Decizia nr. 6/1997

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Prin Încheierea din 16 octombrie 1996, pronunțată în Dosarul nr. 7.263/1996, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 15/1996

privind întărirea disciplinei financiar-valutare, invocată de petenta Societate Comercială "Bere Nova" - S.A. Brăila.

Atât din încheierea de sesizare, cît și din completarea acesteia rezultă ca excepția a fost invocată cu referire la prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 15/1996 , care ar contraveni art. 16 alin. (1) și (2), art. 41 alin. (1) și (8) și art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție. Din examinarea plingerii și a completării acesteia, formulate de Societatea Comercială "Bere Nova" -S.A. Brăila împotriva Procesului-verbal nr. 1.450 din 18 iunie 1996 de constatare și sancționare a contravențiilor, întocmit de Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Brăila, se constată că excepția privește dispozițiile art. 5 și ale

art. 6 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 .

De aceea, având în vedere obligația instanței de judecată de a sesiza Curtea Constituțională cu excepția astfel cum a fost ridicată de părți, potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, rezultă ca, în vederea soluționării excepției, Curtea urmează să se pronunțe având în vedere art. 5 și

art. 6 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 .

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile atacate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 41 alin. (8), ale art. 49 alin. (1), ale art. 107 alin. (3), ale art. 114 și ale art. 134 alin (2) lit. a), precum și dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 130/1995 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.

Exprimindu-și opinia la solicitarea Curții Constituționale, instanța de judecată considera excepția ca fiind neîntemeiată.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 au fost solicitate punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului, precum și al Guvernului, asupra excepției invocate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind nefondata.

Având în vedere dispozițiile ordonanței, raportate la art. 107 alin. (3) și la art. 114 din Constituție, Guvernul considera ca, "atunci când ordonanțele sunt emise în baza unor legi de abilitare în care se prevede expres obligația Guvernului de a le supune, ulterior, aprobării Parlamentului, aprobarea ordonanțelor sau încetarea efectelor acestora este numai expresă și nu poate fi implicita, cum susține contestatoarea".

În continuare se arata ca "art. 5 și

art. 6 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

se referă numai la persoanele juridice al căror statut juridic nu este reglementat de aceleași dispoziții legale care se referă la persoanele fizice ce au calitatea de cetățeni. În consecința, constituționalitatea art. 5 și a art. 6 alin. 1 ale acestei ordonanțe nu poate fi apreciată în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) și (2) și ale art. 49 alin. (1) din Constituție".

În ceea ce privește susținerile ca

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

contravine prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, iar art. 6 alin. 1 din aceeași ordonanța încalcă prevederile constituționale ale art. 41 alin. (8), Guvernul constata ca acestea sunt netemeinice, deoarece, potrivit legii fundamentale, "statul trebuie să asigure protejarea intereselor naționale în activitatea economico-financiară și valutară", iar "bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii".

Camerele Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, încheierea de sesizare, completarea acesteia, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 15/1996

raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 1, precum și al art. 3 și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția invocată, fiind legal sesizată.

Pentru întărirea disciplinei financiare și evitarea evaziunii fiscale,

Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

privind întărirea disciplinei financiar-valutare prevede în art. 5 ca persoanele juridice pot efectua plati în numerar către alte persoane juridice, în limita unui plafon zilnic de maximum 5.000.000 lei, iar în art. 6 prevede că efectuarea de plati sau încasări "în numerar între persoane juridice peste plafonul de 5.000.000 lei constituie contravenție și se sancționează cu confiscarea sumei care depășește plafonul și cu amendă".

Aceasta ordonanța a fost emisă în baza Legii nr. 130/1995 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, cu respectarea prevederilor art. 107 alin. (3) și ale art. 114 din Constituție. Supusă aprobării Parlamentului, ordonanța aprobată dobîndește forta juridică a legii. Efectele ordonanței se produc însă pe perioada anterioară legii de aprobare a ei.

Legea nr. 131/1996 a aprobat

Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

și a menținut dispozițiile cuprinse în art. 5 și art. 6. Aceste dispoziții sunt justificate de interese de ordin general, pentru întărirea disciplinei financiar-valutare și evitarea evaziunii fiscale.

Statul are deci obligația, potrivit art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, sa acționeze pentru apărarea acestor interese, iar agenții economici trebuie să se integreze în acest cadru general, în concordanta cu interesul național.

Dispozițiile atacate nu contrazic nici principiile consacrate în art. 16 alin. (1) și (2), în art. 41 alin. (8) și în art. 49 din Constituție.

Curtea Constituțională a decis, în mod constant, ca principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituție, presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotriva, presupune soluții diferite pentru situații diferite.

În acest sens s-a pronunțat Curtea prin Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995.

Deoarece prevederile constituționale ale art. 41 alin. (8) prevăd posibilitatea confiscării bunurilor folosite în săvârșirea unor fapte contravenționale, art. 6 din ordonanța criticata nu conține dispoziții care să contravină normei menționate.

În consecința, sub aceste aspecte, excepția invocată apare ca vadit nefondata.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 și ale

art. 6 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

privind întărirea disciplinei financiar-valutare, invocată de Societatea Comercială "Bere Nova" - S.A. Brăila în Dosarul 7.263/1996 al Judecătoriei Brăila.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 16 ianuarie 1997.