Hotărârea nr. 16/1993

Articolul 1

Senatul nou-ales se întrunește, potrivit Constituției României, la convocarea Președintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri.

Articolul 2

Până la alegerea Biroului permanent, lucrările Senatului sunt prezidate de cel mai în vârsta senator, asistat de 4 secretari, cei mai tineri dintre senatori. Imposibilitatea exercitării atribuțiilor de către președintele de vârsta sau de către unul ori mai mulți secretari, atrage, de drept, înlocuirea acestora cu următorii senatori, potrivit acelorași criterii.

Articolul 3

Pentru validarea mandatelor, Senatul alege, în prima sa ședința, o comisie compusa din 12 senatori, care să reflecte configurația politica a Senatului rezultată din alegeri.

Articolul 4

Numărul senatorilor ce vor fi propuși în comisia de validare de către fiecare partid sau formațiune politica este în funcție de numărul senatorilor acestora.

Propunerile pentru stabilirea numărului de senatori ce revine fiecărui partid sau formațiune politica se fac de reprezentanții acestora și se transmit secretarilor. Președintele de vârsta prezintă Senatului aceste propuneri, în ordinea numărului de senatori ai fiecărui partid sau formațiune politica. Senatul hotărăște asupra propunerilor cu votul majorității senatorilor prezenți.

Componenta comisiei se aproba de Senat cu votul majorității senatorilor prezenți.

Articolul 5

Comisia de validare își începe de îndată activitatea, își alege un președinte și doi vicepreședinți care alcătuiesc biroul comisiei, și se organizează în trei grupe de lucru cuprinzând câte 3 membri. Alegerea se face prin vot deschis.

Articolul 6

Biroul comisiei de validare repartizează grupelor de lucru dosarele primite de la Biroul Electoral Central pentru alegerea senatorilor.

Verificarea legalității alegerii senatorilor care compun grupele de lucru se face de către biroul comisiei de validare.

Biroul comisiei de validare și grupele de lucru sunt obligate să prezinte comisiei propunerile privind validarea mandatelor de senator, în scris, în termen de cel mult 3 zile de la constituirea acesteia. Propunerile se adoptă cu votul majorității membrilor comisiei.

După expirarea termenului de 3 zile, discutarea dosarelor nesolutionate se face în plenul comisiei.

Articolul 7

Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui senator numai în cazul în care constata ca alegerea acestuia s-a făcut prin frauda electorală.

Articolul 8

Comisia de validare, în cel mult 4 zile de la constituire, întocmește un raport în care vor fi nominalizați senatorii pentru care se propune validarea sau invalidarea mandatelor, cu motivarea propunerilor de invalidare.

Articolul 9

Raportul este aprobat de comisie cu votul majorității membrilor acesteia; în caz de paritate, votul președintelui este hotarator. Opiniile diferite se consemnează și fac parte din raport.

Articolul 10

Senatul se întrunește în a 5-a zi de la constituirea comisiei de validare pentru dezbaterea raportului prezentat de președintele comisiei.

Articolul 11

Senatul se pronunța printr-un singur vot asupra listei cuprinzând numele și prenumele senatorilor propuși pentru validare. Senatul dezbate și se pronunța prin vot pentru fiecare senator propus pentru invalidarea mandatului.

Validarea sau invalidarea mandatelor de senator se face cu votul majorității senatorilor prezenți.

Articolul 12

Senatul este legal constituit după validarea a două treimi din mandatele de senator.

Articolul 13

În vederea formării organelor de lucru și desfășurării activității Senatului, senatorii se pot constitui în grupuri parlamentare.

Un grup parlamentar poate fi constituit dintr-un număr de cel puțin 5 senatori, care au fost aleși pe listele aceluiași partid sau ale aceleiași formațiuni politice.

Un senator poate face parte dintr-un singur grup parlamentar.

Senatorii aleși pe listele aceluiași partid sau ale aceleiași formațiuni politice nu pot constitui decât un singur grup parlamentar.

Articolul 14

Senatorii aleși ca independenți se pot afilia unuia dintre grupurile parlamentare constituite potrivit art. 13 alin. 1 și 2.

Trecerea de la un grup parlamentar la altul, precum și constituirea de grupuri parlamentare ale unui partid sau unei formațiuni politice care nu a participat la alegeri sau care nu a obținut locuri în Senat în urma alegerilor este interzisă.

Senatorii care părăsesc un grup parlamentar constituit potrivit art. 13 alin. 1 și 2 nu se pot afilia altui grup parlamentar și nu pot prezenta partide sau formațiuni politice care nu au obținut mandate în Senat în urma alegerilor sau nu au participat la aceste alegeri.

Senatorii aleși ca independenți sau deveniti independenți prin părăsirea grupurilor parlamentare nu se pot asocia între ei pentru constituirea unui grup parlamentar.

Articolul 15

Grupurile parlamentare constituite potrivit art. 13 își aleg un președinte, 1-2 vicepreședinți și un secretar.

Președintele grupului prezintă Senatului numărul senatorilor și componenta nominală a grupului parlamentar pe care îl conduce.

Succesiunea prezentarilor se stabilește de către președintele de vârsta al Senatului, în ordinea mărimii grupurilor parlamentare.

La grupurile parlamentare, în funcție de numărul membrilor acestora, pot fi încadrați 1-5 experți, precum și un șef de cabinet.

Articolul 16

După constituirea legală a Senatului se aleg președintele Senatului și ceilalți membri ai Biroului permanent al acestuia.

Președintele Senatului este și președintele Biroului permanent, din care mai fac parte 4 vicepreședinți, 4 secretari și 2 chestori.

Compunerea Biroului permanent se stabilește, prin negocieri între reprezentanții grupurilor parlamentare, potrivit configurației politice a Senatului rezultată din alegeri. În cazul în care nu se ajunge la un acord, problema se supune votului Senatului.

Articolul 17

Președintele Senatului este ales, prin vot secret, cu buletine de vot pe care sunt înscrise numele și prenumele tuturor candidaților propuși de grupurile parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singura propunere.

Este declarat ales președinte al Senatului candidatul care a întrunit, la primul tur de scrutin, votul majorității senatorilor.

Dacă nici un candidat nu a întrunit numărul de voturi necesar se organizează un al doilea tur de scrutin, la care participa primii doi candidați care au obținut cel mai mare număr de voturi, cat și, după caz, candidații care au obținut un număr egal de voturi care îi claseaza pe locul al doilea; va fi declarat președinte al Senatului candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi din totalul voturilor exprimate.

În caz de egalitate de voturi se organizează un nou tur de scrutin.

Articolul 18

Președintele Senatului este ales pe durata mandatului acestei Camere a Parlamentului.

Articolul 19

O dată cu alegerea președintelui Senatului activitatea președintelui de vârsta încetează.

Articolul 20

Alegerea vicepreședinților, secretarilor și chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare.

În vederea depunerii propunerilor, Senatul stabilește numărul de locuri din Biroul permanent care revine fiecărui grup parlamentar în condițiile art. 16 alin. 3. Propunerile se transmit președintelui Senatului.

Propunerile nominale pentru funcțiile prevăzute la alin. 1 se fac de președinții grupurilor parlamentare, în cadrul numărului de locuri stabilit potrivit alin. 2. Propunerile se înaintează președintelui Senatului, care le va supune votului. Alegerea se face prin vot secret cu buletine.

La primul tur de scrutin este declarat ales candidatul care a obținut votul majorității senatorilor.

Dacă un candidat nu a obținut numărul de voturi necesar, se organizează un al doilea tur de scrutin, candidatul urmând a fi declarat ales dacă a obținut votul majorității senatorilor prezenți.

În cazul în care un candidat nu a obținut nici după cel de-al doilea tur de scrutin numărul necesar de voturi, grupul parlamentar în cauza va face o alta propunere, care se supune aceleiași proceduri de vot. Procedura se repeta până la alegerea unui reprezentant al acelui grup parlamentar în funcția propusă din Biroul permanent al Senatului.

Articolul 21

Vicepreședinții, secretarii și chestorii sunt aleși la începutul fiecărei sesiuni ordinare a Senatului.

Articolul 22

Membrii Biroului permanent pot fi revocați, la cererea unui grup parlamentar, înainte de expirarea mandatului, prin votul majorității senatorilor.

Cererea de revocare se supune de îndată Senatului.

Articolul 23

O dată cu alegerea Biroului permanent, activitatea secretarilor desemnați în condițiile art. 2 încetează.

Articolul 24

Biroul permanent al Senatului are următoarele atribuții:

a) propune Senatului datele de începere și de terminare ale fiecărei sesiuni a Senatului, conform art. 63 din Constituție;

b) solicita președintelui Senatului convocarea în sesiuni extraordinare, în conformitate cu art. 63 alin. (2) din Constituție;

c) supune aprobării Regulamentului Senatului, precum și propunerile de modificare a acestuia;

d) pregătește și asigura desfășurarea în bune condiții a lucrărilor Senatului;

e) la propunerea grupurilor parlamentare, supune votului senatorilor componenta nominală a comisiilor permanente;

f) primește proiectele de legi și propunerile legislative și sesizează comisiile permanente în vederea întocmirii rapoartelor și elaborării avizelor; dispune difuzarea rapoartelor;

g) întocmește, cu consultarea președinților grupurilor parlamentare și ai comisiilor permanente, proiectul ordinii de zi a ședințelor Senatului și programul de lucru;

h) analizează și supune dezbaterii Senatului propunerile Comisiei de politica externa privind orientările generale ale politicii externe a României sau programele de politica externa;

i) analizează și stabilește problemele privind dialogul cu parlamentele altor state, pe baza propunerilor Comisiei de politica externa, ale grupurilor parlamentare sau ale grupurilor de prietenie cu alte parlamente, înființate pe bază de reciprocitate;

j) supune spre aprobare Senatului componenta delegatiilor permanente la organizațiile parlamentare mondiale, europene sau regionale, pe baza consultării grupurilor parlamentare;

k) prezintă Senatului proiectul de buget al acestuia și contul de încheiere a exercițiului bugetar;

l) exercita controlul financiar-contabil și ia hotărârile ce se impun în acest domeniu;

m) aproba regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor Senatului, la propunerea secretarului general;

n) controlează serviciile Senatului;

o) propune Senatului numirea secretarului general al aparatului;

p) aproba regulamentul privind paza, accesul și serviciul de permanenta în sediul Senatului, întocmit de chestori;

r) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege, de prezentul regulament sau însărcinări date de Senat.

Dezbaterile Biroului permanent al Senatului se consemnează în procesele-verbale sau stenogramele ședințelor.

Articolul 25

Președintele Senatului are următoarele atribuții:

a) convoacă Senatul în sesiuni ordinare și extraordinare;

b) conduce lucrările Senatului, fiind asistat de 2 secretari;

c) conduce lucrările Biroului permanent;

d) asigura menținerea ordinii în timpul dezbaterilor și respectarea regulamentului;

e) anunta rezultatul votării și hotărârile adoptate;

f) asigura legătură Senatului cu Președintele României, Camera Deputaților, Guvernul, Curtea Constituțională și Curtea Suprema de Justiție;

g) asigura interimatul funcției de Președinte al României, conform art. 97 din Constituție;

h) reprezintă Senatul în relațiile interne și externe;

i) poate sesiza Curtea Constituțională pentru ca aceasta să se pronunțe asupra constituționalității legilor sau a Regulamentului Senatului, potrivit art. 17 și 21 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale;

j) îndeplinește și alte atribuții prevăzute de prezentul regulament sau însărcinări date de Senat.

Articolul 26

Vicepreședinții îndeplinesc, în ordinea stabilită de Biroul permanent, atribuții ale președintelui, la solicitarea sau în absenta acestuia.

În perioada în care președintele Senatului asigura interimatul funcției de Președinte al României, atribuțiile președintelui Senatului se exercită de unul dintre vicepreședinți, ales prin vot secret cu majoritatea voturilor senatorilor.

Articolul 27

Secretarii întocmesc lista inscrierilor la cuvânt în ordinea în care au fost făcute, prezintă propunerile, amendamentele și orice alte comunicări adresate Senatului, efectuează apelul nominal, consemnează rezultatul votului, țin evidenta hotărârilor adoptate, veghează la întocmirea stenogramelor, îl asista pe președinte în realizarea atribuțiilor ce-i revin în ordinea stabilită de Biroul permanent și îndeplinesc orice alte sarcini care le sunt încredințate de acesta sau de Biroul permanent.

Articolul 28

Chestorii verifica modul de gestionare a patrimoniului Senatului, exercita controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezintă Senatului proiectul de buget și încheierea exercițiului bugetar anual, asigura menținerea ordinii în sediul Senatului și îndeplinesc orice alte sarcini, în conformitate cu dispozițiile președintelui Senatului și ale Biroului permanent.

Articolul 29

Comisiile sunt organe de lucru ale Senatului, înființate cu scopul de a îndeplini însărcinările ce le sunt încredințate în vederea pregătirii lucrărilor Senatului.

Articolul 30

Senatul își constituie comisii permanente și poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale.

Senatul constituie, de asemenea, comisii de mediere sau alte comisii comune cu Camera Deputaților.

Numărul, denumirea și competența fiecărei comisii, precum și numărul membrilor acestora se vor hotărî de Senat, la propunerea Biroului permanent.

Articolul 31

Componenta comisiilor se stabilește potrivit configurației politice a Senatului rezultată din alegeri sau prin negocieri între reprezentanții grupurilor parlamentare.

Opțiunile senatorilor se prezintă de grupurile parlamentare în termenul stabilit de Biroul permanent, iar acesta, potrivit principiului de mai sus și ținând seama de opțiunea fiecărui senator, propune Senatului, pentru fiecare comisie, lista nominală a membrilor acesteia. În cazul în care nu se ajunge la un acord, Senatul hotărăște prin vot deschis.

Senatul aproba componenta nominală a fiecărei comisii cu votul deschis al majorității senatorilor prezenți.

Articolul 32

În prima lor ședința, convocată de președintele Senatului, comisiile își aleg birourile, compuse dintr-un președinte, 1-2 vicepreședinți și 1-2 secretari. În componenta de ansamblu a birourilor se va urmări respectarea configurației politice a Senatului și a negocierilor dintre reprezentanții grupurilor parlamentare.

Comisiile își adopta regulamentul de organizare și funcționare.

Articolul 33

Biroul fiecărei comisii propune:

a) ordinea de zi a fiecărei ședințe;

b) sarcinile ce revin fiecărui senator în cadrul comisiei;

c) alte măsuri ce interesează bunul mers al activității comisiei.

La propunerea biroului sau, comisia poate constitui, cu votul majorității membrilor, subcomisii, stabilindu-le componenta și sarcinile.

Articolul 34

Președintele comisiei asigura reprezentarea acesteia în raporturile cu Biroul permanent și cu celelalte comisii. El conduce ședințele comisiei; poate propune ca la lucrările acesteia sa participe și alte persoane din afară ei, dacă interesele efectuării lucrării respective o cer; are acces sau poate desemna un alt reprezentant al comisiei la ședințele altor comisii care examinează lucrări ce prezintă importanța pentru comisia pe care o conduce; îndeplinește alte atribuții prevăzute de prezentul regulament.

Vicepreședintele îndeplinește, în lipsa sau la cererea președintelui, atribuțiile acestuia.

Secretarul tine evidenta prezentei senatorilor la ședințele comisiei, asigura redactarea rapoartelor, avizelor și a celorlalte acte ale comisiei și numara voturile exprimate.

Articolul 35

Convocarea ședințelor comisiei se face de președintele acesteia.

Participarea senatorilor la ședințele comisiilor este obligatorie.

Articolul 36

Ședințele comisiilor nu sunt publice.

În interesul desfășurării lucrărilor, comisiile pot invita sa participe la dezbateri specialiști sau reprezentanți ai autorităților publice.

Comisiile hotărăsc condițiile în care lucrările lor pot fi transmise prin mass-media, dacă acest lucru nu aduce atingere intereselor de stat.

Articolul 37

Membrii Guvernului au acces la lucrările comisiilor. Comisiile pot solicita participarea la lucrările lor a unor membri ai Guvernului sau a conducătorilor unor instituții centrale de stat, situație în care prezenta acestora este obligatorie; asupra datei la care are loc ședința comisiei, invitații vor fi înștiințați de președintele acesteia, cu cel puțin 3 zile înainte.

La ședințele comisiilor au dreptul sa participe și senatori din alte comisii.

Articolul 38

Comisiile lucrează legal în prezenta majorității membrilor lor.

Hotărârile comisiilor se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți.

Articolul 39

După încheierea dezbaterilor sau efectuarea lucrării aflate în examinare, comisia desemnează, la propunerea președintelui, unul sau mai mulți raportori dintre membrii săi.

Raportorii vor întocmi raportul sau avizul comisiei, care va fi supus aprobării acesteia prin vot.

Rapoartele și avizele vor cuprinde, pe lângă opinia majorității membrilor comisiei, și părerile contrare, motivate, ale celorlalți senatori din comisie, la cererea expresă a acestora.

Articolul 40

Votul în comisie este deschis. Comisia poate decide ca anumite hotărâri să fie luate prin vot secret.

Articolul 41

Lucrările comisiilor pot fi stenografiate sau consemnate în procesele-verbale.

Oricare senator poate lua cunoștința de actele și documentele remise comisiilor, cu încuviințarea biroului comisiei, fără strămutarea lor și fără ca lucrările comisiei să fie stanjenite.

Acte și documente ale comisiilor pot fi consultate de alte persoane interesate decât membrii Senatului, numai cu aprobarea biroului comisiei, dacă acest lucru nu aduce atingere intereselor de stat.

Toate actele și documentele emise de comisie vor fi semnate de președinte și secretar.

Secretarul răspunde de evidenta și păstrarea tuturor actelor și documentelor comisiei.

2. Comisiile permanente

Articolul 42

Comisiile permanente sunt alese pe toată durata mandatului Senatului.

Membrii birourilor comisiilor permanente sunt aleși la începutul fiecărei sesiuni ordinare.

Articolul 43

Fiecare senator este obligat să facă parte dintr-o comisie permanenta. Același senator poate face parte dintr-o a doua comisie permanenta. Pe durata mandatului, oricare senator își poate schimba opțiunea.

Președintele Senatului și senatorii, membri ai Guvernului, nu fac parte din comisiile permanente, pe durata exercitării acestor funcții.

Calitatea de membru al comisiei poate inceta la propunerea grupului parlamentar din care face parte senatorul. În acest caz, același grup parlamentar poate propune un alt senator pentru a fi ales ca membru al comisiei.

Articolul 44

Comisiile permanente examinează proiecte și propuneri legislative în vederea elaborării rapoartelor sau avizelor; pot solicita rapoarte, informări și documentații de la autoritățile publice a căror activitate intră în sfera lor de competența; pot efectua anchete parlamentare; dezbat și hotărăsc asupra altor probleme transmise de Biroul permanent.

Articolul 45

Biroul permanent trimite proiectele de legi, propunerile legislative și amendamentele comisiilor în competența cărora intra materia reglementată prin acestea, spre dezbaterea și elaborarea rapoartelor sau avizelor.

Articolul 46

Orice comisie permanenta care se considera competența cu privire la un proiect de lege, o propunere legislativă sau un amendament, trimise de Biroul permanent altei comisii, informează pe președintele acestuia ca solicita să-și dea avizul.

În caz de refuz din partea Biroului permanent, Senatul hotărăște asupra solicitării comisiei prin votul majorității senatorilor prezenți.

Articolul 47

Dacă o comisie permanenta considera ca un proiect de lege sau o propunere legislativă este de competența în fond a altei comisii poate cere Biroului permanent transmiterea lor către acea comisie.

În caz de refuz din partea acestuia, se procedează potrivit art. 46 alin. 2.

La fel se procedează și în caz de conflict de competența între comisii.

Articolul 48

Comisia permanenta sesizată în fond poate stabili un termen în care să-i fie remise avizul sau avizele celorlalte comisii care examinează proiectul sau propunerea legislativă.

În cazul nerespectării acestui termen, comisia sesizată în fond poate redacta raportul fără a mai aștepta avizul sau avizele respective.

Articolul 49

La cererea comisiilor sesizate pentru avize, comisia sesizată în fond poate incuviinta ca la lucrările ei sa participe, cu vot consultativ, raportorul sau raportorii comisiilor sesizate pentru avize.

Articolul 50

În raportul comisiilor sesizate în fond se va face referire la avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul, menționându-se, în cazul propunerilor respinse, motivele avute în vedere.

Raportul va cuprinde propuneri motivate privind admiterea fără modificări a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificări și se înaintează Biroului permanent.

Articolul 51

Dacă Biroul permanent stabilește un termen înăuntrul căruia comisia sesizată în fond trebuie să depună raportul, modificarea acestui termen poate fi aprobată numai de Senat.

Articolul 52

Avizarea amendamentelor scrise, depuse de senatori, se face de către comisia sesizată în fond și, numai dacă aceasta considera necesar, și de o alta comisie.

Pentru amendamente orale prezentate în plen cu privire la probleme de redactare sau care nu aduc atingere fondului problemei discutate, avizarea se poate face oral, de către raportorul comisiei sesizate în fond.

Articolul 53

Dacă în urma dezbaterilor în plen sunt necesare modificări importante ale conținutului proiectului sau propunerii legislative, președintele Senatului, la cererea oricărui senator, supune votului Senatului trimiterea proiectului spre reexaminare comisiei sesizate în fond.

Articolul 54

Comisiile permanente pot tine ședințe comune. În asemenea situații, comisiile pot conveni ca raportul sau avizul să fie comun.

Articolul 55

Orice comisie permanenta poate iniția, cu încuviințarea Senatului, o ancheta, în cadrul competentei sale, privitoare la activitatea desfășurată de Guvern sau de administrația publică.

Pentru a obține încuviințarea, comisia va prezenta o cerere scrisă, adoptată cu votul majorității membrilor săi, în care vor fi enunțate materiile ce formează obiectul anchetei, scopul acesteia, mijloacele necesare și termenul în care raportul comisiei urmează a fi prezentat Senatului.

Președintele Senatului supune cererea aprobării acestuia, care se pronunța cu votul majorității membrilor săi.

În vederea desfășurării anchetei, comisia permanenta poate invita, pentru a da relații, orice persoană care are o calitate oficială, cu excepția Președintelui României, a președinților celor două Camere ale Parlamentului, a Avocatului Poporului, a membrilor Curții Constituționale și ai Curții de Conturi, a judecătorilor Curții Supreme de Justiție și a procurorului general.

Persoanele invitate pentru audiere vor fi înștiințate despre aceasta cu cel puțin 5 zile înainte, iar cheltuielile de deplasare și eventual de cazare se vor suporta din bugetul Senatului.

Prezenta la audieri este obligatorie.

În cadrul audierilor, persoanele invitate pot refuza sa dea relații în cazul în care întrebările ce le sunt adresate privesc, în condițiile prevăzute de lege, secrete de stat referitoare la apărarea tarii sau secrete de stat de importanța deosebită. Refuzul celui invitat poate fi adus la cunoștința Senatului, care va decide în ședința secreta.

Nu pot fi puse întrebări privind viața personală a celui audiat sau a familiei acestuia.

Dacă dezbaterile asupra raportului comisiei releva existenta unor abateri grave în activitatea unui membru al Guvernului, Senatul înștiințează Președintele României și, după caz, pe primul-ministru, pentru a se lua măsuri potrivit Constituției și legii privind responsabilitatea ministerială.

În ipoteza în care dezbaterile asupra raportului comisiei dezvaluie abuzuri și ilegalitati în activitatea Guvernului, de natura să justifice retragerea încrederii acordate acestuia, se poate iniția moțiunea de cenzura, în condițiile prevăzute în Constituție și în Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului.

3. Comisii speciale

Articolul 56

Senatul poate constitui, prin hotărâre, comisii speciale pentru avizarea unor proiecte de legi complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri, indicate în hotărârea de înființare a comisiei. Proiectele de legi astfel avizate și propunerile legislative elaborate de comisie nu se mai supun examinării altor comisii.

Prin aceeași hotărâre se vor preciza senatorii ce compun comisia și biroul acesteia, la propunerea Biroului permanent, precum și termenul în care va fi depus raportul comisiei.

Celelalte probleme legate de organizarea și funcționarea comisiei vor fi reglementate de biroul acesteia, în măsura în care prevederile art. 29-41 nu sunt îndestulătoare.

4. Comisii de ancheta

Articolul 57

La cererea unei treimi din membrii săi, Senatul va putea hotărî înființarea unei comisii de ancheta, fiind aplicabile prevederile art. 29-41, art. 55 alin. 5 și alin. 7-10, art. 56 alin. 2 și 3.

La cererea motivată a comisiei, Senatul poate aproba prelungirea termenului stabilit pentru depunerea raportului. În acest caz, comisia este obligată să prezinte un raport preliminar.

Comisia de ancheta poate invita pentru audiere orice persoană, care este obligată să se prezinte. De asemenea, comisia poate solicita relații sau documente de la orice persoană fizica sau juridică, precum și de la autoritățile publice, care sunt obligate să le trimită ori să le pună la dispoziție, în termenul stabilit de comisie.

Raportul comisiei va fi depus la Biroul permanent, care va asigura difuzarea sa tuturor senatorilor și va stabili dezbaterea în plenul Senatului, în termen de cel mult 15 zile de la data depunerii.

După dezbaterea raportului, Senatul adoptă o hotărâre cu privire la acesta.

5. Comisii de mediere

Articolul 58

Dacă una din Camere adopta un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferita de cea aprobată de cealaltă Camera, președintele Senatului, împreună cu președintele Camerei Deputaților, prin intermediul unei comisii paritare, inițiază procedura de mediere.

În acest scop, Biroul permanent va propune Senatului un număr de 7 senatori, urmărindu-se respectarea principiilor prevăzute la art. 31.

Senatorii stabiliți de Senat prin votul majorității senatorilor prezenți, împreună cu cei 7 deputați desemnați de Camera Deputaților, formează comisia de mediere.

Articolul 59

Comisia de mediere se reuneste la sediul uneia din Camere, la convocarea președintelui comisiei sesizate în fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul, și stabilește regulile după care își va desfășura activitatea, inclusiv termenul în care urmează să prezinte raportul.

Conducerea lucrărilor comisiei se realizează prin rotație de către un senator și un deputat, stabiliți de comisie.

Articolul 60

Hotărârile comisiei se iau cu acordul majorității membrilor acesteia. În caz de egalitate la 7 voturi, decide votul președintelui care conduce ședința comisiei în momentul votării.

Articolul 61

Activitatea comisiei încetează o dată cu depunerea raportului, precum și în cazul în care comisia nu ajunge la un acord asupra raportului în termenul stabilit.

În cazul în care comisia de mediere nu ajunge, în termenul stabilit potrivit art. 59 alin. 1, la un acord cu privire la textele aflate în divergenta sau dacă una din Camere nu aproba raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenta se supun dezbaterii în ședința comuna a celor două Camere, potrivit regulamentului acestor ședințe.

Articolul 62

Senatul se întrunește în doua sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie și nu poate depăși sfârșitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie și nu poate depăși sfârșitul lunii decembrie.

Senatul se întrunește și în sesiuni extraordinare, la cererea Președintelui României, a Biroului permanent ori a cel puțin o treime din numărul senatorilor.

Convocarea Senatului se face de președintele acestuia.

Articolul 63

Senatul adoptă legi, hotărâri și moțiuni.

Senatul poate adopta mesaje și declarații, cu caracter politic, prin hotărâre.

Articolul 64

Proiectul ordinii de zi a ședințelor Senatului se întocmește de Biroul permanent, în condițiile prevăzute de art. 24 lit. g).

Președintele Senatului poate invita un reprezentant al Guvernului la ședința de stabilire a proiectului ordinii de zi.

Materialele care se supun Senatului se transmit Biroului permanent pentru a se înscrie pe ordinea de zi, cu cel puțin 10 zile înainte de dezbaterea acestora în plen, în afară de cazul în care prin lege sau prezentul regulament se prevede un termen mai scurt.

Articolul 65

Proiectul ordinii de zi cuprinde proiecte de legi, propuneri legislative, precum și, după caz, interpelări, petiții sau alte probleme propuse de Guvern, de Biroul permanent ori de senatori.

Articolul 66

Proiectul ordinii de zi pentru săptămâna următoare este supus spre aprobare Senatului, se adoptă cu votul majorității senatorilor prezenți, se distribuie senatorilor și se afișează la sediul Senatului.

Articolul 67

La solicitarea Președintelui României, Biroul permanent înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi, după caz, la data solicitată, prezentarea mesajelor, precum și dezbaterea altor cereri adresate Senatului.

Decretele Președintelui României pentru ratificarea tratatelor internaționale, precum și rapoartele sau declarațiile primului-ministru cu privire la politica Guvernului se înscriu în proiectul ordinii de zi și se dezbat cu prioritate.

Articolul 68

Ordinea de zi poate fi modificată numai la cererea Biroului permanent, a unui grup parlamentar sau a unei comisii a Senatului.

Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi se face printr-o singura luare de cuvânt, limitată în timp. În cazul în care exista opoziție, se va da cuvântul unui singur vorbitor pentru fiecare grup parlamentar, după care se va trece la vot.

Articolul 69

Inițiativa legislativă aparține Guvernului, senatorilor și unui număr de cel puțin 250.000 cetățeni cu drept de vot, în conformitate cu art. 73 din Constituție. Senatul dezbate și proiectele de legi sau propunerile legislative transmise de Camera Deputaților.

În exercitarea dreptului de inițiativa legislativă, Guvernul înaintează Senatului proiecte de legi, iar senatorii și cetățenii, propuneri legislative. Acestea trebuie să fie însoțite de expunere de motive și redactate în forma proprie unui act normativ, pe articole și, după caz, capitole și secțiuni.

Propunerile legislative formulate de senatori, care implica modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, trebuie să se fundamenteze pe informarea cerută, în mod obligatoriu, Guvernului, în condițiile art. 110 din Constituție.

Proiectele de legi și propunerile legislative se înaintează Biroului permanent al Senatului, care va solicita avizul consultativ al Consiliului Legislativ.

În cazul propunerilor legislative inițiate de cetățeni, președintele Senatului, înainte de distribuirea acestora senatorilor și de sesizarea în fond a comisiei permanente competente, va solicita Curții Constituționale verificarea îndeplinirii condițiilor constituționale pentru exercitarea inițiativei legislative.

Articolul 70

Toate proiectele și propunerile legislative se înregistrează la Senat în ordinea prezentării lor, se distribuie senatorilor, dar nu pot fi înscrise pe ordinea de zi decât după trecerea unui termen de cel puțin 10 zile.

Articolul 71

Proiectele și propunerile legislative se trimit, sub semnatura președintelui Senatului, spre dezbatere și avizare, comisiilor permanente competente.

Examinarea proiectelor și propunerilor legislative se poate face și la cererea altei comisii care se considera competența, în condițiile art. 46.

Articolul 72

Initiatorul proiectului sau al propunerii legislative poate să-și retragă proiectul sau propunerea până la înscrierea acestora pe ordinea de zi.

Articolul 73

După examinarea proiectului sau propunerii legislative, comisia permanenta sesizată în fond întocmește un raport, care va cuprinde propuneri cu privire la adoptarea sau, după caz, modificarea ori respingerea proiectului sau a propunerii legislative examinate.

Raportul se difuzează senatorilor și, după caz, Guvernului ori altor autorități publice îndreptățite, cu cel puțin 3 zile înainte de data dezbaterii în plen.

Articolul 74

Proiectele și propunerile legislative, avizate potrivit art. 71 și 73, se supun dezbaterii Senatului în succesiunea prevăzută pe ordinea de zi aprobată de acesta. Înscrierea pe ordinea de zi a proiectelor de legi și a propunerilor legislative se face în cel mult 30 de zile de la depunerea raportului comisiei permanente sesizate în fond.

Articolul 75

Senatorii sau Guvernul pot prezenta amendamente motivate în scris, care se transmit comisiei permanente sesizate în fond, în cel mult 7 zile de la data distribuirii către senatori a proiectului sau a propunerii legislative.

Concluziile examinării amendamentelor se includ în raportul comisiei sau se adauga la acesta dacă raportul a fost întocmit anterior primirii amendamentelor.

Articolul 76

Dezbaterea generală a proiectului sau a propunerii legislative este precedată de prezentarea, de către initiator sau, după caz, de reprezentantul acestuia, a motivelor care au condus la promovarea proiectului. Guvernul este reprezentat în mod obligatoriu de un membru al său.

Dezbaterea continua cu prezentarea raportului comisiei permanente sesizate în fond de președintele acesteia sau de un raportor desemnat de comisie.

Articolul 77

Pentru dezbaterea generală a proiectului sau a propunerii legislative, președintele Senatului da cuvântul senatorilor în ordinea înscrierii la cuvânt.

Articolul 78

Initiatorul proiectului ori propunerii legislative sau, după caz, reprezentantul acestuia, are dreptul sa ia cuvântul înainte de încheierea dezbaterii generale.

Articolul 79

În faza dezbaterii generale a proiectului sau a propunerii legislative nu pot fi propuse amendamente.

Articolul 80

Dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului sau a propunerii legislative, după încheierea dezbaterii generale președintele cere Senatului să se pronunțe prin vot.

Articolul 81

Senatul trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative, cu modificările propuse de comisii, potrivit raportului comisiei sesizate în fond.

Articolul 82

La discutarea fiecărui articol, senatorii pot lua cuvântul pentru a exprima punctul de vedere al grupului parlamentar din care fac parte sau punctul lor de vedere.

De asemenea, va putea lua cuvântul și reprezentantul Guvernului sau al inițiatorului.

Prin luarile de cuvânt pot fi făcute amendamente privind probleme de redactare sau care nu aduc atingere fondului problemei discutate.

Articolul 83

Discutarea articolelor începe cu amendamentele.

În cursul dezbaterilor, senatorii sau Guvernul pot propune amendamente scrise la modificările intervenite în urma examinării textului în comisii.

Amendamentele trebuie să se refere la conținutul unui singur articol.

Plenul Senatului poate hotărî, în cazuri excepționale, să fie propuse și amendamente de fond orale.

Articolul 84

În cazul în care amendamentul are consecințe importante asupra proiectului sau propunerii legislative, Senatul poate hotărî trimiterea spre avizare comisiilor competente, putând suspenda dezbaterile. În acest caz, autorul amendamentului are dreptul de a fi ascultat în cadrul comisiilor. Același drept îl au și reprezentanții Guvernului.

Articolul 85

Discutarea amendamentelor începe cu cele prin care se propune eliminarea unora din textele cuprinse în articolul supus dezbaterii și continua cu cele privind modificarea sau completarea acestora. În cazul în care exista mai multe amendamente de același fel, ele se supun la vot în ordinea în care au fost prezentate.

Senatul se va pronunța prin vot distinct asupra fiecărui amendament, afară de cazul în care, prin adoptarea unuia, se exclude acceptarea celorlalte.

Fiecare articol se supune votului Senatului.

Articolul 86

La cererea Guvernului sau din proprie inițiativă, Senatul poate adopta o procedură de urgenta pentru examinarea și dezbaterea unor proiecte de legi sau propuneri legislative, prin înscrierea acestora cu prioritate pe ordinea de zi, scurtarea termenelor prevăzute în prezentul capitol și prin adaptarea corespunzătoare a programului de lucru în comisii și în plen.

Articolul 87

Dispozițiile art. 71-86 sunt aplicabile și pentru proiectele sau propunerile legislative primite din partea Camerei Deputaților.

Articolul 88

Ședințele Senatului sunt publice, în afară cazurilor în care, la cererea președintelui sau a cel puțin 20 de senatori, se hotărăște, cu votul majorității senatorilor prezenți, ca acestea să fie secrete.

Articolul 89

Membrii Guvernului au acces la lucrările Senatului, iar dacă li se solicita prezenta, participarea lor este obligatorie.

La toate ședințele Senatului este obligatorie prezenta, pe banca ministerială, a cel puțin unui reprezentant al Guvernului.

La ședințele publice ale Senatului pot asista diplomati, reprezentanți ai presei, radioului și televiziunii, precum și cetățeni, pe baza acreditării sau invitatiei emise de secretarul general al aparatului Senatului, în condițiile stabilite de Biroul permanent.

Persoanele prevăzute la alin. 3 trebuie să păstreze liniștea și să se abțină de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar putând fi evacuate din sala.

Președintele are dreptul sa atragă atenția reprezentanților mijloacelor de informare în masa asupra informațiilor inexacte privind activitatea Senatului. La cererea președintelui, mijloacele de informare în masa sunt obligate sa dea publicității cele arătate de președinte în termen de 3 zile sau, după caz, în numărul următor al publicației periodice. Dacă aceasta obligație nu este executată sau dacă abaterea se repeta, președintele Senatului supune votului acestuia retragerea, pe durata determinata, a acreditării reprezentantului mijlocului de informare în masa aflat în culpa.

Articolul 90

Senatorii sunt obligați să fie prezenți la lucrările Senatului. Prezenta este urmărită de un secretar al Biroului permanent al Senatului.

Senatorul care nu poate lua parte la ședința, din motive independente de voința sa, va anunta Biroul permanent, menționând cauzele care îl împiedica sa participe.

Articolul 91

Senatul își desfășoară activitatea, în plen și pe comisii, de regula, în zilele de luni, marti, miercuri și joi.

La propunerea Biroului permanent se vor putea tine ședințe sau efectua deplasări ale senatorilor în județe și după un alt program.

Articolul 92

Ședința Senatului este deschisă de președinte sau de vicepreședintele care îl înlocuiește.

Președintele este asistat de 2 secretari.

Persoana care conduce lucrările Senatului este obligată sa precizeze, înainte de începerea lucrărilor, dacă este întrunit cvorumul legal și sa anunțe ordinea de zi.

Articolul 93

Senatul lucrează legal în prezenta majorității senatorilor.

În timpul ședințelor președinții grupurilor parlamentare pot cere președintelui Senatului verificarea întrunirii cvorumului.

În cazul în care cvorumul legal nu este întrunit, președintele Senatului suspenda ședința și anunta ziua și ora de reluare a lucrărilor.

Secretarii vor informa Senatul, la următoarea ședința, despre cauzele lipsei senatorilor care nu și-au anuntat absenta.

Articolul 94

Președintele Senatului conduce dezbaterile, veghează la respectarea regulamentului și la menținerea ordinii în sala de ședințe.

Articolul 95

Înainte de începerea dezbaterilor generale, secretarii întocmesc lista cu senatorii care se înscriu la cuvânt.

Senatorii iau cuvântul în ordinea de pe lista, cu încuviințarea președintelui Senatului.

Președintele poate supune Senatului spre aprobare, ca la discutarea aceluiași articol dintr-un proiect sau propunere legislativă sau a unui alt material ori a unei probleme aflate în dezbaterea Senatului, după ce au luat cuvântul mai mulți vorbitori din același grup parlamentar, să se dea cuvântul vorbitorilor aparținând altui grup parlamentar. În acest caz ordinea luării de cuvânt se stabilește de președinte.

Membrilor Guvernului li se poate da cuvântul în orice faza a dezbaterii și ori de câte ori solicita acest lucru.

Articolul 96

Persoanele care iau cuvântul în Senat vorbesc numai de la tribuna acestuia; nici o persoană nu poate lua cuvântul decât dacă îi este dat de președinte.

Articolul 97

Președintele are dreptul sa limiteze durata luării de cuvânt, în funcție de subiectul dezbaterilor, sau sa propună Senatului sesizarea discuțiilor.

Senatorii și celelalte persoane care iau cuvântul sunt obligați să se refere exclusiv la chestiunea pentru care s-au înscris la cuvânt. În caz contrar, președintele le atrage atenția și, dacă nu se conformează, le retrage cuvântul.

Articolul 98

Președintele Senatului poate da cuvântul oricând unui senator pentru a răspunde într-o chestiune de ordin personal care îl privește, limitand timpul acordat în acest scop.

Prevederile alin. 1 se aplică și în cazul în care se cere cuvântul în probleme privitoare la regulament.

Articolul 99

Președintele, un grup parlamentar sau cel puțin 20 de senatori pot cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuția Senatului.

Cererea de încheiere a dezbaterii se adoptă cu votul majorității senatorilor prezenți.

Articolul 100

Este interzisă proferarea de insulte sau calomnii atât de la tribuna Senatului, cat și din sala de ședințe.

Se interzice dialogul între cei aflați la tribuna și persoanele aflate în sala.

Articolul 101

Președintele cheamă la ordine pe senatorii care tulbura dezbaterile sau creează agitatie. El poate întrerupe ședința când tulburarea persista și poate dispune evacuarea din sala a persoanelor care împiedica în orice mod desfășurarea normală a lucrărilor Senatului.

Articolul 102

Dezbaterile din ședințele Senatului se înregistrează pe banda magnetica și se stenografiaza.

Stenogramele se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, cu excepția celor privitoare la ședințele secrete.

Senatorii au dreptul sa verifice exactitatea stenogramei prin confruntarea ei cu banda magnetica, în cel mult 3 zile de la data ședinței, înainte de publicarea stenogramei în Monitorul Oficial al României.

Articolul 103

Legile, hotărârile și moțiunile se adoptă de Senat prin vot.

Legile adoptate de Senat pot fi legi constituționale, legi organice sau legi ordinare.

Articolul 104

Votul senatorului este personal. El poate fi deschis sau secret.

Votul deschis se exprima public prin ridicarea mainii, apel nominal, ridicare în picioare sau electronic.

Votul secret poate fi exprimat prin buletine de vot, pentru alegerea sau numirea în unele funcții, prin bile sau electronic, în cazul votării legilor, hotărârilor sau motiunilor.

Senatul hotărăște, la propunerea Biroului permanent, ce modalități de vot va folosi, afară de cazul în care prin regulament se stabilește o anumită procedura de vot.

Articolul 105

Votarea prin apel nominal se face în modul următor: președintele explica obiectul votării și sensul cuvintelor "pentru" și "contra"; unul dintre secretari da citire numelui și prenumelui senatorilor; fiecare senator răspunde "pentru" sau "contra".

După terminarea apelului se repeta numele și prenumele senatorilor care nu au răspuns.

Articolul 106

Votul prin bile se desfășoară astfel: în fața președintelui Senatului se aseaza o urna alba și alta neagra. Senatorii vin pe rând la urne, după ce primesc de la secretari câte doua bile, din care una alba și una neagra, pe care le introduc în cele doua urne. Bila alba introdusă în urna alba și bila neagra introdusă în urna neagra înseamnă vot "pentru", iar bila neagra introdusă în urna alba și bila alba introdusă în urna neagra înseamnă vot "contra".

Votul electronic se desfășoară prin conectarea unuia din contactele care reprezintă vot "pentru", vot "contra" sau "abținere". Rezultatul votului electronic se afișează la comanda președintelui Senatului. În cazul unei defectiuni tehnice, votul se repeta. Dacă defectiunea persista, se recurge, după caz, la celelalte sisteme de vot.

Articolul 107

În cazul votului cu buletine de vot, pe buletin se trec numărul de ordine, numele și prenumele candidatului, funcția pentru care acesta candidează și, după caz, grupul parlamentar din care face parte.

Senatorul votează "pentru" incercuind pe buletinul de vot numărul de ordine aflat în fața numelui și prenumelui persoanei propuse.

Buletinele de vot se introduc în urne.

Sunt nule buletinele de vot care nu corespund modelului prezentat, cele care nu poarta ștampila de control și cele pe care s-au incercuit numele și prenumele candidaților și care, în acest mod, depășesc numărul funcțiilor pentru care se face alegerea.

Articolul 108

În cursul votării nu se acordă senatorilor dreptul de a lua cuvântul.

Articolul 109

Constatarea rezultatului în cazul votului cu bile sau cu buletine de vot se face prin proces-verbal, încheiat în prezenta membrilor Biroului permanent al Senatului.

Articolul 110

Cvorumul necesar pentru adoptarea legilor, hotărârilor și motiunilor este următorul:

a) două treimi din numărul senatorilor, pentru legile constituționale;

b) majoritatea senatorilor, pentru legi organice și hotărâri privind Regulamentul Senatului;

c) majoritatea senatorilor prezenți, pentru legi ordinare, hotărâri și moțiuni.

Dacă nu este asigurat cvorumul legal, președintele amana votarea până la întrunirea acestuia.

Articolul 111

Numirile, confirmările sau avizele pentru numiri în funcții care, potrivit legii, se fac de către Senat, se supun dezbaterii acestuia pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunități și validari.

În vederea întocmirii raportului, comisia va examina propunerile de numiri, confirmări sau avize, având dreptul de a chema spre audiere persoanele în cauza.

Articolul 112

Proiectele de legi și propunerile legislative adoptate de Senat se semnează de președintele Senatului și se înaintează Camerei Deputaților, în vederea dezbaterii și adoptării. Guvernul va fi înștiințat despre aceasta.

În cazul în care Senatul a adoptat un proiect de lege sau o propunere legislativă în redactarea adoptată de Camera Deputaților, acesta va fi semnat de președintele Senatului și transmis Camerei Deputaților, pentru semnare de către președintele acestei Camere. Cu 5 zile înainte de a fi trimisa spre promulgare, legea se comunică de Camera Deputaților la Guvern și la Curtea Suprema de Justiție și se depune la secretarul general al aparatului Senatului, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale. Dacă legea este adoptată cu procedura de urgenta, termenul este de 2 zile.

Data la care legea a fost depusa la secretarul general al aparatului Senatului se aduce la cunoștința în ședința Senatului, în termen de 24 de ore de la depunere. Depunerea și comunicarea se fac numai în zilele în care Senatul lucrează în plen.

După împlinirea termenului prevăzut la alin. 2, legea se trimite, sub semnatura președintelui Camerei Deputaților, Președintelui României, în vederea promulgării.

În cazul în care Camera Deputaților a adoptat un proiect de lege sau o propunere legislativă și Senatul respinge proiectul de lege sau propunerea legislativă, acesta se trimite Camerei Deputaților pentru o noua dezbatere. O noua respingere este definitivă.

În cazul în care Senatul respinge un proiect de lege sau o propunere legislativă pe care l-a dezbătut anterior Camerei Deputaților, acesta nu se mai trimite Camerei Deputaților. Respingerea se comunică Guvernului sau, după caz, inițiatorului propunerii legislative.

Proiectul de lege sau propunerea legislativă, respinse în condițiile alin. 5 și 6, nu pot fi readuse în discuția Senatului în cursul aceleiași sesiuni.

Articolul 113

În cazurile de neconstituționalitate, constatate potrivit art. 144 lit. a) și b) din Constituția României, Senatul dezbate, pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunități și validari, obiecțiunea de neconstituționalitate.

Raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunități și validari va cuprinde opinii cu privire la conținutul deciziei Curții Constituționale și va recomanda Senatului admiterea sau respingerea obiectiunii de neconstituționalitate. În raportul comisiei și în timpul dezbaterii obiectiunii de neconstituționalitate nu pot fi formulate amendamente.

În urma dezbaterii, legea se supune unui singur vot, dacă aceasta a fost declarata în întregime neconstitutionala. În celelalte cazuri se supun votului numai prevederile declarate neconstituționale.

Obiecțiunea de neconstituționalitate a Curții este înlăturată numai în cazul în care atât Senatul, cat și Camera Deputaților au adoptat legea, în aceeași forma, cu o majoritate de cel puțin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.

În cazul în care într-una din Camere nu se obține majoritatea de două treimi cerută de art. 145 alin. (1) din Constituția României, prevederile declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale se inlatura din lege, iar dacă legea în ansamblul sau este declarata neconstitutionala, ea nu se mai trimite spre promulgare Președintelui României.

Articolul 114

Dacă Senatul adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferita de cea adoptată de Camera Deputaților, președintele Senatului, de acord cu președintele Camerei Deputaților, inițiază procedura de mediere. În același mod se procedează și în cazul în care Camera Deputaților adopta un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferita de cea adoptată de Senat.

Aceasta procedura se desfășoară de o comisie de mediere, care lucrează potrivit normelor cuprinse în art. 42-54 și art. 58-61 din prezentul regulament.

Articolul 115

Raportul comisiei de mediere se înscrie pe ordinea de zi a Senatului, urmandu-se procedura prevăzută de art. 64-87 din prezentul regulament.

Articolul 116

Dacă Senatul și Camera Deputaților adopta textul legii în forma propusă de comisia de mediere, se procedează conform art. 112 alin. 2 din prezentul regulament.

Articolul 117

În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord sau dacă una din Camere nu aproba, în tot sau în parte, raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenta se supun dezbaterii Camerei Deputaților și Senatului, în ședința comuna, potrivit regulamentului acestor ședințe.

Articolul 118

Președintele României are dreptul, înainte de a promulga legea, sa ceara Parlamentului, o singură dată, reexaminarea acesteia.

Reexaminarea poate fi cerută în cel mult 20 de zile de la primirea legii spre promulgare, noua deliberare urmând sa înceapă, în cel mult 3 zile, în Camera care a adoptat prima textul de lege.

Dacă ambele Camere, în urma reexaminarii legii, adopta sau resping obiectiunile Președintelui României, acesta este obligat sa procedeze la promulgarea legii în termen de 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare.

Articolul 119

Pentru legile adoptate, potrivit Constituției, în ședința comuna a celor două Camere, noua deliberare se face tot în ședința comuna, conform Regulamentului ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului.

Articolul 120

Evidenta și păstrarea originalelor tuturor proiectelor de legi adoptate atât de Senat, cat și de Camera Deputaților, a legilor promulgate de Președintele României, precum și a formelor proiectelor de legi și propunerilor legislative, în redactarea inițială, cu care a fost sesizat Parlamentul se fac de către Camera Deputaților.

Camera Deputaților face, de asemenea, și numerotarea legilor adoptate de Parlament, în ordinea promulgării lor, trimitandu-le, spre publicare, Monitorului Oficial al României.

În același mod se va proceda și cu privire la celelalte acte adoptate de Parlament - hotărâri, moțiuni, acte cu caracter politic.

Articolul 121

Senatul are dreptul sa ceara punerea sub urmărire penală a membrilor Guvernului.

Articolul 122

Dezbaterea are loc pe baza raportului întocmit fie de o comisie permanenta ca urmare a unei anchete desfășurate în condițiile art. 55 din prezentul regulament, fie de o comisie de ancheta constituită în acest scop.

Raportul comisiei se înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi.

Hotărârea se adoptă cu votul majorității senatorilor.

Articolul 123

Dacă Senatul hotărăște sa ceara punerea sub urmărire penală, președintele Senatului va adresa ministrului justiției o cerere pentru începerea urmăririi penale potrivit legii. De asemenea, va înștiința Președintele României pentru eventuala suspendare din funcție a membrului Guvernului a cărui urmărire penală a fost cerută.

Articolul 124

Dispozițiile art. 88-110 din prezentul regulament se aplică în mod corespunzător.

Articolul 125

Moțiunea exprima poziția Senatului într-o anumită problema de politica interna sau externa.

Moțiunile pot fi inițiate de cel puțin o pătrime din numărul senatorilor.

Articolul 126

Un senator nu poate semna mai multe moțiuni în același timp și în aceeași problema.

Moțiunile trebuie să fie motivate și se depun la președintele Senatului, în cursul ședințelor în plen.

După primirea motiunii, președintele o aduce la cunoștința Senatului în aceeași ședința, o comunică de îndată Guvernului și dispune afișarea acesteia la sediul Senatului.

Articolul 127

Președintele Senatului stabilește data dezbaterii motiunii, care nu poate depăși 6 zile de la depunerea acesteia, instiintand Guvernul asupra datei stabilite.

Articolul 128

După începerea dezbaterii motiunii, senatorii semnatari nu-și pot retrage adeziunea la moțiune.

La moțiunile prezentate nu pot fi propuse amendamente.

Dezbaterea se încheie prin supunerea la vot a motiunii de către președintele Senatului.

Articolul 129

Dezbaterea motiunii se face cu respectarea dispozițiilor cuprinse în art. 88-102 din prezentul regulament și se adoptă cu votul majorității senatorilor.

Articolul 130

Întrebarea consta în solicitarea de a se răspunde dacă un fapt este adevărat, dacă o informație este exactă, dacă Guvernul înțelege sa comunice Senatului documentele ori informațiile solicitate de senator sau dacă are intenția de a lua o hotărâre într-o problemă determinata.

Fiecare senator poate adresa întrebări Guvernului, membrilor acestuia sau conducerii autorităților administrative autonome.

Cei întrebați, dacă sunt prezenți, au obligația sa răspundă imediat la fiecare intrebare sau vor declara ca prezintă răspunsul în zilele următoare, indicând data. Pentru cei care nu sunt prezenți, Senatul va stabili data la care aceștia sunt obligați sa răspundă intrebarilor, pe care o va comunică celui în cauza.

La prezentarea intrebarii, senatorul va preciza dacă dorește sa primească răspunsul în scris sau oral în ședința publică.

Articolul 131

Dacă răspunsul la intrebare da naștere unei replici, durata afectată pentru aceasta este de cel mult 5 minute. Răspunsul la replica va fi dat în aceleași condiții în care s-a răspuns la intrebare.

Articolul 132

Nici un senator nu poate adresa mai mult de doua întrebări în aceeași ședința. Durata afectată unei întrebări este de cel mult 3 minute.

Durata afectată intrebarilor și raspunsurilor va fi stabilită prin vot, de Senat, pentru fiecare ședința.

Întrebările care n-au putut fi prezentate și răspunsurile care n-au putut fi date în timpul stabilit vor fi reprogramate pentru ședința următoare, mentinandu-se ordinea inscrierilor.

Articolul 133

Senatul stabilește o zi din săptămâna consacrată intrebarilor și raspunsurilor la acestea.

Articolul 134

Interpelarea consta într-o cerere adresată de un senator Guvernului sau unui membru al acestuia, prin care se solicita explicații asupra politicii Guvernului în probleme ale activității sale interne sau externe.

Interpelările se fac în scris, arătându-se obiectul și motivarea acestora.

Interpelările se citesc de către senator în ședința publică și se transmit președintelui Senatului. Durata prezentării interpelării este de cel mult 5 minute.

Articolul 135

Interpelările se înscriu, în ordinea prezentării, într-un registru special, se afișează la sediul Senatului și se comunică celui interpelat.

Senatul stabilește o zi din săptămâna consacrată prezentării și dezbaterii interpelarilor.

Articolul 136

În ședința consacrată dezbaterii interpelării se da cuvântul autorului și apoi celui interpelat. Dacă răspunsul la interpelare da naștere unei replici se da cuvântul în aceeași ordine. Președintele Senatului poate limita durata luarilor de cuvânt.

În raport cu importanța problemelor dezbătute în cadrul interpelării, președintele consulta Senatul dacă dezbaterea continua cu luarea de cuvânt și a altor senatori.

Articolul 137

Senatul poate adopta o moțiune prin care să-și exprime poziția cu privire la problema ce a făcut obiectul interpelării, cu respectarea condițiilor prevăzute în secțiunea 1 din prezentul capitol.

Articolul 138

Președintele Senatului și președinții comisiilor pot cere Guvernului și celorlalte organe ale administrației publice informații și documente, în cadrul controlului parlamentar al activității acestora exercitat de Senat.

Solicitarea informării este obligatorie în cazul în care o inițiativă legislativă implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale de stat.

Articolul 139

În cazul în care informațiile sau documentele solicitate privesc, potrivit legii, secrete de stat, Guvernul informează Senatul despre aceasta, iar Senatul decide în ședința secreta.

Articolul 140

Documentele primite se restituie organului respectiv după consultare.

Articolul 141

Fiecare senator are dreptul de a cere, prin intermediul Guvernului, de la organele centrale ale administrației publice, printr-o petiție adresată președintelui Senatului, orice acte sau dosare, precum și alte informații utile pentru activitatea sa.

Guvernul poate refuza satisfacerea petiției în cazul în care aceasta privește, în condițiile prevăzute de lege, secrete de stat referitoare la apărarea tarii sau secrete de stat de importanța deosebită.

În acest caz, refuzul Guvernului poate fi adus la cunoștința Senatului, care va decide în ședința secreta.

Articolul 142

Senatorul are dreptul de a cere în scris sau oral de la autoritățile publice ale administrației locale, ale administrației județene și ale serviciilor publice descentralizate în județe sau de interes județean, din circumscripția electorală pe care o reprezintă, acte, dosare, precum și alte informații utile pentru activitatea sa.

Autoritățile prevăzute la alin. 1 sunt obligate sa satisfacă cererile senatorului, în termen de cel mult 10 zile.

În caz de refuz, senatorul are dreptul de a se adresa Senatului, care va proceda conform prevederilor art. 141.

Articolul 143

Actele sau dosarele primite se restituie autorității respective, după ce au fost consultate.

Articolul 144

Oricine are dreptul de a se adresa cu petiții Senatului. Petitiile vor fi prezentate în scris și semnate, precizându-se domiciliul petitionarului sau al unuia dintre petitionari.

Articolul 145

Petitiile se înscriu în registrul general al Senatului, în ordinea primirii, consemnându-se numărul de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul petitionarului și obiectul cererii.

Articolul 146

Petitiile înregistrate se repartizează, spre soluționare, de către unul dintre vicepreședinții Senatului, desemnat de președinte, Comisiei pentru cercetarea abuzurilor și petiții sau altei comisii permanente competente, potrivit obiectului petiției, ori senatorilor cărora le-au fost personal adresate.

Orice membru al Senatului poate lua cunoștința de conținutul unei petiții, adresandu-se în acest scop președintelui comisiei căreia i-a fost repartizata.

Senatorul căruia îi sunt adresate petiții va depune diligențele necesare pentru soluționarea lor de autoritățile publice competente.

Articolul 147

Comisia va decide care sunt petitiile a căror rezolvare nu suferă amânare, sesizand, de îndată, autoritățile publice competente să le soluționeze. Pentru celelalte petiții, comisia va decide, în cel mult 10 zile de la înregistrarea lor, dacă le va trimite unei autorități publice competente ori le va clasa. În cazuri deosebite petiția se prezintă Senatului.

Autoritățile publice sesizate au obligația sa informeze Senatul, în scris, în termen de 10 zile, despre soluția adoptată.

Petitionarului i se aduce la cunoștința ultima decizie adoptată.

Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și petitiilor adresate direct sau repartizate spre soluționare unui senator.

Articolul 148

Trimestrial, Comisia pentru cercetarea abuzurilor și petiții prezintă Biroului permanent un raport asupra petitiilor primite și a modului de soluționare a acestora.

În raport se vor face mențiuni cu privire la soluțiile date de autoritățile publice la petitiile care le-au fost trimise spre soluționare.

Articolul 149

Senatorii se bucura de imunitate parlamentară.

Imunitatea parlamentară are ca scop protejarea senatorilor împotriva urmăririlor judiciare și garantarea libertății de gandire și acțiune a acestora.

Senatorul nu poate fi tras la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

Nici un senator nu poate fi reținut, arestat, percheziționat sau trimis în judecata, penală ori contravențională, fără încuviințarea prealabilă a Senatului după ascultarea senatorului.

Cererea de reținere, arestare, perchezitie sau privind posibilitatea trimiterii în judecata penală ori contravențională se adresează președintelui Senatului de ministrul justiției. Președintele Senatului o aduce la cunoștința senatorilor în ședința publică, după care o trimite de îndată Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunități și validari, spre examinare, care va stabili dacă exista motive temeinice pentru aprobarea cererii. Hotărârea comisiei se adoptă prin votul secret al majorității membrilor acesteia.

Ministrul justiției va inainta comisiei toate documentele pe care aceasta le solicita; în caz de refuz, comisia va apela la Senat.

Raportul comisiei se supune, în termenul stabilit de Senat, dezbaterii și aprobării acestuia.

Senatul decide asupra cererii, prin vot secret, cu majoritatea de două treimi din numărul senatorilor prezenți.

Articolul 150

Senatorul este considerat, în tot timpul mandatului sau, a fi în exercițiul funcțiunii, motiv pentru care orice agresiune îndreptată împotriva sa este asimilată și sancționată conform dispozițiilor prevăzute pentru infracțiunea de ultraj. De aceasta protecție juridică beneficiază și membrii familiei - soț, sotie și copii - în cazul în care agresiunea împotriva acestora urmărește nemijlocit exercitarea de presiuni asupra senatorului în legătură cu îndeplinirea mandatului sau.

Articolul 151

În caz de infracțiune flagrantă, senatorul poate fi reținut și supus percheziției. Ministrul justiției va informa neîntârziat pe președintele Senatului asupra reținerii și a percheziției. Dacă Senatul constata că nu exista temei pentru reținere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri. Dispoziția de revocare imediata a reținerii se executa de îndată prin ministrul justiției.

Articolul 152

Toate cererile privind ridicarea imunitatii parlamentare se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.

Articolul 153

Calitatea de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului. Alte incompatibilități sunt cele stabilite prin lege organică.

Articolul 154

Exercitarea unor funcții conferite de un stat străin sau de către o organizație internationala și salarizate de către acestea este incompatibilă cu mandatul de senator.

Articolul 155

Senatorii cărora Guvernul le încredințează o misiune temporară de cel mult 6 luni pot cumula exercitarea acestei misiuni cu mandatul de senator o singură dată.

Încredințarea unei misiuni pe o perioadă mai mare de 6 luni este incompatibilă cu calitatea de senator.

Articolul 156

Senatorul care se afla într-o incompatibilitate prevăzută în art. 153, 154 și 155 alin. 2 sau în legea organică prevăzută de art. 68 alin. (3) din Constituție va demisiona din funcțiile care sunt incompatibile cu mandatul de senator, în termen de 30 de zile de la data validării mandatului.

După expirarea termenului prevăzut la alin. 1, senatorul care se afla într-un caz de incompatibilitate este declarat demisionat din funcția de senator, de către Senat, la cererea Biroului permanent al acestuia, pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunități și validari.

Locul vacant va fi ocupat de către supleantul imediat următor de pe lista partidului sau formatiunii politice pentru care a candidat, excluzandu-se persoanele care nu mai fac parte din partidul sau formatiunea politica respectiva. Asupra legalității alegerii supleantului, Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunități și validari va prezenta Senatului un raport.

Articolul 157

În cursul termenului prevăzut la art. 156 alin. 1, senatorul trebuie să declare la Biroul permanent al Senatului orice activitate pe care va continua sa o desfășoare în viitor.

Articolul 158

Schimbările intervenite în activitatea senatorului, în timpul exercitării mandatului, se aduc la cunoștința Biroului permanent, în cel mult 10 zile de la data apariției acestora, fiind aplicabile și prevederile art. 156.

Articolul 159

Se interzice utilizarea numelui oricărui senator, însoțit de aceasta calitate, în orice acțiune publicitara privitoare la o întreprindere financiară, industriala sau comercială.

Articolul 160

Senatorii intră în exercițiul mandatului la data întrunirii legale a Senatului, sub condiția validării.

După constituirea legală a Senatului, fiecare senator va depune, în fața plenului Senatului, întrunit în ședința solemna, jurământul prevăzut de art. 82 alin. (2) din Constituția României.

Articolul 161

După validare, pe durata exercitării mandatului, senatorilor li se eliberează legitimatia de membru al Senatului, semnată de președintele acestuia.

De asemenea, senatorii vor avea un însemn distinctiv al calității lor de reprezentanți ai poporului, cu dreptul de a-l purta pe toată durata exercitării mandatului. Modelul insemnului se stabilește de Biroul permanent, iar cheltuielile pentru confecționarea acestuia se suporta din bugetul Senatului.

Legitimatia și însemnul se pot păstra de senator după încetarea mandatului, cu titlu evocativ.

Articolul 162

Pe durata exercitării mandatului, senatorii beneficiază de pasaport diplomatic.

Articolul 163

Calitatea de senator încetează la data întrunirii legale a Senatului nou-ales, precum și în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.

Articolul 164

Pentru exercitarea mandatului de senator, în circumscripțiile electorale se organizează, pentru fiecare senator, câte un birou senatorial, având ca personal încadrat un șef de birou senatorial, un sofer și o secretara-dactilografa, personal care face parte din aparatul Senatului.

Personalul respectiv își desfășoară activitatea până la încetarea calității de senator a persoanei pentru care a fost angajat.

Pe timpul cat îndeplinește aceasta activitate, personalul se considera detașat sau, după caz, transferat în interesul serviciului, în condițiile legislației muncii.

Prin grija Senatului, fiecare birou senatorial va fi dotat cu un autoturism și i se vor asigura cheltuielile materiale și de servicii.

În vederea exercitării mandatului, prefecturile, consiliile județene sau, după caz, consiliile locale vor asigura fiecărui senator spațiul necesar pentru biroul senatorial și dotarea acestuia cu mobilier.

Articolul 165

Senatorii primesc drepturile bănești potrivit Legii salarizarii senatorilor și deputaților, precum și personalului din aparatul Parlamentului și beneficiază de celelalte drepturi potrivit legii Regulamentului Senatului.

Senatorii primesc indemnizația lunară și celelalte drepturi începând cu data intrării în exercițiul mandatului și până la încetarea acestuia.

Articolul 166

Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunități și validari poate propune Biroului permanent diminuarea indemnizației lunare și a diurnei de ședința, în funcție de prezenta senatorului la lucrările Senatului.

Articolul 167

Pe durata exercitării mandatului de senator, contractul de muncă al persoanei în cauza se suspenda, cu excepția cazurilor în care Biroul permanent decide altfel, la cererea Senatului și cu avizul unității.

Articolul 168

Nici un senator nu poate lipsi de la ședințele Senatului sau ale comisiei din care face parte, decât în cazul în care i s-a aprobat aceasta.

Articolul 169

Concediile se acordă pentru motive de boala sau interese personale.

Concediile de boala se acordă pe baza certificatului medical.

Pentru interese personale se pot acorda, în timpul unei sesiuni, cel mult 8 zile de concediu cu plata indemnizației, iar peste aceasta durata concedii fără plata, care se pot efectua integral sau în mai multe transe. Concediile până la 4 zile se aproba de președintele Senatului, iar cele cu o durată mai mare de 4 zile, de Biroul permanent.

Fiecare cerere de concediu pentru interese personale va avea menționat, de către unul dintre secretarii Senatului, numărul zilelor de concediu efectuate de senatorul respectiv.

Articolul 170

Senatorul care lipsește de la 8 ședințe consecutive, fără concediu sau peste concediul acordat, va fi invitat de președinte să justifice motivele absentei.

Dacă în termen de 20 de zile de la comunicarea invitatiei senatorul nu se prezintă sau nu trimite justificarea, pierde toate drepturile prevăzute la art. 165 din prezentul regulament.

Articolul 171

Senatorii pot demisiona prin cerere scrisă adresată președintelui.

Președintele Senatului, în ședința publică, întreabă senatorul dacă stăruie în cererea de demisie și, dacă răspunsul este afirmativ, ori, dacă senatorul nu se prezintă pentru a răspunde, declara locul vacant.

Articolul 172

Abaterile de la regulament atrag următoarele măsuri:

a) avertismentul;

b) chemarea la ordine;

c) retragerea cuvantului;

d) îndepărtarea din sala pe durata ședinței.

Sancțiunile prevăzute la alin. 1 lit. a)-d) se aplică de președintele Senatului.

Articolul 173

La prima abatere de la regulament, președintele Senatului avertizeaza senatorul în culpa și-l invita să respecte regulamentul.

Articolul 174

Senatorii care vor nesocoti avertismentul și invitația președintelui și vor continua să se abata de la regulament, precum și cei care, chiar pentru prima data, încalcă în mod grav dispozițiile regulamentului, vor fi chemați la ordine.

Chemarea la ordine se înscrie în stenograma ședinței.

Articolul 175

Președintele Senatului poate, înainte de a chema la ordine un senator, sa-l invite să-și retragă sau sa explice cuvântul care a generat incidente și care ar atrage aplicarea măsurii.

Dacă expresia întrebuințată a fost retrasă sau regretata ori dacă explicațiile date sunt apreciate de președinte sau de senatorul vizat ca satisfăcătoare, măsura nu se mai aplica.

Articolul 176

În cazul în care, după chemarea la ordine, senatorul continua să se abata de la regulament, președintele Senatului îi va putea retrage cuvântul, iar dacă persista, îl va îndepărta din sala.

Măsura indepartarii din sala se executa de chestori.

Articolul 177

Pentru menținerea ordinii în ședințele comisiilor, președinții acestora au aceleași drepturi ca și președintele Senatului și pot aplica măsurile prevăzute la art. 172 alin. 1 lit. a)-d).

În cazul în care un senator săvârșește abateri deosebit de grave, președintele comisiei va suspenda ședința și va aduce cazul la cunoștința președintelui Senatului, care îl va supune Biroului permanent.