Decizia nr. 271/1997

--------------

Lucian Stangu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Valer-Vasilie Bica - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Prin Încheierea din 20 ianuarie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 7.367/1996, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței Guvernului nr. 15/1996

privind întărirea disciplinei financiar-valutare, invocată de petenta Societatea Comercială "UAMT" - S.A. Oradea.

Motivele ridicării excepției de neconstituționalitate sunt, astfel cum rezultă din actul depus de Societatea Comercială "UAMT" - S.A. Oradea la termenul din 18 noiembrie 1996 - la care se face referire în încheierea de sesizare -, încălcarea dispozițiilor constituționale privind libertatea de exprimare [art. 30 alin. (1) și (2)], garantarea exercițiului nestingherit al unor drepturi sau al unor libertăți (art. 49), definirea economiei României drept economie de piața [art. 134 alin. (1)], cat și cele privind obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurentei loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție [art. 134 alin. (2)].

Opinia instanței față de excepția de neconstituționalitate invocată, exprimată în temeiul art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, este ca aceasta este neîntemeiată,

Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 , pe de o parte, "neaducand atingere nici unuia dintre drepturile prevăzute de Constituție, libertatea de exprimare - ce are în vedere, în principal, formele de manifestare artistică, culturală, politica, religioasă ale cetățenilor tarii - nefiind afectată, în nici un fel, prin faptul ca actul normativ în discuție prevede o anumită modificare de efectuare a plăților", iar pe de altă parte, necontravenind art. 134 alin. (1) și (2) din legea fundamentală, deoarece exercitarea nestingherita a drepturilor nu înseamnă absolutizarea principiilor stabilite prin acesta, drepturile trebuind să se exercite cu buna-credința, fără a aduce atingere intereselor altor persoane, astfel ca ordonanța, neinterzicand efectuarea anumitor plati, prevede doar forma în care acestea se pot face.

CURTEA,

având în vedere actele dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 15/1996 , raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 1, al art. 3 și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția invocată, fiind legal sesizată.

În fond, se constată că, prin excepția ridicată în fața instanței judecătorești, nu s-a prevăzut care anume prevederi ale

Ordonanței Guvernului nr. 15/1996 , emisă în baza Legii nr. 130/1995 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, aprobată și modificată prin Legea nr. 131/1996, sunt neconstituționale, considerându-se ca întreaga reglementare contravine dispozițiilor art. 30 alin. (1) și (2), art. 49 și ale art. 134 alin. (1) și (2) din Constituție.

Ținând seama de natura litigiului în cadrul căruia s-a invocat excepția de neconstituționalitate - plângere formulată împotriva unui proces-verbal de constatare și de sancționare a contravenției constând în efectuarea de plati zilnice în numerar de către persoane juridice peste plafonul maxim admis - rezultă ca singurele texte care, din acest punct de vedere, ar putea fi vizate, sunt cele ale art. 5 lit. c) și ale

art. 6 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 .

Având în vedere dispozițiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora excepția de neconstituționalitate poate viza numai acele dispoziții legale de care depinde judecarea litigiului, Curtea urmează a se pronunța numai asupra constituționalității prevederilor art. 5 lit. c) și ale

art. 6 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 , toate celelalte dispoziții ale acesteia nefiind incidente în cauza.