 3 din același cod "Elaborarea normelor ce constituie regimul silvic revine autorității publice centrale care răspunde de silvicultura, care exercită și controlul aplicării acestui regim". Regimul silvic cuprinde norme referitoare la exploatarea, circulația și valorificarea tuturor produselor specifice fondului forestier. Curtea mai retine ca dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, întrucât nu instituie poziție de monopol în favoarea unităților silvice și nici nu inlatura concurenta altor agenți economici. Eliberarea avizelor pentru înființarea sau funcționarea de centre sau puncte volante ori permanente de achiziție a ciupercilor și fructelor de padure nu depinde de voința unităților silvice care desfășoară activități comerciale de aceeași natură.

Potrivit prevederilor

art. 13 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 12/2001

privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 10 ianuarie 2001, "Inspectoratele silvice teritoriale pentru controlul aplicării regimului silvic trec în subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și se reorganizează ca inspectorate teritoriale de regim silvic și cinegetic, instituții publice cu personalitate juridică, finanțate de la bugetul de stat". Rezultă deci ca atribuțiile de autoritate publică nu mai sunt îndeplinite de direcțiile silvice din subordinea Regiei Naționale a Pădurilor.

Hotărârea Guvernului nr. 173/2001

privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 29 ianuarie 2001, prevede la art. 5 alin. (1) din anexa nr. 1 "Regulament privind organizarea și funcționarea Regiei Naționale a Pădurilor" ca în obiectul de activitate al acestei regii intra și actionarea "pentru apărarea, conservarea și dezvoltarea durabila a fondului forestier proprietate publică a statului, pe care îl administrează [...], pentru recoltarea și valorificarea, prin acte și fapte de comerț, a produselor specifice fondului forestier, potrivit prevederilor legale, în condiții de eficienta economică". Potrivit alin. (2) al aceluiași articol produsele specifice fondului forestier cuprind și "fructele de padure, semințele forestiere, ciupercile comestibile din flora spontana, plantele medicinale și aromatice, rasina și altele similare". De altfel, din ansamblul reglementărilor legale rezultă ca Regia Naționala a Pădurilor și unitățile sale exercita activități comerciale cu produsele respective numai în fondul forestier proprietate publică a statului, pe care îl administrează.

Curtea mai retine ca în soluționarea unor litigii condițiile în care s-a acordat ori s-a refuzat acordarea avizului pentru înființarea sau funcționarea unor centre ori puncte de achiziție a produselor specifice fondului forestier constituie probleme de fapt a căror stabilire intră în competența exclusiva a instanțelor judecătorești, ca și determinarea existenței ori inexistentei tuturor elementelor răspunderii contravenționale, inclusiv a vinovatiei. Potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 lit. h) din Legea nr. 31/2000

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romfunghi" - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 226/2001 al Judecătoriei Campeni, județul Alba.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iulie 2001.