Decizia nr. 651/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Gheorghe Popa în Dosarul nr. 3.474/2004 al Judecătoriei Pitesti.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții ca autorul excepției a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibila, arătând ca ceea ce se critica, în realitate, este modul de interpretare și de aplicare a textului de lege ce face obiectul excepției, iar nu neconstituționalitatea acestuia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Decizia nr. 352 din 4 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 623/P/2006, Tribunalul Arges - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de inculpatul Gheorghe Popa în Dosarul nr. 3.474/2004 al Judecătoriei Pitesti.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esenta, ca "includerea infracțiunilor de fals și uz de fals în cadrul

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 , deși ele au o existenta de sine stătătoare în Codul penal român [a], poate da naștere la abuzuri din partea organelor de ancheta și, prin aceasta, se încalcă dreptul la apărare". Totodată se critica "redactarea ambigua" a

Legii nr. 78/2000 , inclusiv a art. 17, respectiv imprecizia expresiei "sunt în legătură directa", arătându-se ca aceasta "a contribuit la trimiterea în judecata a numeroase persoane datorită aprecierii eronate sau abuzive din partea organelor de ancheta".

Tribunalul Arges - Secția penală considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arata ca "incriminarea respectivelor fapte de către legea specială este atrasa de calitatea inculpatului în momentul săvârșirii faptelor și, în consecința, nu poate fi vorba de încălcarea vreunui drept al inculpatului".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dreptul la apărare.

Avocatul Poporului considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând ca dispozițiile legale criticate nu ingradesc sub niciun aspect dreptul la apărare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând decizia de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, având următorul cuprins:

- Art. 17: "În înțelesul prezentei legi, următoarele infracțiuni sunt în legătură directa cu infracțiunile de corupție, cu infracțiunile asimilate acestora sau cu infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene:

[...] c) falsul și uzul de fals săvârșite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a sau săvârșite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune;".

În motivarea excepției se invoca dispozițiile constituționale privind dreptul la apărare, cuprinse în art. 24 din Legea fundamentală.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Aceasta deoarece textul de lege criticat, care incrimineaza ca infracțiuni în legătură directa cu infracțiunile de corupție, cu infracțiunile asimilate acestora sau cu infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene falsul și uzul de fals săvârșite în condițiile

Legii nr. 78/2000

(în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a ale legii sau săvârșite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune), nu conține nicio dispoziție care să încalce dreptul la apărare. Astfel, părțile interesate au deplina libertate de a-și angaja sau de a beneficia, din oficiu, de asistența unui avocat, de a propune probe și de a exercita căile de atac prevăzute de lege. De asemenea, împotriva eventualelor abuzuri săvârșite de organele de ancheta, la care face referire autorul excepției, în motivarea sa, partea interesată are deschisă calea accesului la justiție, în aceeași măsura ca și în cazul oricăror alte infracțiuni.

Cat privește criticile referitoare la lipsa de claritate a textului ce face obiectul excepției, acestea vizează, în realitate, modul de interpretare și aplicare a acestuia de către organele de cercetare penală. Astfel, în opinia autorului excepției, "redactarea ambigua" a

Legii nr. 78/2000 , inclusiv a art. 17, "a contribuit la trimiterea în judecata a numeroase persoane datorită aprecierii eronate sau abuzive din partea organelor de ancheta". Asemenea critici nu intră în competența de soluționare a Curții, întrucât, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunța numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, [...], cenzurarea eventualelor erori de interpretare a normelor juridice fiind de competența instanțelor judecătorești, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Gheorghe Popa în Dosarul nr. 3.474/2004 al Judecătoriei Pitesti.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 octombrie 2006.