Decizia nr. 208/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 lit. a) din Legea nr. 11/1991

privind combaterea concurenței neloiale, excepție ridicată de Laurențiu Matei în Dosarul nr. 7.343/2004 al Judecătoriei Giurgiu.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta arată că prin

Decizia nr. 75 din 8 februarie 2005

Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 . Apreciază că în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a determina modificarea jurisprudenței Curții.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 7.343/2004, Judecătoria Giurgiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 lit. a) din Legea nr. 11/1991

privind combaterea concurenței neloiale, modificată și completată prin

Legea nr. 298/2001 .

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Laurențiu Matei într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a unei contravenții, întocmit de agenți constatatori din cadrul Ministerului Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București - Biroul Practici Neloiale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 24, care garantează dreptul la apărare, ale art. 51, referitoare la dreptul la petiționare, ale art. 52, care reglementează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei, precum și ale art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi, conform cărora statul trebuie să asigure libertatea comerțului. Precizează faptul că dispozițiile

art. 4 lit. a) din Legea nr. 11/1991

sunt contrare prevederilor din Constituție menționate numai în măsura în care agenții constatatori, purtători ai autorității de stat, procedează la aplicarea sancțiunilor contravenționale în materia concurenței neloiale fără a efectua o cercetare aprofundată a împrejurărilor în care s-au petrecut faptele, pentru a stabili dacă, în concret, acestea întrunesc elementele constitutive ale contravenției de concurență neloială. În continuare arată că sarcina probei este inversată datorită prezumției de legalitate care e conferită de lege actului de constatare și sancționare a contravențiilor. Susține că, din acest motiv, se poate ajunge la abuzuri, "justițiabilului fiindu-i uneori imposibil, din motive ce nu-i pot fi imputate, să demonstreze că faptele ce-i sunt puse în sarcină nu întrunesc elementele constitutive ale unei contravenții".

Judecătoria Giurgiu apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece nu se invocă o neconcordanță între dispozițiile Constituției și prevederile

art. 4 lit. a) din Legea nr. 11/1991 , ci sunt criticate interpretările și modalitățile de aplicare de către purtătorii autorității de stat a acestor dispoziții.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Precizează în acest sens că dispozițiile de lege criticate nu au ca obiect de reglementare norme cu incidență nici în materia dreptului de apărare, pentru exercitarea căruia nu stabilesc nici limitări și nici proceduri speciale, și nici asupra dreptului de petiționare sau asupra dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică. Observă că, în speță, stabilirea în cadrul prevederilor legale criticate ca fiind neconstituționale a elementului material al contravenției nu a afectat modul de exercitare a niciunuia dintre aceste drepturi prevăzute de Constituție. În continuare apreciază că s-a dat eficiență principiului constituțional al libertății comerțului și protecției concurenței loiale. De asemenea, consideră că "atragerea răspunderii contravenționale pentru fapta prin care salariatul exclusiv al unui comerciant își oferă serviciile unui concurent este pe deplin justificată de interesul general al societății ca raporturile juridice comerciale să se desfășoare «cu bună-credință, potrivit uzanțelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor și a cerințelor concurenței loiale», conform prevederilor

art. 1 din Legea nr. 11/1991 , în acest mod fiind garantate libertatea comerțului și protecția concurenței loiale, așa cum au fost consacrate de dispozițiile Legii fundamentale".

Avocatul Poporului consideră că

art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991

este constituțional. Arată că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate prin raportare la dispozițiile art. 135 din Constituție, întrucât stabilirea prin textul

art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991

a unei contravenții reprezintă o opțiune a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. Menționează că în acest sens Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 319 din 9 septembrie 2003 . Precizează că în exercitarea controlului de constituționalitate Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției, exemplificând cu

Decizia nr. 245 din 17 septembrie 2002 . În ceea ce privește critica prin raportare la dispozițiile art. 24, 51 și 52 din Constituție, consideră că acestea nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991

privind combaterea concurenței neloiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 30 ianuarie 1991, modificată și completată prin

Legea nr. 298/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 12 iunie 2001. Conținutul său este următorul:

- Art. 4 alin. 1 lit. a): "Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni:

a) oferirea serviciilor de către salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 24, ale art. 51, ale art. 52 alin. (1) și ale art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi din Constituție, care au următorul cuprins:

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 51: "(1) Cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor.

(2) Organizațiile legal constituite au dreptul să adreseze petiții exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.

(3) Exercitarea dreptului de petiționare este scutită de taxă.

(4) Autoritățile publice au obligația să răspundă la petiții în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii.";

- Art. 52 alin. (1): "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.";

- Art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi:"(2) Statul trebuie să asigure: (...)

a) libertatea comerțului (...)."

Din examinarea excepției de neconstituționalitate se observă că prevederile

art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991

au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, excepția având o motivare identică celei din prezenta cauză și prin raportare la aceleași texte din Constituție. Astfel, prin

Decizia nr. 75 din 8 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 11 martie 2005, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, întrucât a constatat că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate. Cu acel prilej Curtea a reținut printre altele că, "în materia contravențiilor, constatarea faptelor care, potrivit actelor normative, sunt stabilite și sancționate drept contravenții se face printr-un proces-verbal încheiat de persoane anume împuternicite. Procesul-verbal de constatare a contravenției cuprinde, în mod obligatoriu, descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei; în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, cel în cauză are posibilitatea de a se adresa instanței atât sub aspectul comiterii faptei, cât și asupra cuantumului amenzii ce i s-a aplicat".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la reconsiderarea jurisprudenței în materie, soluția pronunțată în decizia precizată se impune a fi menținută.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991

privind combaterea concurenței neloiale, excepție ridicată de Laurențiu Matei în Dosarul nr. 7.343/2004 al Judecătoriei Giurgiu.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2005.