Hotărârea nr. 18/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

La data de 1 noiembrie 2000 Biroul Electoral Central a înaintat Curții Constituționale, în vederea soluționării, contestația formulată de domnul Marin N. Duta, privind înregistrarea candidaturii domnului Petre Roman pentru funcția de Președinte al României, contestație ce formează obiectul Dosarului nr. 354D/2000.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 4 teza întâi din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, astfel cum a fost modificat prin

Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 19 din 17 octombrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 17 octombrie 2000, contestațiile se soluționează fără citarea părților, cu participarea numai a judecătorilor Curții, pe baza sesizării și a celorlalte documente aflate la dosar.

În motivarea contestației se arata ca domnul Petre Roman s-a opus adoptării în anul 1991 "a legii cu privire la accesul la dosarele Secției speciale a C.C. al P.C.R., la dosarele Securității, ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Justiție și Ministerului de Externe, la publicarea listei nominale cu numele și numărul dosarelor celor vătămați, a listei informatorilor denuntatori".

Reprezentantul Ministerului Public, punând concluzii, în temeiul

art. 85 alin. (1) din Legea nr. 68/1992

pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, coroborat cu

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României, apreciază ca fiind neîntemeiată contestația privind înregistrarea candidaturii domnului Petre Roman pentru funcția de Președinte al României, arătând ca motivele invocate sunt chestiuni ce țin de opțiunile politice ale candidatului, a căror verificare excede competentei Curții Constituționale. În consecința, se solicita respingerea contestației.

CURTEA,

analizând contestația în raport cu prevederile Constituției și ale

Legii nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României, cu modificările ulterioare, și vazand concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum și documentele aflate la dosar, retine următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 144 lit. d) din Constituție, ale

art. 26 din Legea nr. 47/1992 , republicată, ale art. 2 alin. (2) și ale

art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1992 , Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze contestația privind înregistrarea candidaturii pentru funcția de Președinte al României.

În opinia contestatorului candidatura domnului Petre Roman la funcția suprema în stat este neconstitutionala. Motivele invocate în contestație sunt de ordin politic și moral, vizând opunerea candidatului la adoptarea, în anul 1991, a legii privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politica. Autorul își întemeiază contestația pe prevederile art. 16, 21, 123, 130 și ale art. 144 lit. c) din Constituție, pe cele ale

art. 11 din Legea nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României, precum și pe dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedura penală.

Examinând motivele cuprinse în contestație, Curtea constata ca atât condițiile de eligibilitate, cat și impedimentele constituționale pentru a fi ales în funcția de Președinte al României sunt prevăzute expres și limitativ la art. 35, art. 34 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3) și la art. 81 alin. (4) din Constituție, texte al căror conținut este următorul:

- Art. 35: "(1) Au dreptul de a fi aleși cetățenii cu drept de vot care îndeplinesc condițiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 37 alineatul (3).

(2) Candidații trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puțin 23 de ani, pentru a fi aleși în Camera Deputaților sau în organele locale, și vârsta de cel puțin 35 de ani, pentru a fi aleși în Senat sau în funcția de Președinte al României.";

- Art. 34 alin. (2): "Nu au drept de vot debilii sau alienații mintal, puși sub interdicție, și nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.";

- Art. 16 alin. (3): "Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara.";

- Art. 37 alin. (3): "Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabiliți prin lege organică.";

- Art. 81 alin. (4): "Nici o persoană nu poate îndeplini funcția de Președinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi și succesive."

În speta, examinând motivele invocate de contestator, Curtea constata ca acestea nu se regăsesc în conținutul prevederilor constituționale anterior menționate. Asemenea motive reprezintă opinii personale ale contestatorului, care, eventual, pot fi avute în vedere cu ocazia exprimarii votului.

Curtea constata, de asemenea, ca prevederile constituționale cuprinse în art. 21, referitoare la accesul liber la justiție, în art. 123, referitoare la înfăptuirea justiției, în art. 130, referitoare la rolul Ministerului Public, precum și prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, referitoare la competența Curții Constituționale de a soluționa excepțiile de neconstituționalitate, invocate de contestator, nu justifica, în mod evident, motivele contestației.

Referitor la incidența art. 16 din Constituție, privind egalitatea în drepturi, Curtea constata ca numai alin. (3) al acestui text se referă la un impediment pentru candidații la funcții și demnitati publice, civile sau militare, impediment care însă nu a fost invocat în cauza, astfel încât nu poate fi examinat de Curte.

Curtea constata totodată ca dispozițiile Codului penal, precum și ale Codului de procedura penală nu au incidența în cauza, Curtea neavând atribuții în materia tragerii la răspundere penală a persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni, ci numai atribuțiile prevăzute la art. 144 din Constituție, fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România.

În consecința, contestația urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. B.a), al

art. 16, 26 și 27 din Legea nr. 47/1992 , republicată, precum și al art. 2 alin. (2) și al

art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1992 ,

CURTEA

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge contestația privind înregistrarea candidaturii domnului Petre Roman pentru funcția de Președinte al României, contestație formulată de domnul Marin N. Duta.

Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.