Decizia nr. 396/2012

Petre Lăzăroiu - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Adrian Focșa în Dosarul nr. 23.321/233/2009 al Tribunalului Galați - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.511D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Asociația de Știință, Cultură și Apărarea Drepturilor Omului din România a depus note scrise prin care solicită admiterea excepției.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și de menținere a practicii Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 23.321/233/2009, Tribunalul Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Adrian Focșa într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de rezoluțiune a unui contract de închiriere.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că recalificarea căii de atac a apelului în cea a recursului îngrădește accesul la justiție al proprietarilor imobilelor cu valoare de sub 100.000 lei. Astfel, în cazul unor litigii cu același obiect, proprietarii imobilelor cu o valoare de peste 100.000 lei se pot prevala atât de calea de atac a apelului, cât și de cea a recursului, pe când proprietarii imobilelor cu o valoare situată sub acest prag au dreptul de a formula doar recurs împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță.

Tribunalul Galați - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că diferențierea între hotărârile care pot fi supuse apelului și cele împotriva cărora nu poate fi promovată această cale de atac se face pe criteriul valorii imobilului, și nu potrivit criteriilor prevăzute la art. 4 din Constituție, așa încât să fie discriminatorie conform dispozițiilor constituționale ale art. 16. Se susține, de asemenea, că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul în toate cazurile la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situații juridice deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități speciale de exercitare a acestora. Totodată, instanța arată că nici prevederile art. 2 pct. 3 lit. b) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice nu obligă statele membre la asigurarea accesului părților dintr-un proces la toate gradele de jurisdicție, ci doar la asigurarea dreptului la un recurs efectiv, motiv pentru care nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 20.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată astfel că accesul la justiție nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care aceasta se înfăptuiește, iar reglementarea desfășurării procesului civil este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui reguli speciale de procedură, în considerarea unor situații deosebite. Se susține, de asemenea, că nici reglementările interne, nici cele internaționale invocate de autor nu obligă la asigurarea triplului grad de jurisdicție pentru toate cauzele civile. Totodată, se arată că diferențierea între hotărârile care pot fi atacate și cele care nu pot fi atacate cu apel se face după criteriul valorii imobilului, și nu după avere sau considerente de ordin social, fapt ce ar reprezenta o încălcare a prevederilor art. 16 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, asupra acțiunilor posesorii, acțiunilor în evacuare, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă și luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale și în alte cazuri prevăzute de lege".

Se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 21 - Accesul liber la justiție, precum și prevederile art. 2 pct. 3 lit. b) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, cu privire la garanțiile procesuale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin numeroase decizii, cum sunt

Decizia nr. 1.013 din 14 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 28 octombrie 2011,

Decizia nr. 388 din 19 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 5 mai 2009, și

Decizia nr. 1.132 din 16 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008, a statuat că diferențierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii și, prin urmare, textul legal criticat nu instituie discriminări pe criteriile prevăzute de art. 4 din Constituție, de natură să aducă atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii.

Regimul juridic diferit este determinat de deosebirea de situații care impune soluții legislative diferite în vederea asigurării celerității soluționării cauzelor aflate pe rolul instanțelor.

Referitor la critica autorilor excepției privind încălcarea prevederilor art. 21 din Constituție, Curtea a stabilit în jurisprudența sa că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut și că, fiind vorba despre un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să îl definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept (Hotărârea din 21 februarie 1975 pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 32). Pentru aceste motive nu poate fi reținută nici încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Adrian Focșa în Dosarul nr. 23.321/233/2009 al Tribunalului Galați - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 26 aprilie 2012.