Decizia nr. 29/1994

Mihai Constantinescu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, completul de judecată, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Comisia de lichidare a patrimoniului C.A.P.-Lespezi, printr-un proces-verbal încheiat la data de 7 februarie 1992, a vîndut doamnei Achiz Aisea o clădire în care functionase sediul acestei cooperative.

Primarul comunei Dobromir, unde se afla clădirea, a solicitat Judecătoriei Medgidia constatarea nulității absolute a vinzarii, întrucît ea a avut loc cu încălcarea prevederilor art. 28 alineatul ultim al Legii fondului funciar nr. 18/1991. Potrivit acestui text de lege, sediile fostelor C.A.P.-uri trec, fără plata, în proprietatea primăriilor, respectiv a consiliilor locale.

Pirita Achiz Aisea, în afară de intimpinarea formulată prin care cere respingerea acțiunii, a formulat și o cerere reconvențională prin care solicită, dacă acțiunea va fi admisă, obligarea reclamantului la suportarea contravalorii reparațiilor și a imbunatatirilor pe care le-a făcut la clădirea cumpărată.

În acest cadru, instanța , din oficiu, prin Încheierea din data de 24 ianuarie 1994, a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991 pe temeiul următoarelor motive:

- acțiunea în anulare a vinzarii, intemeiata pe art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991, ar fi o expropriere de fapt, fără despăgubiri, contrară art. 41 din Constituție;

- art. 28 alineatul ultim din legea sus-menționată nu lamureste cine urmează a suporta îmbunătățirile aduse de constructorul de rea-credința.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

examinînd încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, precum și dispozițiile legale atacate ca neconstituționale, raportate la prevederile Constituției, retine următoarele:

Primul motiv, invocat în susținerea excepției de neconstituționalitate, legat de caracterizarea acțiunii de anulare a vinzarii ca fiind o expropriere de fapt, fără despăgubiri, este nejustificat cît timp aceasta acțiune se întemeiază pe încălcarea unei norme imperative, și anume art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991. Consecințele nulității absolute nu pot fi confundate cu exproprierea, întrucît ele nu reprezintă trecerea silită a unui bun din proprietatea privată în proprietatea publică cît timp actul nul este desființat de la încheierea lui, asa încât în nici un fel nu poate constitui temei pentru dobindirea unui drept. Astfel, în situația admiterii acțiunii, pârâtul nu pierde dreptul de proprietate asupra unui bun pe care legal l-a dobândit, ci nu dobîndește acest drept, actul pentru dobindirea lui fiind contrar legii.

Și cel de-al doilea motiv, referitor la soluționarea consecințelor legate de pagubirea constructorului de rea-credința este, de asemenea, nejustificat, întrucît acest aspect reprezintă o problemă de interpretare și aplicare a legii și nu de constituționalitate. Numai instanța de judecată poate stabili dacă la data apariției Legii nr. 18/1991 imobilul, în cauza dedusă judecații, mai era sediul C.A.P.- Lespezi, dacă îmbunătățirile făcute de pirita reprezintă o imbogatire fără justa cauza a reclamantului sau dacă sunt incidente alte reguli și principii de drept.

De aceea este de competența exclusiva a instanțelor judecătorești să soluționeze acest aspect, ținând seama de principiile și dispozițiile legale în materie și nu intră în atribuțiile Curții Constituționale să se substituie instanțelor judecătorești în calificarea juridică a situațiilor deduse judecații sau în stabilirea modului în care un text, a cărui constituționalitate nu poate fi negata, urmează a fi interpretat. În practica, este posibil ca prin efectul interpretării judecătorești să se încalce un drept constituțional, atunci când aceasta interpretare se abate de la normele legii fundamentale, dar aceasta este o problemă a carei soluționare este posibila, în regimul nostru constituțional, numai prin intermediul căilor legale de atac.

Dacă se are în vedere art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991, rezultă ca în temeiul legii s-a constituit un drept de proprietate asupra imobilelor avute în vedere de text. Fiind o lege anterioară Constituției, nu se poate aplica regimul constituțional actual asupra modului de constituire a acestui drept, deoarece ar insemna să se încalce unul dintre principiile de baza ale Constituției - neretroactivitatea legii - prevăzut de art. 15 alin. (2), care se aplică și legii fundamentale. Pe cale de consecința, prevederile art. 41 din Constituție nu pot avea ca urmare desființarea unui drept de proprietate constituit anterior intrării în vigoare a Constituției, dispozițiile acesteia aplicindu-se numai în ce privește regimul acestui drept.

Fața de cele arătate, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca vadit nefondata, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A c), art. 24 alin. (2) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991, ridicată, din oficiu, de Judecătoria Medgidia, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 6095/1993 al acestei instanțe.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.