Decizia nr. 921/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008

pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2.441/115/2009 și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.210D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 3.713D/2010 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008

pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepție ridicată de Adrian Georgescu Banc în Dosarul nr. 8.910/302/2010 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.713D/2010 la Dosarul nr. 3.210D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, conform jurisprudenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.441/115/2009, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008

pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepție ridicată de instanță din oficiu, cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 1.526 din 18 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

Prin Încheierea din 11 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.910/302/2010, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008

pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepție ridicată de Adrian Georgescu Banc într-o cauză ce privește restituirea contravalorii taxei pe poluare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, în Dosarul nr. 3.210D/2010, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal arată că, în condițiile în care reglementarea

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008

instituie o taxă plătibilă exclusiv la înmatricularea în România a autovehiculelor, se poate reține că sunt supuse acestei taxe exclusiv autovehiculele care nu au fost înmatriculate în România anterior intrării în vigoare a acestei reglementări. În consecință, prin aceasta sunt excluse de la plata taxei în litigiu acele autovehicule deja înmatriculate în România anterior datei intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 . Așadar, rezultă un tratament diferențiat între autovehiculele second hand înmatriculate anterior intrării în vigoare a acestei ordonanțe în România și cele înmatriculate în alte state membre ale Uniunii Europene. Or, acest tratament fiscal poate conduce la o discriminare, contrară art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, ceea ce însemnă că

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008

contravine art. 148 alin. (2) din Constituția României.

În Dosarul nr. 3.713D/2010, autorul excepției arată că art. 11 din Constituție prevede obligația statului român de a îndeplini întocmai și cu bună-credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, respectiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin

Legea nr. 157/2005 . În urma ratificării tratatului, statul român este ținut să respecte obligațiile generate de acesta, așa cum rezultă din dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituție. Or, față de aceste dispoziții constituționale, prin adoptarea normelor ce reglementează taxa de poluare, respectiv

art. 4 și următoarele din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 , se încalcă prevederile art. 11 din Constituție.

De asemenea, autorul excepției mai arată că dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (devenit art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona) prevăd faptul că "Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare", interzicând discriminarea fiscală între produse similare provenind dintr-un stat membru și cele provenind de pe piața internă; or, reglementările naționale cu privire la această taxă de poluare, datorată cu ocazia primei înmatriculări în România, practică tocmai această discriminare, aceasta nefiind percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România.

Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă consideră că nu este de competența Curții Constituționale să analizeze conformitatea unei dispoziții de drept național cu textul Tratatului de instituire a Comunității Europene prin prisma art. 148 din Constituție. Competența de a stabili dacă există contradicție între legea națională și Tratatul de instituire a Comunității Europene aparține instanței de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă și legală, din oficiu sau la cererea părții, poate formula o întrebare preliminară, potrivit art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009 .

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008

pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008. Ulterior încheierii de sesizare, art. 4 a fost completat cu lit. c), prin

art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 118/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 30 decembrie 2010.

Având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 *), considerentele încheierilor de sesizare, precum și motivările autorilor excepției de neconstituționalitate, Curtea urmează să se pronunțe asupra dispozițiilor

art. 4 lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008

pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.

-----------

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.

Prevederile legale criticate au următorul cuprins:

- Art. 4 lit. a) și lit. b): "Obligația de plată a taxei intervine:

a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;

b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9."

Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 148 alin. (2), potrivit căruia, "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale pretins a fi neconstituționale au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu critici similare.

Astfel, referitor la încălcarea prevederilor Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și, implicit, a dispozițiilor

art. 148 alin. (2) din Constituție, Curtea a stabilit, prin Decizia nr. 1.249 din 7 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010,

Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, și

Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010, că nu este de competența sa să analizeze conformitatea unei dispoziții de drept național cu textul Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene prin prisma art. 148 din Constituție. O atare competență, și anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea națională și Tratat, aparține instanței de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă și legală, din oficiu sau la cererea părții, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 267 din Tratat la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. În situația în care Curtea Constituțională s-ar considera competentă să se pronunțe asupra conformității legislației naționale cu cea europeană, s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdicții între cele două instanțe, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil.

Ulterior pronunțării acestor decizii, Curtea observă că, la data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în Cauza C-402/09 Ioan Tatu împotriva României, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009, întrebarea trimisă fiind următoarea: "Contravin dispozițiile

O.U.G. nr. 50/2008 , cu modificările și completările ulterioare, dispozițiilor articolului 90 CE; se instituie într-adevăr o măsură discriminatorie?".

Ca răspuns la această întrebare, instanța europeană a arătat că "prevederile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor astfel de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură ca și cele de pe piața națională".

Este de observat că, răspunzând întrebării preliminare, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a interpretat prevederile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și nu a verificat compatibilitatea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008

cu prevederile art. 110 anterior referit. (A se vedea în acest sens și paragrafele 29 și 30 din aceeași hotărâre, conform cărora, "pentru a oferi un răspuns util instanței de trimitere, întrebarea adresată trebuie înțeleasă în sensul că aceasta urmărește să se stabilească dacă art. 90 CE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 , în versiunea sa inițială", iar, având în vedere obiectul taxei pe poluare, "este necesar să se considere că instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă art. 110 TFUE, al cărui text este identic cu cel al art. 90 CE, trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autovehicule cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru.")

De altfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu are competența să pronunțe o hotărâre care să vizeze constatarea validității sau nevalidității legii naționale. Consecința unei anumite interpretări date Tratatului poate fi aceea ca o dispoziție a unei legi naționale să fie incompatibilă cu dreptul european.

Efectele acestei hotărâri preliminare sunt cele arătate în jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, și anume că "interpretarea pe care, în exercitarea competenței ce îi este conferită de art. 177 (devenit art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), Curtea de Justiție o dă unei reguli de drept comunitar, clarifică și definește, atunci când este necesar, sensul și sfera acestei reguli, astfel cum aceasta trebuie sau ar trebui să fie înțeleasă și aplicată din momentul intrării sale în vigoare" (Hotărârea din 27 martie 1980, pronunțată în Cauza 61/79, Denkavit italiana contra Amministrazione delle finanze dello Stato, paragraful 16; Hotărârea din 2 februarie 1988, pronunțată în Cauza 24/86, Blaizot contra Universității din Liege și alții, paragraful 27; Hotărârea din 15 decembrie 1995, pronunțată în Cauza C-415/93, Bosman și alții contra Union royale belge des societes de football association și alții, paragraful 141).

Întrucât Curtea Constituțională nu este nici legiuitor pozitiv și nici o instanță judecătorească cu competență de a interpreta și de a aplica dreptul european în litigiile ce antamează drepturile subiective ale cetățenilor și fără a-și reconsidera jurisprudența menționată anterior, Curtea observă că folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituționalitate, ca normă interpusă celei de referință, implică, în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, o condiționalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă și neechivocă prin ea însăși sau înțelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis și neechivoc de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanță constituțională, astfel încât conținutul său normativ să susțină posibila încălcare de către legea națională a Constituției - unica normă directă de referință în cadrul controlului de constituționalitate. Într-o atare ipoteză, demersul Curții Constituționale este distinct de simpla aplicare și interpretare a legii, competență ce aparține instanțelor judecătorești și autorităților administrative, sau de eventualele chestiuni ce țin de politica legislativă promovată de Parlament sau de Guvern, după caz.

Prin prisma condiționalității cumulative enunțate, rămâne la aprecierea Curții Constituționale aplicarea în cadrul controlului de constituționalitate a hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene sau formularea de către ea însăși de întrebări preliminare în vederea stabilirii conținutului normei europene. O atare atitudine ține de cooperarea dintre instanța constituțională națională și cea europeană, precum și de dialogul judiciar dintre acestea, fără a se aduce în discuție aspecte ce țin de stabilirea unor ierarhii între aceste instanțe. În cauză, deși înțelesul normei europene a fost deslușit de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cerințele rezultate din această hotărâre nu au relevanță constituțională, ele ținând mai degrabă de obligația legislativului de a edicta norme în sensul hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, în caz contrar găsindu-și eventual aplicarea art. 148 alin. (2) din Constituția României.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 lit. a) și lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008

pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2.441/115/2009, și de Adrian Georgescu Banc în Dosarul nr. 8.910/302/2010 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iulie 2011.