Decizia nr. 1020/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1^1), art. 18 lit. c) și art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și art. I pct. 2 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1^1), art. 18, art. 46 alin. (4) și
art. 48 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Reuven Ben Ari în Dosarul nr. 1.758/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , ca fiind inadmisibilă, și a celorlalte prevederi invocate de autorul excepției, ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 16 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.758/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1^1), art. 18, art. 46 alin. (4) și
art. 48 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Reuven Ben Ari într-o cauză civilă ce are ca obiect revendicare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că dispozițiile
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
sunt neconstituționale întrucât instituie posibilitatea despăgubirii prin echivalent, respectiv acțiuni la o societate de stat, care nu prezintă încredere.
În privința dispozițiilor
art. I pct. 2 din Legea nr. 1/2009 , ce abrogă prevederile
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , autorul apreciază că sunt neconstituționale, fără a motiva în vreun fel excepția sub acest aspect.
În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 alin. (1^1) din Legea nr. 10/2001 , arată că acestea sunt neconstituționale întrucât statul "și-a dictat singur o lege prin care nu mai poate, tot el, să reinstaureze situația inițială".
Referitor la dispozițiile
art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 , autorul consideră că acestea contravin prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece legiuitorul a transformat o lege de restituire într-una de deposedare, luând proprietarului de drept orice posibilitate de a-și recupera imobilul. Arată că textul de lege criticat încalcă liberul acces la justiție, precum și egalitatea în fața legii, deoarece transformă chiriașul cumpărător în "câștigătorul loteriei proprietăților naționalizate", precum și că el, proprietarul de drept, ar fi fost pe deplin mulțumit dacă ar fi primit despăgubiri bănești la valoarea de piață a imobilului, așa cum primește, în mod discriminatoriu, chiriașul cumpărător. Consideră că "harababura" legislativă ar putea fi rezolvată de către instanța de judecată prin raportarea la principiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ca putere a legislației interne.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 , arată că logica legiuitorului este depășită, întrucât, la 8 ani după intrarea în vigoare a unei legi, persoana îndreptățită este obligată să urmeze calea legii respective, și încalcă principiul legalității, deoarece nu prevede condițiile și limitele de aplicare prioritară a legii. Consideră că textul criticat contravine și dispozițiilor art. 21 din Constituție, deoarece persoana care nu a fost lipsită decât de prerogativa dispoziției putea uza de calea dreptului comun pentru readucerea din patrimoniu a bunului aflat în posesia unui neproprietar. Astfel, în cadrul aceleiași categorii de persoane, există două situații diferite, respectiv cea în care persoanele au obținut hotărâri definitive și irevocabile, prin care s-a constatat calitatea lor de proprietari, și cea în care litigiile persoanelor interesate sunt în curs de judecată și acestea nu vor mai putea obține recunoașterea calității lor, fapt ce contravine și prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Arată că legea nu reglementează situația juridică a acestei ultime categorii de persoane, respectiv modalitatea concretă în care ele vor beneficia de măsuri reparatorii.
Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând în acest sens că dispozițiile de lege criticate nu încalcă prevederile Constituției și nici pe cele în materie comunitare.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului arată că dispozițiile
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
nu mai sunt în vigoare, astfel încât, în privința acestora, excepția este inadmisibilă. În ceea ce privește celelalte prevederi criticate, precizează că acestea nu contravin normelor constituționale invocate. În acest sens face referire la jurisprudența în materie a Curții.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1^1), art. 18, art. 46 alin. (4) și
art. 48 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Din argumentarea excepției reiese însă că autorul acesteia consideră ca fiind neconstituționale dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1^1), art. 18 lit. c) și
art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 .
Referitor la critica de neconstituționalitate privind dispozițiile
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , se constată că aceasta privește, în realitate, prevederile
art. I pct. 2 din Legea nr. 1/2009 , care abrogă
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , astfel încât obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1^1), art. 18 lit. c) și
art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, astfel cum a fost modificată și completată prin
pentru modificarea și completarea
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009, și
art. I pct. 2 din Legea nr. 1/2009
pentru modificarea și completarea
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, având următorul conținut:
I.
- Art. 1 alin. (1): "Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza
asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi.";
- Art. 7 alin. (1^1): "Nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza
pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, cu respectarea condițiilor cerute de lege.";
- Art. 18: "Măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent și în următoarele cazuri: [...] c) imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor
Legii nr. 112/1995 , cu modificările ulterioare.";
- Art. 46 alin. (4): "Persoana îndreptățită are obligația de a urma calea prevăzută de prezenta lege, după intrarea acesteia în vigoare. Prevederile prezentei legi se aplică cu prioritate."
II.
Articolul I
din Legea nr. 1/2009 : " Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: [...] 2. La articolul 2, alineatul (2) se abrogă."
Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (1) privind statul român, art. 15 referitor la universalitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 61 referitor la rolul și structura Parlamentului și art. 75 privind sesizarea Camerelor Parlamentului. De asemenea, autorul consideră că textele de lege criticate încalcă și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Curtea constată că, referitor la constituționalitatea dispozițiilor criticate, aceasta s-a mai pronunțat prin
Decizia nr. 720 din 1 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 7 iulie 2010. Cu acel prilej s-a arătat că, în ceea ce privește modalitatea prin care se realizează repararea prejudiciului suferit de titularii dreptului de proprietate, deposedați în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, legiuitorul este liber să opteze atât în privința sferei bunurilor pentru care stabilește măsurile reparatorii, cât și în privința întinderii și a modalității de acordare a acestora, în funcție de situația concretă a respectivelor bunuri, astfel încât nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , prin raportare la textele constituționale invocate. Curtea a statuat că textele de lege criticate dispun pentru viitor și se aplică, de la data intrării lor în vigoare, unor situații juridice în curs de derulare, astfel încât nu poate fi reținută încălcarea principiului neretroactivității legii. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul propriu de reglementare". Persoanele ale căror bunuri au fost preluate în mod abuziv de către stat beneficiază, în condițiile legii, de măsuri reparatorii, astfel încât nu se poate reține caracterul retroactiv al textelor de lege criticate. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate nu contravin în niciun fel principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, astfel încât nu poate fi reținută pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție. De altfel, în ceea ce privește modalitatea prin care se realizează repararea prejudiciului suferit de titularii dreptului de proprietate, deposedați în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, Curtea Constituțională a statuat, în jurisprudența sa, că legiuitorul este liber să opteze atât în privința sferei bunurilor pentru care stabilește măsurile reparatorii, cât și în privința întinderii și a modalității de acordare a acestora, în funcție de situația concretă a respectivelor bunuri, fără ca prin aceasta să se instituie un tratament juridic diferit pentru categoriile de cetățeni aflate în situații identice. De asemenea, invocarea culpei entităților responsabile pentru derularea procedurilor administrative cu privire la nesoluționarea notificărilor depuse în intervalul legal nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare și interpretare a legii de către instanțele de judecată și de către instituțiile abilitate să soluționeze cererile de notificare depuse în termenul legal, astfel încât, sub acest aspect, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În același timp, Curtea a statuat că nici nemulțumirea unei persoane cu privire la instituțiile statului nu constituie o cauză de neconstituționalitate, astfel încât excepția apare ca fiind inadmisibilă. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenței, argumentele expuse își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
În privința dispozițiilor
art. I pct. 2 din Legea nr. 1/2009 , ce abrogă prevederile
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , autorul apreciază că acestea sunt neconstituționale, fără a motiva în vreun fel excepția. În conformitate cu dispozițiile
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea trebuie făcută în formă scrisă și motivată, astfel încât, sub acest aspect, excepția de neconstituționalitate apare ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1^1), art. 18 lit. c) și
art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Reuven Ben Ari în Dosarul nr. 1.758/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. I pct. 2 din Legea nr. 1/2009
pentru modificarea și completarea
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de același autor în același dosar al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 septembrie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Toma
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.