Regulamentul din 14 februarie 1994

În temeiul Decretului-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerț și industrie din România (art. 5 lit. j) și al Codului de procedura civilă (art. 341^1, 353^1, 359^6, 363^1 alin. 2) Camera de Comerț și Industrie a județului Iași denumita în continuare CAMERA, organizează, la cerere arbitrajul comercial pentru soluționarea de litigii comerciale interne și internaționale, în condițiile prezentului Regulament și ale Regulilor sale de procedura arbitrală.

De asemenea, CAMERA, pune la dispoziția celor interesați o procedură de soluționare pe cale amiabila a unor diferende, în condițiile prevăzute de Regulile sale de conciliere facultativă.

Arbitrajul comercial se poate organiza de către CAMERA numai dacă între părți exista o convenție arbitrală scrisă.

În cazul în care convenția arbitrală nu cuprinde o prevedere referitoare la organizarea arbitrajului de către CAMERA, aceasta îl poate organiza la cererea comuna a părților sau a uneia dintre ele, urmată de acceptarea celeilalte părți, formulată în scris.

Organizarea de către CAMERA a arbitrajului comercial și a concilierii facultative se realizează prin Comisia de arbitraj comercial de pe lângă aceasta CAMERA, denumita, în continuare, COMISIA DE ARBITRAJ sau COMISIA.

COMISIA DE ARBITRAJ este constituită în cadrul CAMEREI, ca structura permanenta fără personalitate juridică, independenta în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin.

Baza materială a COMISIEI DE ARBITRAJ se asigura de CAMERA.

Dintre arbitrii numiți potrivit art. 4, Colegiul de conducere al CAMEREI numește președintele COMISIEI DE ARBITRAJ.

Președintele COMISIEI are conducerea ei și o reprezintă în relațiile interne și internaționale.

În organizarea arbitrajului, președintele COMISIEI îndeplinește atribuțiile prevăzute de Regulile de procedura arbitrală.

Vicepreședintele ajuta președintele în îndeplinirea atribuțiilor sale și este de drept al acestuia.

Președintele sau vicepreședintele poate fi numit supraarbitru ori arbitru într-un litigiu.

COMISIA DE ARBITRAJ are un secretariat compus dintr-un număr de asistenți arbitrali și alt personal cu funcții de execuție numiți sau delegați de CAMERA, cu acordul președintelui COMISIEI, în cadrul schemei de personal și al fondului de salarii al CAMEREI.

Atribuțiile Secretariatului sunt stabilite prin Regulile de procedura arbitrală și se detaliază prin decizie interioară a CAMEREI, cu acordul președintelui COMISIEI DE ARBITRAJ.

COMISIA DE ARBITRAJ poate refuza prin rezoluția președintelui sau, organizarea unui arbitraj dacă exista îndoieli sau contestații cu privire la existenta convenției arbitrale sau dacă apare ca aceasta este caducă, inoperantă sau nesusceptibila de aplicare.

În cazul în care, totuși, părțile sau una dintre ele stăruie în promovarea arbitrajului, COMISIA DE ARBITRAJ îl va organiza, urmînd ca tribunalul arbitral, prevăzut la art. 14 din prezentul Regulament, să se pronunțe asupra existenței sau validității convenției arbitrale.

Soluționarea litigiului aparține exclusiv tribunalului arbitral.

În înțelesul prezentului Regulament, tribunalul arbitral este arbitrul unic sau, după caz, totalitatea arbitrilor investiti de părți prin convenția arbitrală ori în conformitate cu aceasta, să soluționeze un litigiu determinat și sa pronunțe o hotărâre definitivă și obligatorie pentru ele.

Numirea arbitrilor și constituirea tribunalului arbitral se efectuează în conformitate cu prevederile Regulilor de procedura arbitrală.

Pentru prestarea serviciilor legate de organizarea arbitrajului, CAMERA percepe, în fiecare caz, o taxa arbitrală în cuantumul și condițiile prevăzute de Regulile de procedura arbitrală.

Taxa arbitrală remunereaza serviciile prevăzute la art. 9 lit. a-f din prezentul Regulament. Remunerarea altor servicii prestate de CAMERA se stabilește de la caz la caz.

Regimul taxelor și cheltuielilor de arbitrare este stabilit de Regulile de procedura arbitrală.

Prezentele Reguli de procedura arbitrală se aplică, în condițiile ce urmează, în arbitrajul comercial organizat de Camera de Comerț și Industrie a județului Iași denumita în continuare CAMERA, în temeiul art. 5, lit. j din Decretul-lege nr.139/1990 privind camerele de comerț și industrie din România.

Regulile de fața se completează cu Regulamentul acestei CAMERE privind organizarea arbitrajului comercial.

Arbitrajul comercial, organizat de CAMERA, este supus prevederilor Codului de procedura civilă - Cartea a IV_a Despre arbitraj (art. 340-370^3), astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 59/1993, precum și celorlalte prevederi legale aplicabile.

În litigiile comerciale internaționale se aplică, în completare, prevederile convențiilor internaționale la care România este parte.

Se recomanda părților ca, în litigiile comerciale internaționale, sa opteze fie pentru prezentele Reguli, fie pentru Regulamentul de arbitraj al Comisiei Națiunilor Unite pentru dreptul comercial internațional -UNCITRAL. În acest din urmă caz, autoritatea de nominare a arbitrilor este președintele CAMEREI.

În înțelesul Regulilor de fața, litigiu comercial este orice litigiu derivînd dintr-un contract comercial, inclusiv referitor la validitatea interpretarea, executarea sau desființarea lui, ca și din alte raporturi juridice comerciale.

Litigiul comercial este intern când decurge dintr-un contract intern și este internațional când decurge dintr-un contract de comerț exterior. În mod corespunzător, aceeași distincție se aplică și în cazul raporturilor juridice extracontractuale.

Arbitrajul se organizează și se desfășoară potrivit convenției arbitrale, încheiată în conformitate cu prevederile capitolului 2.

Sub rezerva respectării ordinii publice sau a bunelor moravuri, precum și a dispozițiilor imperative ale legii, părțile pot stabili prin convenție arbitrală sau prin act scris încheiat ulterior, fie direct, fie prin referire la o anumită reglementare având ca obiect arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea și înlocuirea arbitrilor, termenul și locul arbitrajului, normele de procedura pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului, inclusiv procedura unei eventuale concilieri prealabile, repartizarea între părți a taxelor și cheltuielilor arbitrale, conținutul și forma hotărârii arbitrale și, în general, orice alte norme privind desfășurarea arbitrajului.

COMISIA DE ARBITRAJ, tribunalul arbitral, cît și personalul CAMEREI au obligația să asigure confidențialitatea arbitrajului, deci sa nu publice și nici sa nu divulge datele de care iau cunoștința în îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, fără a avea autorizarea părților.

La ședințele de dezbatere a litigiului pot participa numai părțile în litigiu sau reprezentanții acestora, avocații și consilierii părților, precum și celelalte persoane chemate. Cu acordul părților și cu încuviințarea tribunalului arbitral pot asista și alte persoane.

Dosarul litigiului este confidențial. Nici o persoană străină de litigiu nu are acces la dosar, fără acordul scris al părților și fără încuviințarea tribunalului arbitral.

Hotărârile arbitrale pot fi publicate numai cu acordul părților. Ele pot fi însă comentate, sub aspectul problemelor de drept ivite, în reviste, lucrări sau culegeri de practica arbitrală, fără a se da numele sau denumirea părților ori alte date care ar putea prejudicia interesele lor. În aceste condiții, COMISIA DE ARBITRAJ poate autoriza, de la caz la caz, cererea dosarelor în scopuri științifice sau documentare, după terminarea legilor.

Convenția arbitrală se încheie, potrivit art. 343 din Codul de procedură civilă, în scris, sub sancțiunea nulității.

Ea se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înțelegeri de-sine-stătătoare, denumita compromis.

Prin clauza compromisorie părțile convin ca litigiile ce se vor naște din contractul în care ea este inserată sau în legătură cu acesta să fie soluționate pe calea arbitrajului, aratindu-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.

Validitatea clauzei compromisorii este independenta de valabilitatea contractului în care a fost înscrisă.

Prin compromis, părțile convin ca un litigiu ivit între ele să fie soluționat pe cale arbitrajului, aratindu-se potrivit art. 343^2 din Codul de procedură civilă, sub sancțiunea nulității obiectul litigiului și numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.

Compromisul se poate încheia și direct la COMISIA DE ARBITRAJ, sub semnatura părților și cu certificarea președintelui acestei comisii sau a delegatului sau.

Statul, județul, orașul, comuna și alte persoane de drept public au facultatea de a încheia în mod valabil o convenție arbitrală numai în arbitrajul comercial internațional, în afară de cazul când legea dispune altfel.

Se recomanda regiilor autonome și societăților comerciale cu capital de stat ca, mai înainte de a apela la arbitraj, sa incerce concilierea directa a litigiului.

Încheierea convenției arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competența instanțelor judecătorești.

Tribunalul arbitral își verifica propria sa competența de a soluționa un litigiu și hotărăște în aceasta privinta printr-o încheiere care se poate desfiinta numai prin acțiunea în anulare introdusă împotriva hotărârii arbitrale, conform art. 66 din prezentele Reguli.

Poate fi numit arbitru orice persoană fizica, de cetățenie română, cu domiciliul în România, care are capacitatea deplina de exercițiu al drepturilor, se bucura de o buna reputație, este specialist în domeniul juridic, economic ori tehnic sau are o recunoscută experienta în activitatea comercială.

Conform art. 84 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, magistrații nu pot fi desemnați de părți ca arbitri. Ei vor putea fi însă aleși supraarbitri de către cei doi arbitri sau desemnați arbitri de către Comisia de arbitraj, în condițiile prezentelor Reguli.

Arbitrii sunt înscriși cu acordul lor scris, într-o lista , întocmită de CAMERA, care va cuprinde: numele, ocupația, adresa și, după caz, specialitatea, titlurile sau prezentarea succintă a activității profesionale a fiecărui arbitru.

Părțile sunt libere sa aleagă ca arbitri și persoane înscrise pe listele de arbitri ale altor camere de comerț și industrie din țara sau chiar persoane neînscrise pe nici una din asemenea liste, în acest din urmă caz, sub condiția ca ele să fie cetățeni români cu domiciliul în țara, având capacitatea deplina de exercițiu al drepturilor.

Arbitrii vor continua să soluționeze litigiile în curs la data expirării perioadei pentru care au fost numiți, în afară de cazul în care ar fi împiedicați, din alte motive, să-și exercite atribuțiile.

Lista arbitrilor va fi adusă la cunoștința publică și va fi pusă la dispoziția părților, la cererea lor.

Părțile stabilesc dacă litigiul se judeca de un arbitru unic sau de doi ori de mai mulți arbitri.

Dacă părțile n-au stabilit numărul arbitrilor, litigiul se judeca de trei arbitri, cîte unul numit de fiecare dintre părți, iar al treilea-supraarbitrul - ales de cei doi arbitri.

Dacă exista mai mulți reclamanți sau mai mulți piriti, părțile care au interese comune vor numi un singur arbitru.

Când arbitrul unic sau, după caz, arbitrii nu au fost numiți prin convenția arbitrală, nici nu s-a prevăzut modalitatea de numire a lor și nici nu s-a recurs la procedura prevăzută de art. 347 și 348 din Codul de procedură civilă, constituirea tribunalului arbitral se face după cum urmează:

a) prin cererea de arbitrare reclamantul va numi un arbitru sau va propune ca litigiul să fie soluționat de un arbitru unic, aratind numele și domiciliul acestuia;

b) prin intimpinare sau prin înștiințare separată adresată COMISIEI DE ARBITRAJ, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii de arbitrare, pârâtul va numi un arbitru sau, după caz, va răspunde la propunerea reclamantului privind soluționarea litigiului de un arbitru unic și la persoana acestuia;

Se recomanda părților ca, odată cu numirea unui arbitru sa numească și un arbitru supleant;

Inafara de nume și domiciliu, partea va indica, pe cît posibil și datele prevăzute de art. 17 (3) ale arbitrului numit de ea ca și ale supleantului, dacă acesta a fost numit;

La cererea părții, arbitrul și supleantul se desemnează de președintele COMISIEI DE ARBITRAJ.

Numirea unui arbitru sau a supraarbitrului se face cu acordul sau prealabil, obținut de partea care îl propune ori, după caz, de cei doi arbitri.

Dacă s-a numit un arbitru sau supraarbitru înscris pe lista arbitrilor COMISIA DE ARBITRAJ, sau dacă arbitrul sau supraarbitrul ales dar neînscris pe aceasta lista se prezintă pentru a-și îndeplini însărcinarea, numirea se considera acceptată.

Dacă pârâtul nu răspunde în termen sau nu da curs invitatiei de numire a arbitrului, ori exista neînțelegere între părți cu privire la numirea arbitrului unic, sau dacă cei doi arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, președintele COMISIEI DE ARBITRAJ, după expirarea termenelor prevăzute de art. 22 și 23, va desemna arbitrul unic sau, după caz, arbitrul pârâtului ori supraarbitrul.

Desemnarea se face în 5 zile de la expirarea acelor termene.

Dacă, totuși, pârâtul își va numi arbitrul după expirarea termenului însă cel mai tirziu până la constituirea tribunalului arbitral, desemnarea facuta de către președintele COMISIEI devine caducă.

Arbitrul poate fi recuzat pentru cauze care pun la indoiala independenta și imparțialitatea sa. Cauzele de recuzare sunt cele prevăzute de lege pentru recuzarea judecătorilor. Poate constitui o cauza de recuzare și neîndeplinirea condițiilor de calificare sau a altor condiții privitoare la arbitri, prevăzute în convenția arbitrală.

O parte nu poate recuza arbitrul numit de ea decît pentru cauze survenite după numire.

Persoana care știe ca în privinta sa exista o cauza de recuzare este obligată sa înștiințeze părțile și pe ceilalți arbitri mai înainte de a fi acceptat însărcinarea de arbitru, iar dacă asemenea cauze survin după acceptare, de îndată ce le-a cunoscut.

Aceasta persoana nu poate participa la soluționarea litigiului decît dacă părțile, înștiințate potrivit alineatului precedent, comunică în scris ca înțeleg sa nu ceara recuzarea. Chiar în acest caz, ea are dreptul să se abțină de la soluționarea litigiului, fără ca abținerea sa însemne recunoașterea cauzei de recuzare.

Recuzarea trebuie să fie cerută, sub sancțiunea decăderii, în termen de 10 zile de la data când partea a luat cunoștința de numirea arbitrului sau, după caz, de la survenirea cauzei de recuzare.

Cererea de recuzare se soluționează de tribunalul arbitral, fără participarea arbitrului recuzat, acesta fiind înlocuit prin președintele COMISIEI DE ARBITRAJ sau de un arbitru desemnat de el.

Dacă cererea de recuzare privește pe arbitrul unic, ea se soluționează de președintele COMISIEI DE ARBITRAJ sau de un arbitru desemnat de el.

Dacă cererea de recuzare este admisă, arbitrul, supraarbitrul sau arbitrul unic va fi desemnat în conformitate cu prezentele Reguli.

Tribunalul arbitral se considera constituit pe data acceptării însărcinării de supraarbitru, ori, după caz, a acceptării de către arbitrul unic sau când tribunalul arbitral este compus din doi arbitri, pe data ultimei acceptări.

Membrii tribunalului arbitral vor semna un angajament prin care, confirmind ca au acceptat numirea, se obliga sa îndeplinească misiunea de arbitru cu nepartinire și cu respectarea stricta a Regulilor de fața.

Din momentul constituirii tribunalului arbitral, toate cererile privind procedura arbitrală se adresează acestui tribunal arbitral, cu excepția acelora care, prin dispoziții imperative ale legii, sunt de competența instanțelor judecătorești.

Comunicarea de cereri, acte, informații în legătură cu litigiul se face prin Secretariatul COMISIEI DE ARBITRAJ, arbitrii neavînd legătură directa cu părțile.

Dacă părțile nu au convenit altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunțe hotărârea în termen de cel mult cinci luni de la data constituirii sale.

Termenul se suspenda pe timpul judecării unei cereri de recuzare sau a oricărei alte cereri incidente adresate instanței judecătorești competente.

Părțile pot consimți, în scris, la prelungirea termenului arbitrajului.

De asemenea, tribunalul arbitral poate dispune, prin încheiere, pentru motive temeinice, prelungirea termenului arbitrajului cu cel mult două luni.

Termenul se prelungește de drept cu doua luni în cazul prevăzut de art.60, precum și în cazul decesului uneia dintre părți.

Tribunalul arbitral este sesizat de reclamant printr-o cerere scrisă, care va cuprinde:

a) numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor. Se vor mai menționa, după caz: numărul de înmatriculare în Registrul Comerțului, numărul de telefon, telex, fax, denumirea băncii care le deservesc și contul bancar;

b) numele și calitatea celui care angajează sau reprezintă partea în litigiu, anexindu-se dovada calității;

c) menționarea convenției arbitrale, anexindu-se copia de pe contractul în care este inserată, iar dacă s-a încheiat un compromis, copie de pe acesta;

d) obiectul și valoarea cererii, precum și calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori;

e) motivele de fapt și de drept pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, cu trimitere la înscrisurile doveditoare corespunzătoare sau la alte probe. Când se solicita proba cu martori, se vor arata numele și domiciliul acestora;

f) numele și domiciliul arbitrului numit sau al arbitrului unic propus;

g) semnatura părții.

Înscrisurile se depun în original sau în copie, certificată de parte.

Dacă cererea sau înscrisurile sunt formulate într-o limbă străină, tribunalul arbitral, din oficiu sau la cerere, poate obliga partea să prezinte o traducere a lor în limba română sau într-o limbă de circulație internationala.

La cerere se anexează și dovada plății taxelor arbitrale.

Taxele arbitrale, inclusiv tariful acestora și cazurile în care taxele arbitrale se reduc sau se restituie, precum și dispozițiile privind cheltuielile arbitrale sunt prevăzute în Norme aprobate de organul statutar al CAMEREI.

Primind cererea de arbitrare, pârâtul va face intimpinare cuprinzând pe de o parte, numele arbitrului numit de el sau răspunsul la propunerea reclamantului privind soluționarea litigiului de un arbitru unic precum și la persoana acestuia, iar, pe de altă parte, excepțiile referitoare la cererea reclamantului, răspunsul în fapt și în drept la aceasta cerere, probele propuse în apărare, precum și, în mod corespunzător, celelalte mențiuni și cerințe prevăzute de art. 36 pentru cererea de arbitrare.

În termen de 30 de zile de la primirea cererii de arbitrare pârâtul va comunică reclamantului intimpinarea împreună cu actele insotitoare și, de asemenea, o va depune la COMISIA DE ARBITRAJ în doua exemplare atașând dovada de comunicare.

Nedepunerea intimpinarii nu înseamnă recunoașterea pretențiilor reclamantului.

Dacă prin nedepunerea sau necomunicarea intimpinarii litigiului se amina, pârâtul va putea fi obligat la plata cheltuielilor cauzate prin amînare.

Dacă pârâtul are pretenții împotriva reclamantului, derivînd din același raport juridic, el poate face cerere reconvențională.

Cererea reconvențională va fi introdusă în cadrul termenului pentru depunerea intimpinarii sau cel mai tirziu până la primul termen de înfățișare și trebuie să îndeplinească aceleași condiții ca și cererea principala.

Comunicarea cererii de arbitrare și a intimpinarii, a citațiilor, a hotărîrilor arbitrale și încheierilor de ședința se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Celelalte înscrisuri, precum și informațiile și diversele instiintari pot fi făcute și prin scrisoare recomandată cu recipisa poștală de predare; telegrama, telex, telefax sau orice alt mijloc de comunicare ce permite stabilirea probei comunicării și a textului transmis. În cazul comunicărilor telefonice, asistentul arbitral va face mențiune în dosar, precizînd data și ora convorbirii.

Orice înscris poate fi inminat și personal părții sau reprezentantului ei, sub semnatura certificată de asistentul arbitral, cu precizarea datei inminarii.

Dovezile de comunicare se depun la dosar.

Înaintea sau în cursul arbitrajului, oricare dintre părți poate cere instanței judecătorești competente sa încuviințeze măsuri asigurătoare și măsuri vremelnice cu privire la obiectul litigiului sau să constate anumite împrejurări de fapt.

La aceasta cerere se vor anexa, în copie, cererea de arbitrare și convenția arbitrală.

Încuviințarea acestor măsuri va fi adusă la cunoștința tribunalului arbitral de către partea care le-a cerut.

Fiecare dintre părți are sarcina sa dovedească faptele pe care își întemeiază în litigiu pretenția sau apărarea.

În vederea soluționării litigiului, tribunalul arbitral poate cere părților explicații scrise cu privire la obiectul cererii și faptele litigiului și poate dispune administrarea oricăror probe prevăzute de lege.

Administrarea probelor se efectuează în ședința tribunalului arbitral.

Ascultarea martorilor și a experților se face fără prestare de jurămînt.

Tribunalul arbitral nu poate să recurgă la mijloace de constringere și nici să aplice sancțiuni martorilor sau experților. Pentru luarea acestor măsuri părțile se pot adresa instanței judecătorești competente.

Aprecierea probelor se face de arbitri potrivit intimei lor convingeri.

Orice excepție privind existenta sau validitatea convenției arbitrale, constituirea tribunalului, arbitral, limitele însărcinării arbitrilor și desfășurarea procedurii până la primul termen de înfățișare, trebuie ridicată, sub sancțiunea decăderii, cel mai tirziu la acest termen, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt.

Orice cereri și memorii ale părților și orice înscrisuri vor fi depuse cel mai tirziu până la primul termen de înfățișare.

Tribunalul arbitral poate admite, în condițiile legii, administrarea de probe la cererea unei părți, numai dacă asemenea probe au fost solicitate prin cererea de arbitrare sau prin intimpinare ori prin memorii depuse anterior primului termen de înfățișare și comunicate celeilalte părți. Probele care nu au fost cerute în aceste condiții nu vor mai putea fi invocate în cursul arbitrajului afară de cazurile în care:

a) necesitatea probei ar reieși din dezbateri;

b) administrarea probei nu pricinuiește amînarea soluționării litigiului.

Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate într-o încheiere de ședința.

Orice dispoziție a tribunalului arbitral va fi consemnată în încheiere și va fi motivată .

Încheierea de ședința va cuprinde, pe lângă mențiunile prevăzute la art. 62 (1) lit. a și b, următoarele mențiuni:

a) o scurta descriere a desfășurării ședinței;

b) cererile și susținerile părților;

c) motivele pe care se sprijină măsurile dispuse;

d) dispozitivul;

e) semnăturile arbitrilor cu observarea prevederilor art. 58, precum și a asistentului arbitral.

Părțile au dreptul sa ia cunoștința de conținutul încheierilor, ca și de actele dosarului.

La cererea părților sau din oficiu, tribunalul arbitral poate indrepta sau completa încheierea de ședința printr-o alta încheiere.

Părților li se comunică, la cerere, copie de pe încheierea de ședința.

Procedura arbitrală ia sfârșit prin pronunțarea unei hotărâri arbitrale.

Tribunalul arbitral soluționează litigiul în temeiul contractului principal și al normelor de drept aplicabile, ținând seama când este cazul și de uzanțele comerciale.

Pe baza acordului expres al părților, tribunalul arbitral poate soluționa litigiul în echitate.

După ce tribunalul arbitral va considera ca toate împrejurările cauzei sunt suficient lamurite, închide dezbaterile trecind la deliberare și luarea hotărârii în ședința secreta, cu participarea tuturor arbitrilor în persoana, consemnindu-se în hotărâre aceasta participare.

Pronunțarea hotărârii poate fi amînată cu cel mult 21 de zile, sub condiția încadrării în termenul arbitrajului prevăzut de art. 33.

Îndată după deliberare și stabilirea soluției se întocmește dispozitivul hotărârii, care se semnează de toți membrii tribunalului arbitral, precum și de asistentul arbitral.

Dacă exista opinie separată, ea se va menționa în dispozitiv.

Hotărârea arbitrală se redactează în scris și trebuie să cuprindă:

a) componenta nominală a tribunalului arbitral, numele asistentului arbitral, locul și data pronunțării hotărârii;

b) numele părților, domiciliul sau reședința lor ori, după caz, denumirea și sediul, precum și numele reprezentanților părților și ale celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului;

c) menționarea convenției arbitrale în temeiul căreia s-a procedat la arbitraj;

d) obiectul litigiului și susținerile pe scurt ale părților;

e) motivele de fapt și de drept ale hotărârii, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care sub acest aspect întemeiază soluția;

f) dispozitivul;

g) semnăturile tuturor arbitrilor, sub rezerva art. 58, precum și a asistentului arbitral;

Dacă unul dintre arbitri este împiedicat să semneze hotărârea, se va face mențiune despre cauza împiedicării, cu confirmarea, sub semnatura, a supraarbitrului.

În cazul în care unul dintre arbitri a avut o alta părere, el își va redacta și va semna opinia separată, cu arătarea considerentelor pe care aceasta se sprijină.

Dacă prin hotărârea pronunțată tribunalul arbitral a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere, oricare dintre părți poate solicita, în termen de 10 zile de la data primirii hotărârii, completarea ei. Hotărârea de completare se da cu citarea părților.

Greșelile materiale din textul hotărârii arbitrale sau alte greșeli evidente care nu schimba fondul soluției, precum și greșelile de calcul pot fi rectificate, la cererea oricăreia dintre părți, formulată în termenul prevăzut de alineatul precedent, sau din oficiu, printr-o încheiere de îndreptare.

Hotărârea de completare sau încheierea de îndreptare face parte integrantă din hotărârea arbitrală și se pronunța de același tribunal arbitral.

Părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de completarea sau îndreptarea hotărârii.

Hotărârea arbitrală va fi comunicată părților în termen de cel mult o luna de la data pronunțării ei.

Hotărârea arbitrală comunicată părților are efectele unei hotărâri judecătorești definitive.

În termen de 10 zile de la data comunicării hotărârii, COMISIA DE ARBITRAJ va depune un exemplar original al hotărârii, împreună cu convenția arbitrală și cu celelalte acte necesare, la instanța judecătorească prevăzută la art. 9, atașând și dovezile de comunicare a hotărârii arbitrale.

Al doilea exemplar original al hotărârii, împreună cu dosarul litigiului, se păstrează la COMISIA DE ARBITRAJ.

Competența de a soluționa acțiunea în anulare revine instanței judecătorești imediat superioare instanței judecătorești prevăzute de art. 9, în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul.

Acțiunea în anulare poate fi introdusă în termen de o luna de la data comunicării hotărârii arbitrale.

La cererea părții câștigătoare, hotărârea arbitrală se investeste cu formula executorie.

Cererea de investire se introduce la instanța judecătorească prevăzută de art. 9.

În arbitrajul comercial internațional care se judeca în România sau potrivit legii române, tribunalul arbitral va fi compus dintr-un număr impar de arbitri, fiecare dintre părți având dreptul sa numească un număr egal de arbitri.

Partea străină poate numi arbitri de cetățenie străină.

Părțile pot conveni ca arbitrul unic sau supraarbitrul să fie cetățean al unui al treilea stat.

În arbitrajul comercial internațional, durata termenelor prevăzute de art. 22 al. 1 lit. b, art. 23, 25 alin. 2, art. 28, 38 alin. 1, art. 42 și 63 se dublează.

Dacă părțile nu au convenit altfel, tribunalul arbitral, de regula, pronunța hotărârea în termen de cel mult 9 luni de la data constituirii sale.

Dezbaterea litigiului în fața tribunalului arbitral se face în limba stabilită prin convenția arbitrală sau, dacă nu s-a prevăzut nimic în aceasta privinta ori nu a intervenit o înțelegere ulterioară, într-o limbă de circulație internationala stabilită de tribunalul arbitral.

Dacă o parte nu cunoaște limba în care se desfășoară dezbaterea, la cererea și pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral îi asigura serviciile unui traducător.

Părțile pot sa participe la dezbateri cu traducătorul lor.

În temeiul art. 359^6 din Codul de procedură civilă, pentru remunerarea serviciilor prestate în organizarea arbitrajului, CAMERA percepe taxe arbitrale conform dispozițiilor prezentului capitol.

Taxa arbitrală remunereaza serviciile prevăzute la art. 9 lit. a-f din Regulamentul privind organizarea arbitrajului comercial. Remunerarea altor servicii se stabilește de la caz la caz.

Pentru organizarea unui arbitraj, CAMERA percepe o taxa arbitrală stabilită în funcție de valoarea obiectului cererii de arbitrare, după cum urmează:

A. In arbitrajul comercial intern

Valoarea obiectului cererii -

Taxa arbitrala

- pana la 1000000 lei

10% dar nu mai putin de 10000 lei

- intre 1000001 si 2000000 lei

100000 lei + 8% pentru ceea ce depaseste 1000000 lei

- intre 2000000 si 5000000 lei

180000 lei + 6% pentru ceea ce depaseste 2000000 lei

- peste 5000000 lei

360000 lei + 4% pentru ceea ce depaseste 5000000 lei

B. In arbitrajul comercial international

Valoarea obiectului cererii Taxa arbitrala -

(in dolari S.U.A.)

- pana la 50000$

- 5% dar nu mai putin de 500$

- intre 50001$ si 100000$

- 2500$ + 3% pentru ceea ce depaseste 50000$

- intre 100001$ si 500000$

- 4000$ + 2% pentru ceea ce depaseste 100000$

- intre 500001$ si 1000000$

- 12000$ + 1% pentru ceea ce depaseste 500000$

- intre 1000001$ si 2000000$

- 17000$ + 0,5% pentru ceea ce depaseste 1000000$

- peste 2000001$

- 22000$ + 0,3% pentru ceea ce depaseste 2000000$

Dacă valoarea obiectului cererii este exprimată în alta valuta decît dolari SUA, taxa arbitrală se calculează pe baza paritatii dintre aceasta valuta și dolarul SUA la data introducerii cererii de arbitrare și se plătește în dolari SUA ori în alta valuta liber convertibilă.

Taxa arbitrală se reduce cu 25% în cazul în care litigiul este soluționat de un arbitru unic.

Dacă reclamantul și-a retras cererea de arbitrare mai înainte de emiterea citațiilor pentru primul termen de înfățișare, taxa arbitrală se reduce cu 75% din cuantumul ei.

În cazul în care, ca urmare a împăcării părților sau a renunțării la arbitrare, litigiul încetează la primul termen de înfățișare, taxa arbitrală se reduce cu 50% din cuantumul ei.

Atunci când tribunalul arbitral pronunța o hotărâre prin care constata necompetentă arbitrajului, taxa arbitrală se reduce cu 75% din cuantumul ei.

Dacă reclamantul își reduce pretențiile mai înainte de primul termen de înfățișare, taxa arbitrală se calculează la valoarea obiectului cererii astfel redus.

Taxa arbitrală minima este ireductibila.

Taxa arbitrală se plătește integral odată cu cererea adresată COMISIEI DE ARBITRAJ, anexindu-se la cerere și dovada plății. Aceasta dovada se poate prezenta și în cadrul unui termen stabilit de Secretariatul COMISIEI, dar nu mai tirziu de 15 zile de la data introducerii cererii.

Președintele COMISIEI DE ARBITRAJ poate aproba ca taxa arbitrală să fie plătită în doua transe egale, prima la introducerea cererii, iar a doua cel mai tirziu până la primul termen de înfățișare.

Dacă dovada plății taxei arbitrale nu se face o dată cu introducerea cererii sau în termenul prescris în acest scop, cererea de arbitrare se restituie reclamantului.

Partea la cererea căreia s-a încuviințat efectuarea expertizei ori administrarea altei probe sau efectuarea, prin grija CAMEREI, de traduceri de pe actele dosarului, precum și traducerea prin interpreți a dezbaterilor orale, are obligația sa avanseze costul efectuării acestora.

Dacă o asemenea măsura este dispusă din oficiu, tribunalul arbitral va putea obliga pe oricare dintre părți sau pe ambele, în proporția ce se va stabili, sa avanseze costul efectuării ei.

Din taxele arbitrale încasate de CAMERA în lei sau în valută, o cota de 50% se preleveaza pentru constituirea fondului destinat plății onorariilor arbitrilor.

Onorariile arbitrilor se stabilesc de președintele COMISIEI DE ARBITRAJ, ținând seama de valoarea și complexitatea litigiului, precum și de timpul afectat soluționării acestuia, ca și de alte circumstanțe relevante în cauza, fără însă ca totalul onorariilor să depășească 50% din taxa arbitrală încasată în litigiul respectiv. În mod excepțional acest plafon poate fi depășit, dacă exista rezerve la fondul pentru plata onorariilor arbitrilor.

În cazul întreruperii arbitrajului, fără a se pronunța o hotărâre, onorariile arbitrilor pentru activitatea depusa se reduc în mod corespunzător.

În arbitrajul comercial internațional, onorariile arbitrilor străini nu sunt cuprinse în taxa arbitrală, ele suportindu-se de partea care i-a numit. În cazul arbitrului unic străin sau a supraarbitrului străin, onorariile acestora se avanseaza de părți în cote egale. Dacă aceste onorarii sunt consemnate la CAMERA, plata lor se va face conform prevederilor alineatului 6.

În arbitrajul comercial internațional, onorariile arbitrilor români sunt cuprinse în taxa arbitrală.

plata onorariilor arbitrilor se va face prin CAMERA după terminarea litigiului, printr-o hotărâre arbitrală pronunțată, redactată și comunicată potrivit Regulilor de procedura arbitrală.

Dacă taxa sau cheltuielile arbitrale nu s-au plătit conform procedurilor prezentelor Reguli, CAMERA și, după caz, tribunalul arbitral pot sa nu dea curs misiunii de organizarea a arbitrajului sau procedurii arbitrale.

Orice diferența în plus sau în minus de taxe sau cheltuieli arbitrale se regularizează și se achită deindata.

Taxele și cheltuielile arbitrale se suporta de partea care a pierdut litigiul, integral dacă cererea de arbitrare este admisă în totalitate sau proporțional cu ceea ce s-a acordat, dacă cererea este admisă în parte.

Părțile pot conveni asupra altui mod de suportare a taxei și cheltuielilor arbitrale.

Procedura de conciliere este facultativă pentru părți și nu poate avea loc decît pe baza acordului lor scris.

Părțile pot conveni ca procedura de conciliere să fie obligatorie, precedind orice procedura judiciară sau arbitrală.

Procedura de conciliere nu implica continuarea ei printr-o procedură judiciară sau arbitrală, în cazul în care nu se realizează o înțelegere sau se realizează numai o înțelegere parțială.

Când părțile convin sa recurgă la concilierea CAMEREI, prin însuși acest fapt ele accepta prezentele Reguli.

Părțile pot adapta prezentele Reguli potrivit înțelegerii scrise dintre ele comunicată COMISIEI DE ARBITRAJ în timp util.

CAP.2

Cererea de conciliere

Dacă încercarea de conciliere este acceptată, președintele COMISIEI DE ARBITRAJ numește, potrivit cererii părților, unu sau trei conciliatori dintre arbitri înscriși pe lista, în afară de cazul în care părțile au desemnat alți conciliatori.

Cererea de conciliere, împreună cu actele insotitoare se pune la dispoziția conciliatorului (conciliatorilor) prin grija Secretariatului COMISIEI DE ARBITRAJ.

Conciliatorul (conciliatorii) incearca, împreună cu părțile, sa realizeze o soluționare a diferendului, în spirit de imparțialitate și dreptate.

Conciliatorul (conciliatorii), după ascultarea părților, studierea actelor și efectuarea, dacă este cazul, a altor investigații, poate face recomandări părților cu privire la soluționarea echitabila a diferendului.

Pentru serviciile prestate de CAMERA prin COMISIE, în legătură cu organizarea și desfășurarea procedurii de conciliere, părțile sunt obligate sa plătească o taxa egala cu 50% din taxa ce s-ar fi cuvenit dacă s-ar fi recurs la procedura arbitrală. În aceasta taxa este inclusă și remunerația conciliatorului (conciliatorilor) de cetățenie română.

Taxa se plătește odată cu introducerea cererii de conciliere, integral dacă cererea este comuna sau în proporție de 50% dacă cererea este formulată numai de una dintre părți. Când cealaltă parte accepta concilierea, ea va trebui sa plătească de îndată diferența de 50%.

În cazul în care nu se accepta concilierea, taxa se reduce la cota de 50% plătită de partea care a formulat cererea.

Toate celelalte cheltuieli făcute de părți în legătură cu concilierea rămân în sarcina lor.

Președintele COMISIEI DE ARBITRAJ poate reduce sau majoră taxa ce se cuvin CAMEREI conform alineatului 1, cu până la 20% ținând seama de valoarea obiectului concilierii, de complexitatea procedurii de conciliere, de timpul ce i s-a afectat și de alte circumstanțe relevante în cauza. Diferența de taxa se achită de părți în proporție egala sau li se restituie tot astfel.

Procedura de conciliere este confidențială, caracter pe care toate persoanele implicate au obligația sa-l respecte, chiar după terminarea ei și independent de rezultat.

Părțile se obliga sa nu invoce într-o procedură arbitrală sau judiciară:

a) punctele de vedere exprimate în cadrul procedurii de conciliere, în vederea gasirii unei soluții amiabile;

b) propunerile sau recomandările făcute de conciliatori;

c) declarațiile uneia dintre părți în sensul că este gata sa accepte aceste propuneri sau recomandări.

Conținutul înțelegerii realizate în cadrul procedurii de conciliere este de asemenea confidențial, în afară de cazul în care executarea ei implica intervenția justiției.