Decizia nr. 109/1995

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Lucian Stingu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea recursului declarat de Șerban Vasile împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 17 din 7 februarie 1995 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 31 octombrie 1995, în prezenta recurentului și a Ministerului Public, în lipsa intimaților, care, deși legal citați, nu s-au prezentat, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunțarea pentru data de 7 noiembrie 1995.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

În Dosarul nr. 4.123/1993, pârâtul Șerban Vasile a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alineatul ultim din Legea fondului funciar nr. 18/1991. În susținerea excepției se arata ca acest text de lege, în temeiul căruia fostele sedii ale cooperativelor agricole de producție au trecut, fără plata, în regim de drept public, în proprietatea comunelor și în administrarea primăriilor, este neconstitutional, întrucît încalcă dispozițiile art. 41 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu o dreapta și prealabilă despăgubire.

Prin Decizia nr. 17 din 7 februarie 1995, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția invocată, retinind ca dispoziția legală atacată ca neconstitutionala a mai făcut obiectul unei excepții de neconstituționalitate ce a fost soluționată prin Decizia definitivă nr. 29 din 30 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994.

Totodată, s-a arătat că nu se poate susține ca art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991 ar da loc unei exproprieri în dăuna pârâtului, deoarece acesta nu a avut un drept de proprietate a cărui ocrotire sa o poată cere. Cît privește pretențiile referitoare la construcțiile și îmbunătățirile făcute de pârât, s-a reținut ca acestea sunt aspecte legate de aplicarea și interpretarea legii și deci, de competența instanței judecătorești.

Împotriva acestei decizii, Șerban Vasile a declarat recurs, susținând, în motivele depuse, ca trecerea imobilului din proprietatea cooperatista în cea a statului echivaleaza cu o expropriere. De asemenea, se menționează că în mod greșit s-a reținut că nu este prejudiciat, deoarece excepția a fost ridicată în interesul proprietății cooperatiste, ceea ce ar conduce la o nulitate absolută care poate fi invocată de către orice persoană interesată.

CURTEA,

examinînd încheierea de sesizare, decizia atacată, motivele de recurs, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile orale ale recurentului și pe cele ale Ministerului Public, susține în ședința din 31 octombrie 1995, dispozițiile legale atacate ca neconstituționale raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea constata ca recursul nu este întemeiat, pentru motivele ce urmează:

În legătură cu prima critica adusă deciziei se constată că, în realitate, recurentul reitereaza susținerile făcute în fața instanței de fond, în sensul că dispozițiile art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991 ar constitui o expropriere în dăuna sa. Având în vedere ca obiectul litigiului privește constatarea nulității absolute a contractului de vînzare-cumpărare intervenit între recurent și Comisia de lichidare a C.A.P. Castelu, pe temeiul încălcării dispozițiilor art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991, susținerile recurentului nu sunt fondate, deoarece, astfel cum s-a reținut corect prin decizia de fond, în situația admiterii pârâtului nu pierde dreptul de proprietate asupra unui bun pe care l-ar fi dobândit în mod legal, actul pentru dobindirea lui fiind contrar legii.

Din susținerile recurentului ca acesta face o confuzie între consecințele nulității absolute și expropriere. Astfel, constatarea nulității absolute a unui act juridic nu are drept consecința, astfel cum se întâmplă în cazul exproprierii, trecerea silită a unui bun din proprietatea privată în proprietatea publică, deoarece actul nul este desființat retroactiv de la încheierea lui, asa încât în nici un fel nu poate constitui temei pentru dobindirea unui drept. Ca atare, recurentul nu a fost deposedat abuziv de un bun proprietatea sa, pentru a se plînge ca a fost expropriat în mod ilegal.

Cît privește susținerea recurentului în sensul că în mod greșit completul de fond a reținut că nu este prejudiciat, fără a tine seama de faptul ca excepția a fost ridicată în interesul proprietății cooperatiste, se constată că și sub acest aspect recursul este neîntemeiat. Încercarea recurentului de a-și demonstra calitatea pe care ar avea-o în cauza prin aceea ca, prejudiciindu-se proprietatea cooperatista, orice persoană interesată ar putea sa invoce nulitatea, nu poate fi reținută, deoarece acesta nu a avut calitatea de membru al cooperativei respective.

Pretinsul sau interes în cauza nu decurge în nici un caz din dorința de a apara proprietatea cooperatista, ci din presupusa sa calitate de cumpărător al bunului în temeiul unui act care, considerat ilegal, a fost declarat nul, cu efect retroactiv.

Din oficiu, Curtea, în condițiile art. 304^1 din Codul de procedură civilă, a examinat decizia atacată cu recurs și nu a constatat existenta unor motive de casare.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1 și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Șerban Vasile, domiciliat în Constanta, str. Soveja nr. 75, bloc 41A, et. 6, ap. 22, împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 17 din 7 februarie 1995 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința din 7 noiembrie 1995.