Decizia nr. 43/1993
cu privire la constituționalitatea unor prevederi din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și garantarii unor credite externe, precum și a contractării unor împrumuturi de stat
prezumat în vigoare
Curtea Constituțională a fost sesizată, la data de 1 iulie 1993, de către 55 de deputați, respectiv de domnii Mircea Ciumara, Gabriel Țepelea, Florian Ion-Angelo, Vasile Lupu, Mircea Ioan Popa , Mihail Bucur, Cornel Sturza Popovici, Gavril Dejeu, George Stanescu, Alexandru Simionovici, Ion Cornita, Ioan Victor Pica, Teodor Vintilescu, Otto-Ernest Weber, Ion Hristu, Niculae Cerveni, Tudor Gavril Dunca, Gheorghe Comanescu, Costel Paunescu, Emil-Teodor Popescu, Valentin Argesanu, Viorel Pavel, Vasile Gheorghe Victor Pop, Emil Cojocaru, George Iulian Stancov, Gheorghe Cristea, Victor Bostinaru, Corneliu-Constantin Ruse, Mihai Chiriac, Dragos Enache, Ioan Timiș, Nicolae Alexandru, Viorel Lixandroiu, Bogdan Marinescu, Vasile Nistor, Doru Viorel Ursu, Florian Bercea, Teodor Luputiu, Emil Boros, Alexandru Brezniceanu, Ion Gurau, Dumitru Moinescu, Lazar Madaras, Ștefan Sinko, Francisc Baranyi, Ion Dobrescu, Emilian Bratu, Mihail Nica, Constantin-Șerban Rădulescu Zonner, Sorin Victor Lepsa, Vasile Bran, Sergiu George Rizescu, Ion Diaconescu, Constantin Ionescu și Ion Ratiu, asupra neconstitutionalitatii prevederilor art. 1 lit. a), g), e) și f) și ale art. 4 din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și garantarii unor credite externe, precum și a contractării unor împrumuturi de stat.
În sesizare, grupul de deputați arata, în esenta, ca prevederile art. 1 prin care se abiliteaza Guvernul sa rectifice bugetul de stat pe anul 1993 și sa acorde contribuții de la buget pentru salarizarea personalului de cult din țara și a personalului deservent al cultului ortodox care își desfășoară activitatea în străinătate sunt neconstituționale întrucît, pe de o parte, contravin prevederilor art. 62 alin. (2) lit. b) din Constituție, referitoare la aprobarea și modificarea bugetului de stat, iar pe de altă parte, reprezintă o delegare legislativă într-un domeniu ce tine de legea organică, respectiv
Legea nr. 14/1991 , ceea ce este contrar art. 114 alin. (1) din Constituție.
Se mai arata în sesizare ca abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe pentru elaborarea de norme speciale privind călătoria cu metroul echivaleaza cu scoaterea acestui mijloc de transport local din competența autorității administrației publice locale a municipiului București, ceea ce încalcă prevederile
- Legea administrației publice locale.
Se apreciază ca și abilitarea Guvernului pentru ratificarea unor acorduri financiar-bancare care prezintă urgente, precum și pentru plata cotizațiilor statului român la organisme și organizații internaționale este neconstitutionala, întrucît aceasta activitate face parte din atribuțiile cu caracter organic de control și aprobare a acțiunii Guvernului pe plan internațional și care, deci, nu poate fi delegată.
De asemenea, în sesizarea grupului de deputați se mai susține ca art. 4 al legii sus-menționate, prin care Guvernul este autorizat sa contracteze împrumuturi de stat în contul datoriei publice în limita sumei de 500 miliarde lei, este neconstitutional, întrucît mărește deficitul bugetar aprobat și deci constituie o modificare a bugetului facuta altfel decît potrivit art. 62 alin. (2) lit. b) din Constituție.
Curtea Constituțională, în temeiul
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , constata ca este competența să soluționeze sesizarea care s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 144 lit a) din Constituție și ale
art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .
Potrivit
art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
s-a solicitat celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, punctul lor de vedere în legătură cu sesizarea primită.
În punctul de vedere al Camerei Deputaților, în legătură cu abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe pentru rectificarea bugetului de stat și de a acorda contribuții de la bugetul de stat pentru salarizarea personalului unităților de cult se arata, în esenta, ca, potrivit art. 62 alin. (2) lit. b) din Constituție, numai aprobarea bugetului de stat și a legilor rectificative intră în competența ședinței comune a Camerelor, pe când legea de delegare legislativă în materie bugetară se adoptă cu procedura obișnuită, prin dezbaterea și votarea ei separată în fiecare Cameră. Abilitarea acordată privește exclusiv actualizarea bugetului în raport cu modificările intervenite în structura veniturilor și a cheltuielilor, urmînd ca ordonanțele ce vor fi emise să fie supuse aprobării Camerelor după procedura instituită de art. 1 pct. 2 și art. 44-52 din Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului. În ce privește abilitarea Guvernului de a actualiza nivelul contravențiilor la normele privind disciplina bugetară, financiară, fiscală, gestionara și călătoria cu metroul, în punctul de vedere al Camerei Deputaților se arata ca delegarea legislativă acordată este constituțională, contravențiile respective fiind instituite la nivel de lege, iar metroul constituind o instituție de utilitate publică față de care nu se poate nega și competența Guvernului. De asemenea, se arata ca nici abilitarea Guvernului de a ratifica sau a aproba acorduri financiar-bancare urgente și pentru plata cotizațiilor statului la organisme și organizații internaționale nu este contrară prevederilor Constituției, întrucît ratificarea acestor acorduri nu face parte, potrivit art. 72 alin. (3) din Constituție, din domeniul legilor organice.
În ce privește prevederile art. 4 din legea sus-menționată, în punctul de vedere al Camerei Deputaților se arata ca ele sunt constituționale, deoarece nu reprezintă o modificare a cuantumului datoriei publice, ci o limita a împrumuturilor ce pot fi contractate în contul acestei datorii.
În punctul de vedere al Guvernului se arata, de asemenea, ca prevederile considerate ca neconstituționale nu contravin Constituției, întrucît abilitarea de a rectifica bugetul poate fi acordată numai printr-o lege adoptată după procedura legislativă obișnuită, nu în cadrul ședinței comune a Camerelor care, potrivit art. 62 alin. (2) din Constituție, privește exclusiv adoptarea și rectificarea bugetului. De asemenea, abilitarea pentru acordarea de contribuții personalului de cult este constituțională, întrucît, ca urmare a acestor contribuții, personalul respectiv nu se include în sfera salariaților unităților bugetare și deci nu constituie un aspect de domeniul legii salarizarii, care reprezintă o lege organică, asa cum se susține în sesizare. De asemenea, Guvernul arata ca abilitarea referitoare la actualizarea nivelului amenzilor contravenționale legate de activitatea metroului este constituțională, ținând seama de faptul ca ele au fost instituite prin
Decretul nr. 314/1980 , iar Regia de Exploatare a Metroului București este de interes național, nu local. În ce privește ratificarea unor acorduri financiar-bancare, se arata ca abilitarea acordată nu este contrară Constituției, fiind o problemă de domeniul legii ordinare.
În legătură cu art. 4 se arata, în punctul de vedere al Guvernului, ca prevederea este constituțională, întrucît nu constituie o delegare legislativă, ci o reglementare distinctă.
Senatul nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,
examinînd sesizarea grupului de deputați, punctele de vedere ale Camerei Deputaților și Guvernului, precum și concordanta dintre textele legale a căror constituționalitate a fost contestată și dispozițiile Constituției, retine următoarele:
Verificind conținutul sesizării cu legea a carei constituționalitate a fost contestată se constată că, în ce privește art. 1, obiecția de neconstituționalitate se referă la prevederile de la lit. a), f), g) și h).
Articolul 1
lit. a) din legea adoptată abiliteaza Guvernul ca prin ordonanța sa rectifice bugetul de stat în funcție de modificările intervenite în structura veniturilor și a cheltuielilor, iar prevederea de la lit. h) permite acordarea prin ordonanța de contribuții de la bugetul de stat pentru salarizarea personalului unităților de cult din țara și a personalului deservent al cultului ortodox care își desfășoară activitatea în străinătate.
În sesizare se susține ca, întrucît bugetul de stat se adoptă în ședința comuna a Camerelor reunite, potrivit art. 62 alin. (2) lit. b) din Constituție, abilitarea Guvernului de a rectifica bugetul ar fi neconstitutionala, legea prin care s-a acordat aceasta abilitare fiind adoptată în ședința separată a fiecărei Camere, potrivit procedurii legislative obișnuite.
Aceasta obiectie este neîntemeiată, deoarece legea de abilitare pentru rectificarea bugetului nu face parte din situațiile limitativ prevăzute de art. 62 din Constituție și de regulamentul ședințelor comune, când adoptarea legii se face în cadrul unei ședințe comune a Camerelor. Adoptarea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative de către fiecare Cameră în parte constituie, potrivit principiului bicameralismului, procedura legislativă obișnuită, astfel încât dezbaterea și adoptarea lor în ședința comuna au un caracter de excepție, constituind o procedură parlamentară de legiferare numai în cazurile expres prevăzute de Constituție și de regulament. Desigur, însă, ca supunerea spre aprobare a ordonanțelor se poate face numai cu respectarea prevederilor art. 62 din Constituție, referitoare la adoptarea bugetului de stat și a legilor rectificative în ședința comuna a Camerelor Parlamentului.
În ce privește acordarea de contribuții de la bugetul de stat pentru salarizarea personalului unităților de cult, în sesizare se susține ca astfel s-ar crea o noua categorie de personal bugetar, ceea ce are drept consecința modificarea
Legii salarizarii nr. 14/1991 , care, constituind o lege organică, nu poate fi modificată pe calea unei ordonanțe.
Acordarea unei contribuții financiare de la bugetul de stat pentru salarizarea personalului unităților de cult nu are însă semnificatia includerii acestui personal în categoria salariaților unităților bugetare, întrucît unitățile de cult nu devin astfel unități bugetare, iar personalul lor nu capata calitatea de funcționar de stat. Contribuția reprezintă doar un ajutor la care cultele sunt îndreptățite, în temeiul art. 29 alin. (5) din Constituție, potrivit căruia cultele religioase sunt autonome față de stat și se bucura de sprijinul acestuia, astfel încât obiecțiunea formulată este neîntemeiată.
Cu referire la actualizarea nivelului contravențiilor la normele legale privind disciplina bugetară, financiară, fiscală, gestionara, precum și la normele privind călătoria cu metroul, în sesizare se susține ca abilitarea acordată ar fi neconstitutionala întrucît încalcă domeniul autonomiei locale și prevederile
Legii administrației publice locale nr. 69/1991 , care este o lege organică, întrucît metroul face parte din categoria transporturilor locale, existind numai în municipiul București.
Amenzile contravenționale în acest domeniu sunt stabilite însă prin
Decretul nr. 314/1980 , astfel încât nu pot fi modificate decît tot printr-un act de nivelul legii. În plus, nu se poate nega competența legiuitorului de a stabili contravenții pentru întărirea ordinii publice și asigurarea securității cetățenilor în prestarea unui serviciu public cum este metroul.
În legătură cu abilitarea legislativă acordată prin art. 1 lit. g) pentru ratificarea sau aprobarea unor acorduri financiar-bancare la care este parte, după caz, România, Guvernul sau Banca Naționala a României și pentru plata cotizațiilor statului român la organisme și organizații internaționale, în sesizare se arata ca textul este neconstitutional întrucît ar face parte din atribuțiile cu caracter organic, de control și aprobare a activității Guvernului pe plan internațional.
Asa cum s-a precizat în punctul de vedere al Guvernului, abilitarea acordată privește exclusiv acorduri financiar-bancare urgente, nu ratificarea de tratate internaționale încheiate, în numele României, de Președintele tarii. Cu referire la aceste acorduri, potrivit art. 72 din Constituție, ele nu fac parte din categoria legilor organice, astfel încât aprobarea lor facindu-se printr-o lege ordinară, implicit delegarea legislativă este constituțională, fiind conformă art. 114 alin. (1) din Constituție.
În sesizarea grupului de deputați se mai arata ca art. 4 este neconstitutional întrucît, în esenta, încalcă principiul neretroactivitatii legilor și modifica prevederile bugetului de stat pe calea unei legi ce nu a fost adoptată potrivit art. 62 alin. (2) lit. b) din Constituție.
Se observa însă ca prevederile art. 4 nu au efecte retroactive, întrucît autorizarea pe care o instituie este numai pentru viitor. De asemenea, actualizarea nivelului datoriei publice urmează a se realiza pe calea ordonanței rectificative emise potrivit art. 1 lit. a), art. 4 constituind numai o limita maxima de contractare a împrumuturilor în contul datoriei publice, ceea ce este de nivelul legii ordinare, adoptate potrivit procedurii legislative obișnuite.
Ținând seama de considerentele prezentei decizii referitoare la sensul abilitarii Guvernului de a emite ordonanțe, precum și de unele aspecte legate de ordonanțele emise pe baza unei asemenea abilitari, este necesar ca în exercitarea delegării legislative acordate să se respecte cu strictețe limitele legii de abilitare și interdicție constituțională, a art. 114 alin. (1) din Constituție, de a se reglementa, pe acest temei, materii ce țin de domeniul legii organice.
Având în vedere considerentele expuse,
vazind și dispozițiile art. 114 alin. (1) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și prevederile
art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Constata ca dispozițiile art. 1 lit a), f), g) și h) și ale art. 4 din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și autorizarea contractării și garantarii unor credite externe, precum și a contractării unor împrumuturi de stat sunt constituționale.
2. Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Deliberarea a avut loc la data de 8 iulie 1993 și la ea au participat Vasile Gionea, președinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu și Victor-Dan Zlatescu, judecători.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. dr. VASILE GIONEA Magistrat-asistent, Constantin Burada
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.