Decizia nr. 901/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24 alin. (2) și (3) din Legea nr. 115/1999

privind responsabilitatea ministerială, excepție ridicată de Petru Șerban Mihăilescu în Dosarul nr. 7.699/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal răspunde reprezentantul autorului excepției, dl avocat Gheorghe Diaconescu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul autorului excepției arată că, ulterior sesizării Curții Constituționale în prezenta cauză, textele de lege criticate au fost declarate neconstituționale prin

Decizia nr. 665 din 5 iulie 2007 . Ca urmare, prezenta excepție de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă.

Ministerul Public, având în vedere aceleași considerente, precum și dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției ca devenită inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 17 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 7.699/1/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24 alin. (2) și (3) din Legea nr. 115/1999

privind responsabilitatea ministerială, excepție ridicată de Petru Șerban Mihăilescu în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru fapte săvârșite pe durata mandatului și în exercițiul funcției a fost reglementată în

cap. III al Legii nr. 115/1999

- în forma anterioară republicării din 2002 -, instituindu-se un regim juridic special demnitarilor guvernamentali, parțial distinct de cel reglementat prin Codul de procedură penală. Se mai arată că dispoziția criticată - în redactarea inițială - a fost supusă examinării Curții Constituționale, care, prin

Decizia nr. 93/1999 , a declarat că aceasta este constituțională, și se invocă totodată puncte de vedere exprimate în literatura de specialitate. Modificarea dispozițiilor criticate prin

Legea nr. 90/2005 , în sensul că urmărirea penală a foștilor membri ai Guvernului se va face potrivit regulilor de drept comun, contravine, în opinia autorului excepției, prevederilor art. 109 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora legiuitorul poate reglementa în domeniul responsabilității ministeriale numai cazurile de răspundere și pedepsele aplicabile membrilor Guvernului, deci norme de drept substanțial. Acesta nu este însă abilitat să modifice regimul procesual penal special într-un regim de drept comun, în raport cu un element în personam, și anume încetarea calității subiectului activ de membru al Guvernului la momentul tragerii sale la răspundere penală pentru aceleași fapte săvârșite în exercițiul funcției. De asemenea, autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile criticate contravin principiului neretroactivității legii și principiului egalității în fața legii, deoarece instituie un regim discriminatoriu pentru miniștrii al căror mandat a încetat. Astfel, în timp ce pentru un anumit tip de fapte penale comise în exercitarea mandatului miniștrii în funcție răspund conform unei proceduri speciale -

Legea nr. 115/1999 , miniștrii ale căror mandate au încetat răspund conform procedurii dreptului comun - Codul de procedură penală.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală arată că normele juridice a căror constituționalitate se contestă conțin dispoziții privind urmărirea penală și judecarea foștilor miniștri ai Guvernului pentru infracțiuni săvârșite în exercițiul funcției lor, alin. (3) al art. 24 din Legea nr. 115/1996 subliniind că prevederile de ordin procedural ale legii nu se aplică foștilor membri ai Guvernului în nicio situație, restrângându-se astfel categoriile de persoane care se bucură de imunitate la urmărirea penală și judecată. Mai arată că instituirea unor proceduri diferite sau identice pentru urmărirea sau judecarea anumitor categorii de persoane este un atribut al puterii legiuitoare, iar compatibilitatea unui act normativ cu Constituția este examinată de Curtea Constituțională.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că, deoarece faptele care îi sunt imputate inculpatului au fost săvârșite în exercițiul funcției de ministru coordonator al Secretariatului General al Guvernului României, răspunderea penală se conduce în acest caz după dispozițiile art. 109 din Constituție, întrucât legile de procedură pot doar detalia prevederile constituționale, fără însă a contraveni acestora. Invocă în acest sens

Decizia nr. 93/1999

a Curții Constituționale și lucrarea "Constituția României, revizuită - comentarii și explicații -" de Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru și Elena Simina Tănăsescu, Editura All Beck, București, 2004, unde la pagina 198 se arată că "textele Constituției se aplică atât miniștrilor în funcție, cât și celor care au fost în funcție, dar pentru fapte săvârșite în timpul mandatului". De asemenea, consideră că se impune aplicarea principiului retroactivității legii penale mai favorabile, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece "regulile privind protecția demnitarilor în domeniul aplicării legii penale se înscriu în categoria largă a tratamentului penal mai favorabil".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 24 alin. (2) și (3) din Legea nr. 115/1999

privind responsabilitatea ministerială, modificate prin

art. I din Legea nr. 90/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2005

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 115/1999 , lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 15 aprilie 2005 și prin care s-a dispus republicarea

Legii nr. 115/1999 .

Curtea constată însă că, la data sesizării sale cu excepția de neconstituționalitate ridicată în cauză, urmare republicării

Legii nr. 115/1999

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 23 martie 2007, cu renumerotarea textelor, art. 24 alin. (2) și (3) devenise art. 23 alin. (2) și (3). Prin urmare, Curtea urmează să se pronunțe asupra dispozițiilor art. 23 alin. (2) și (3) din Legea nr. 115/1996, republicată, cu următorul cuprins:

"(2) Urmărirea penală și judecarea foștilor membri ai Guvernului pentru infracțiunile săvârșite în exercițiul funcției lor, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 7-11, se efectuează potrivit normelor de procedură penală de drept comun.

(3) Prevederile de ordin procedural ale prezentei legi nu se aplică foștilor membri ai Guvernului în nicio situație."

Autorul excepției susține că dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 11 alin. (1) referitoare la obligația statului român de a îndeplini obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, ale art. 15 privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în fața legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 109 alin. (2) și (3) privind răspunderea membrilor Guvernului și celor ale art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la principiul neretroactivității legii penale.

Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea reține următoarele:

Prin

Decizia nr. 665 din 5 iulie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 10 august 2007, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 alin. (2) și (3) din Legea nr. 115/1999

privind responsabilitatea ministerială, republicată, și a constatat că acestea sunt neconstituționale.

În consecință, în prezenta cauză, în care sunt criticate aceleași dispoziții legale, sunt incidente prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Excepția urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă întrucât motivul de inadmisibilitate care determină soluția a intervenit ulterior sesizării Curții.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 23 alin. (2) și (3) din Legea nr. 115/1999

privind responsabilitatea ministerială, excepție ridicată de Petru Șerban Mihăilescu în Dosarul nr. 7.699/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2007.