Decizia nr. 274/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Iulieana Maistru în Dosarul nr. 38.866/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.091D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 3.720D/2010, nr. 3.721D/2010 și nr. 3.725D/2010, având ca obiect excepții de neconstituționalitate ale acelorași dispoziții de lege, excepții ridicate de Eugen Asăvoaei, Ioan Iftimi și Vasile Iuria în dosarele nr. 38.854/3/2009, nr. 38.862/3/2009 și nr. 38.865/3/2009 ale Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.091D/2010, nr. 3.720D/2010, nr. 3.721D/2010 și nr. 3.725D/2010 este identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.720D/2010, nr. 3.721D/2010 și nr. 3.725D/2010 la Dosarul nr. 1.091D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 23 și 29 martie 2010, 17 mai 2010 și 7 aprilie 2010, pronunțate în dosarele nr. 38.866/3/2009, nr. 38.854/3/2009, 38.862/3/2009 și nr. 38.865/3/2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Iulieana Maistru, Eugen Asăvoaei, Ioan Iftimi și Vasile Iuria cu prilejul soluționării unor conflicte de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că textul de lege criticat are o formulare lacunară, ambiguă, nestabilind cu claritate condițiile angajării răspunderii patrimoniale a salariatului. Astfel, aprecierea existenței unei pagube materiale, a întinderii acesteia și a modului de angajare a acestei răspunderi sunt lăsate la latitudinea angajatorului, iar nu a instanței de judecată, încălcându-se principiul statului de drept și accesul liber la justiție.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstitu ționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții potrivit cărora "Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie".

Autorii excepției consideră că acest text de lege contravine următoarelor dispoziții din Constituție: art. 1 alin. (3) și (5) referitor la statul de drept și obligativitatea respectării Constituției și a legilor și art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii acesteia critică redactarea neclară a

art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, care dă posibilitatea angajatorului de a stabili ce sume sunt "nedatorate", precum și cuantumul acestora. De asemenea, arată că nu sunt specificate nici condițiile în care poate fi antrenată răspunderea patrimonială a salariatului, astfel că acestuia i se poate pretinde restituirea unor sume de bani, fără ca instanța să se fi pronunțat asupra existenței și întinderii acestei obligații.

Față de aceste susțineri se reține că, într-adevăr, textul de lege criticat nu dă o definiție exactă a noțiunii de "sumă nedatorată" și nici nu detaliază condițiile în care se naște obligația de restituire. El vine să acopere însă, prin excluderea tuturor celorlalte situații prevăzute de lege care antrenează răspunderea patrimonială a salariatului, cazurile când, fără a fi reținută vinovăția acestuia, este obligat la restituirea unor sume încasate de la angajator, întrucât acestea nu i se cuveneau, neexistând o justă cauză. De asemenea, având în vedere contextul reglementării, este evident că obligația de restituire se naște în legătură cu desfășurarea raporturilor de muncă. De asemenea, dispozițiile

art. 273-275 din Legea nr. 53/2003

Codul muncii reglementează procedura de recuperare a daunelor de la salariat. În cazul în care între salariat și angajator nu există un acord cu privire la restituirea sumelor nedatorate, obligația de restituire nu va putea fi stabilită decât pe cale judecătorească, la instanța competentă să soluționeze conflictul de drepturi respectiv, potrivit dispozițiilor

art. 281 și următoarele din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii.

În legătură cu cele reținute în prezenta cauză, apar ca fiind relevante considerentele

Deciziei nr. 24 din 22 ianuarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, în care s-a statuat că "interdicția reținerii din salariu cu titlu de daune, fără ca datoria să fie scadentă, lichidă și exigibilă, constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prevăzută de

art. 164 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, este menită să elimine arbitrariul din reglementările anterioare, când conducerea unității stabilea existența pagubei, întinderea acesteia, lua măsuri de recuperare prin dispoziție de imputare și proceda de îndată la reținerea din drepturile salariale, urmând ca salariatul să se adreseze organelor de jurisdicție pentru apărarea intereselor sale legitime. În condițiile statului de drept, valoare consacrată prin art. 1 alin. (3) din Constituție, răspunderea patrimonială pentru daune se impune să se stabilească de către instanțele de judecată, care, potrivit art. 123 alin. (1) din Constituție, înfăptuiesc justiția în numele legii. Același principiu constituțional mai impune ca orice executare silită să aibă la bază un titlu executoriu valabil. Aceasta însă nu lezează libertatea contractuală, deoarece părțile contractante pot conveni de comun acord asupra modalităților de executare sau de stingere a obligațiilor lor reciproce. De asemenea, nu este îngrădit nici dreptul salariatului să consimtă de bunăvoie la recuperarea eventualelor daune cauzate de el, fără să aștepte pronunțarea unei hotărâri judecătorești. Ipoteza reglementată de alin. (2) al dispoziției legale criticate se referă doar la situațiile în care salariatul nu acoperă de bunăvoie dauna cauzată angajatorului".

Față de cele arătate, Curtea apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Iulieana Maistru, Eugen Asăvoaei, Ioan Iftimi și Vasile Iuria în dosarele nr. 38.866/3/2009, nr. 38.854/3/2009, nr. 38.862/3/2009 și nr. 38.865/3/2009 ale Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 februarie 2011.