Decizia nr. 39/1994

Mihai Constantinescu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor titlului IV din Codul penal privind "Infracțiuni contra avutului obștesc", invocată de apărătorul inculpaților Roman Ion și Larie Ionel.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13 aprilie 1994, în lipsa părților, cu care procedura de citare a fost legal îndeplinită, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeași dată. Pronunțarea a fost amînată pentru data de 20 aprilie și apoi pentru data de 27 aprilie.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauza, dispozițiile

art. 223 din Codul penal, prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 241/P din 2 iulie 1993 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu au fost trimiși în judecata Larie Ionel și Roman Ion, primul pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare - art. 223 din Codul penal, iar cel de-al doilea, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la delapidare - art. 26 raportat la art. 223 din Codul penal.

La Judecătoria Medias, în ședința din 20 septembrie 1993, apărătorul inculpaților a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din Codul penal referitoare la avutul obștesc, deci și a normelor ce reglementează sancționarea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecata inculpatii.

Judecătoria Medias, prin Încheierea nr. 2 din 20 septembrie 1993, a înaintat dosarul Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra excepției.

În opinia exprimată, instanța ridica problema dacă în condițiile actualului sistem politico-juridic noțiunea de avut obștesc, astfel cum este definită în Codul penal, mai subzistă și dacă se mai justifica un tratament sanctionator diferențiat în ceea ce privește infracțiunile contra avutului obștesc. Totodată face trimitere și la Decizia nr. 38 din 7 iulie 1993 a Curții Constituționale, însă apreciază ca este o decizie de speta, astfel ca se impune trimiterea dosarului Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra excepției.

În vederea soluționării excepției au fost solicitate, potrivit

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, care însă nu au dat curs cererii.

Cu privire la competența de soluționare a excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca, potrivit practicii sale constante, cît timp instanța de judecată nu a reținut ca un text legal este abrogat conform art. 150 alin. (1) din Constituție, sesizind Curtea cu soluționarea excepției, aceasta este obligată să se pronunțe în virtutea dreptului constituțional al cetățenilor de a invoca neconstituționalitatea unui text legal pe care instanța înțelege sa îl aplice. Abrogarea, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu prevederile Constituției, astfel încât ea constituie nu numai o consecința a aplicării legii în timp, ci și o problemă de constituționalitate, ca urmare a supremației legii fundamentale în cadrul sistemului juridic.

Referitor la "excepția de neconstituționalitate a prevederilor din Codul penal privind avutul obștesc", invocată de inculpați prin apărătorul lor, este de menționat ca, potrivit

art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , excepția poate viza numai acele dispoziții legale de care depinde judecarea cauzei. În speta, inculpatii Larie Ionel și Roman Ion au fost trimiși în judecata în baza art. 223 din Codul penal și, drept consecința, Curtea Constituțională urmează să se pronunțe numai cu privire la constituționalitatea acestui articol.

În legătură cu constituționalitatea dispozițiilor din Codul penal referitoare la avutul obștesc, Curtea Constituțională retine ca interpretarea acestor dispoziții a făcut și obiectul

Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1/1993 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993. Prin decizia respectiva s-a statuat ca dispozițiile Codului penal referitoare la infracțiunile contra avutului obștesc, deci și aceea prevăzută de art. 223 - delapidarea -, sunt abrogate parțial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, urmînd să se aplice în continuare numai pentru bunurile proprietate publică prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituție.

În baza deciziei sus-menționate, prin Decizia Curții Constituționale nr. 14 din 8 martie 1994 s-a respins recursul Ministerului Public împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 32 din 26 mai 1993 prin care se constatase ca art. 223 din Codul penal a fost abrogat parțial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție și, în consecința, acesta urmează să se aplice numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietății publice.

Rezultă deci ca, în prezent, orice alta excepție de neconstituționalitate privind art. 223 din Codul penal este lipsită, de obiect, deoarece, astfel cum s-a arătat, prin Decizia Curții Constituționale nr. 32/1993, rămasă definitivă prin Decizia Curții Constituționale nr. 14/1994, s-a constatat abrogarea parțială a acestui articol.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1, art. 3 și

art. 13 alin. (1) lit. A. c) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca lipsită de obiect excepția de neconstituționalitate ridicată de Roman Ion și Larie Ionel în Dosarul nr. 2758/1993 al Judecătoriei Medias, întrucît, prin Decizia nr. 32 din 26 mai 1993, rămasă definitivă, Curtea Constituțională a constatat ca art. 223 din Codul penal este abrogat parțial conform art. 150 alin. (1) din Constituție, dispozițiile acestuia urmînd a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietății publice.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 27 aprilie 1994.