Decizia nr. 112/1994

Vasile Gionea - președinte

Mihai Constantinescu - judecător

Miklos Fazakas - judecător

Ioan Muraru - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea recursului declarat de Szentyvanyi Istvan și Szentyvanyi Olimpia împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 43 din 4 mai 1994.

La apelul nominal părțile lipsa.

Procedura legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, judecătorul-raportor prezintă pe scurt raportul întocmit.

Având cuvintul, procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, deoarece, potrivit art. 107 alin. (1) din Constituție, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe, iar Curtea Constituțională, în temeiul art. 144 lit. c) din legea fundamentală, hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și ordonanțelor.

Președintele completului declara dezbaterile încheiate.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Decizia nr. 43 din 4 mai 1994, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a Hotărârii Guvernului nr. 279/1992, invocată de Szentyvanyi Istvan și Szentyvanyi Olimpia în Dosarul nr. 336/1993 al Curții de Apel Tirgu Mures.

Împotriva acestei decizii Szentyvanyi Istvan și Szentyvanyi Olimpia au formulat recurs în termen legal, cu motivarea ca cenzurarea legalității unei hotărâri a Guvernului, emisă prin exces de putere, este de competența Curții Constituționale, nelegalitatea având caracter de neconstituționalitate. Pentru justificarea acestei sustineri se critica conceptul de constituțional de lege, care absolutizeaza un criteriu pur formal.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

examinînd încheierea la sesizare, decizia atacată, motivele de recurs, raportul întocmit de judecătorul-raportor și concluziile procurorului, precum și dispozițiile legale atacate ca neconstituționale, raportate la prevederile Constituției, ale Legii nr. 47/1992 și ale Regulamentului de organizare și funcționare a Curții Constituționale, retine:

Recursul formulat, având, ca unic motiv, competența Curții Constituționale de a cenzura legalitatea unei hotărâri a Guvernului emisă prin exces de putere, în acest caz nelegalitatea având caracter neconstitutional, urmează a fi respins, deoarece, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și ordonanțelor. Competența privind controlul legalității hotărârii Guvernului aparține exclusiv instanțelor judecătorești, chiar și atunci când ilegalitatea actului privește nerespectarea a insesi Constituției. În acest sens este și practica constanta a Curții Constituționale. Astfel, prin Decizia nr. 37 din 6 iulie 1993, rămasă definitivă prin nerecurare și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 1 septembrie 1993, s-a stabilit ca, în ce privește controlul legalității actelor administrative, competența instanțelor judecătorești "se impune și atunci când ilegalitatea actului administrativ privește nerespectarea a insesi legii fundamentale, fiind emis prin exces de putere, adică cu depășirea limitelor și condițiilor de exercitare a competentei organului emitent".

Cît privește critica din recursul formulat, referitoare la conceptul de lege, prin aceeași decizie - nr. 37/1993 - s-a statuat ca "Prin lege se înțelege numai un act adoptat de Parlament. Conceptia Constituției referitoare la controlul constituționalității legii are în vedere acest concept, rezultind din imbinarea criteriului formal cu cel material, întrucît conținutul legii este determinat de importanța acordată de legiuitor aspectelor reglementate".

Pentru considerentele arătate, recursul formulat împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 43 din 4 mai 1994 urmează a fi respins.

Ca atare, în temeiul art. 144 lit. c) și art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 și art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul formulat de Szentyvanyi Istvan și Szentyvanyi Olimpia împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 43 din 4 mai 1994.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 9 noiembrie 1994.

Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.