Decizia nr. 660/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 533 alin. (1) lit. f) și ale art. 535 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 57/2019 3 iulie 2019 privind Codul administrativ
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Claudia-Ilona Dascălu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 533 alin. (1) lit. f)
coroborate cu cele ale
art. 535 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019
privind Codul administrativ, excepție ridicată de Inspectoratul de Stat în Construcții în Dosarul nr. 1.570/116/2020 al Tribunalului Călărași - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.174D/2021.
2.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, domnul consilier juridic Sachelaride PanCorin, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului consilier juridic, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând, în esență, că dispozițiile de lege criticate creează disproporționalitate între drepturile persoanelor angajate în temeiul
Codului muncii
și drepturile angajaților care dețin calitatea de funcționar public, potrivit
Codului administrativ . Astfel, actul administrativ prin care se constată încetarea raporturilor de muncă în cazul unui funcționar public este lovit de nulitatea absolută, constatată de instanță, în situația lipsei mențiunilor privind instanța în fața căreia poate fi atacat actul administrativ respectiv și termenul în care se poate contesta acest act. Fiind un act administrativ cu caracter individual, sunt incidente dispozițiile
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004
care stabilesc instanța competentă și termenul în care poate fi atacat acest act administrativ. Însă, potrivit dispozițiilor
Codului muncii , în cazul unei decizii privind încetarea raporturilor de muncă, instanța judecătorească este abilitată să dispună anularea acestei decizii, nicidecum să constate nulitatea acesteia. Drept urmare, se creează un privilegiu pentru persoanele angajate în calitate de funcționari publici față de cele angajate în temeiul
Codului muncii , ceea ce contravine dispozițiilor
art. 16 alin. (1) din Constituție .
4.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât consideră că autorul excepției compară regimul încetării raporturilor de serviciu astfel cum este acesta prevăzut de dreptul comun -
Codul muncii , respectiv de
Codul administrativ , aplicabil funcționarilor publici. Or, prin comparație între două legi, autorul excepției pretinde că una dintre acestea are un regim juridic defavorabil.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5.
Prin Încheierea din 20 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.570/116/2020, Tribunalul Călărași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 533 alin. (1) lit. f)
coroborate cu cele ale
art. 535 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019
privind Codul administrativ. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Inspectoratul de Stat în Construcții într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a ordinului privind încetarea de drept a raportului de serviciu al funcționarului public.
6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prin stabilirea sancțiunii nulității de drept pentru nerespectarea cerinței stipulării în cuprinsul actului administrativ de încetare a raportului de serviciu a termenului în care acesta poate fi atacat, precum și a instanței de contencios administrativ competentă să soluționeze cauza, legiuitorul instituie un privilegiu în beneficiul funcționarului public care invocă nulitatea actului administrativ contestat, fără a mai face dovada vătămării.
7.
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că, în materia legislației muncii, sancțiunea nulității absolute intervine strict cu privire la decizia de sancționare disciplinară sau decizia de concediere a personalului contractual. În consecință, în privința deciziei de constatare a încetării de drept a contractului individual de muncă emisă fără un fundament legal, devin aplicabile dispozițiile
art. 1.252 din Codul civil
care reglementează prezumția de nulitate relativă.
8.
Având în vedere distincția dintre nulitatea absolută și cea relativă, prin raportare la natura interesului ocrotit, autorul excepției de neconstituționalitate consideră că nerespectarea dispozițiilor privind elementele obligatorii ale actelor administrative de încetare a raporturilor de serviciu se impunea să fie sancționată cu nulitatea relativă, condiționată de existența dovedită a unei vătămări, care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
9.
Principiul nediscriminării este consacrat în legislația muncii în temeiul
art. 5 din Codul muncii , potrivit căruia în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii. În consecință, se afirmă că se impune asigurarea egalității de tratament al părților implicate (funcționari publici, respectiv salariați), aflate în situații identice, respectiv în contextul îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.
10.
Prin urmare, contradictorialitatea existentă între dispozițiile din legislația muncii și legislația aplicabilă funcționarilor publici contravine principiului egalității în drepturi, statuat de
art. 16 din Constituția
României.
11.
Tribunalul Călărași - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată întrucât, în ceea ce privește nulitatea actului administrativ, prevederile Codului administrativ au caracter special și se aplică unui angajat cu statut special, spre deosebire de personalul contractual, pentru care raporturile de muncă sunt guvernate de
Codul muncii , ce constituie dreptul comun în materie și care completează Codul administrativ în situațiile neprevăzute de acesta.
12.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
13.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
14.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
15.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 533 alin. (1) lit. f)
și ale
art. 535 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019
privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, care au următorul cuprins:
–
Articolul 533
alin. (1) lit. f):
Actul administrativ de încetare a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici trebuie să conțină în mod obligatoriu următoarele elemente:
(...)
f)
termenul în care poate fi atacat actul administrativ, precum și instanța de contencios administrativ competentă.
–
Articolul 535
: „Actele administrative întocmite cu nerespectarea dispozițiilor
art. 528
-
533
sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.“
16.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor
art. 16 din Constituție
privind egalitatea în drepturi.
17.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile
art. 533 alin. (1) lit. f)
și ale
art. 535 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019
fac parte din
capitolul X
- Actele administrative privind nașterea, modificarea, suspendarea, sancționarea și încetarea raporturilor de serviciu și actele administrative de sancționare disciplinară din Codul administrativ și instituie unul din elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă actul administrativ de încetare a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, stabilind sancțiunea nulității de drept pentru nerespectarea dispozițiilor legale care reglementează întocmirea valabilă a acestui act. Astfel, potrivit
art. 533 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 , actul administrativ de încetare a raporturilor de serviciu trebuie să cuprindă mențiuni privind termenul în care poate fi atacat actul administrativ și instanța de contencios competentă în soluționarea cererii de anulare a actului administrativ, iar potrivit
art. 535
din același act normativ, nerespectarea acestor dispoziții atrage sancțiunea nulității de drept a actului administrativ astfel emis cu nerespectarea dispozițiilor
art. 528-533 .
18.
Așadar, omisiunea de a insera mențiunile esențiale în actele administrative ce au ca obiect încetarea raportului de serviciu al funcționarilor publici este sancționată de legiuitor cu sancțiunea nulității de drept, astfel de acte fiind considerate vătămătoare pentru drepturile și interesele legitime ale funcționarului public.
19.
În acest context, din analiza criticilor de neconstituționalitate prin care se susține încălcarea principiului egalității în drepturi, Curtea reține că, potrivit
art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție , statutul funcționarilor publici ține de domeniul reglementării organice, iar potrivit
art. 73 alin. (3) lit. p) din Legea fundamentală , regimul general al raporturilor de muncă constituie obiectul unei reglementări distincte, de asemenea, prin lege organică. Așadar, Curtea reține că însăși
Constituția
distinge între cele două calități - funcționar public și salariat, reglementându-le distinct.
20.
Cu privire la legislația aplicabilă celor două categorii de personal, respectiv funcționari publici și personal contractual, instanța de contencios constituțional reține că, în esență, regimul juridic aplicabil primei categorii este guvernat de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019
- Codul administrativ, pe când cel al personalului contractual este reglementat de
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Curtea observă, astfel, natura juridică distinctă a acestor categorii de personal, ceea ce justifică și instituirea unor regimuri juridice distincte. Diferența considerabilă provine nu doar din modalitatea de numire, executare și încetare a funcției, dar și din trăsăturile specifice exclusive ale funcției publice, respectiv stabilitatea și exercitarea prerogativelor de putere publică.
21.
În temeiul
art. 5 lit. y) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 , funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul exercitării prerogativelor de putere publică de către autoritățile și instituțiile publice. De asemenea, activitățile desfășurate de funcționarii publici implică exercitarea prerogativelor de putere publică (a se vedea
art. 370 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 ). Așadar, funcționarul public este subiectul unui raport de serviciu, care ia naștere, se execută și încetează în condițiile speciale reglementate de Codul administrativ.
22.
Cu privire la statutul juridic al funcționarului public, prin raportare la statutul salariatului contractual, instanța de contencios constituțional a statuat, în jurisprudența sa, că acesta se întemeiază pe un regim juridic statutar, reglementat prin lege organică, și care este distinct de regimul juridic contractual, specific raporturilor de muncă al celorlalți salariați, întemeiat pe contractul individual de muncă și reglementat prin
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
(a se vedea, spre exemplu,
Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, paragraful 17,
Decizia nr. 172 din 24 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragraful 17, sau
Decizia nr. 206 din 8 aprilie 2025 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 22 septembrie 2025, paragraful 15).
23.
Așa cum s-a statuat în jurisprudența anterior menționată, elementele esențiale referitoare la nașterea, executarea și încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarului public se referă în mod intrinsec la statutul acestuia.
24.
În consecință, Curtea reține că funcționarii publici reprezintă o categorie distinctă de salariați, ce se deosebesc prin statutul legal specific, acesta fiind, la rândul său, întemeiat pe principiile legalității, imparțialității și obiectivității, al transparenței, al responsabilității, al stabilității în exercitarea funcției publice și al subordonării ierarhice (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 1.221 din 29 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 6 noiembrie 2009).
25.
În jurisprudența sa referitoare la principiul egalității în drepturi prevăzut de
art. 16 din Constituție , Curtea Constituțională a statuat că acest principiu presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, motiv pentru care el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite ( Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, și
Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996). În consecință, acest principiu nu poate fi invocat în ipoteza a două situații sau categorii de subiecte de drept diferite, cărora le corespund tratamente juridice diferite, ci doar în condiții comparabile sau de egalitate, fără diferențe majore, esențiale dintre cei doi termeni reglementați în ipoteza unei norme juridice.
26.
De asemenea, prin
Decizia nr. 1.565 din 6 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2012, Curtea a subliniat că nu se poate reține existența unei discriminări între categoria funcționarilor publici și celelalte categorii de salariați. Legislația specifică funcției publice cuprinde reglementări diferite față de dreptul comun, care este legislația muncii, dar, prin edictarea unei astfel de reglementări vizând numai funcționarii publici, legiuitorul a înțeles să confere acestora un statut special, care nu contravine egalității în drepturi, consacrată de
Legea fundamentală . Înțelesul acestui principiu este că egalitatea nu presupune și uniformitate. De aceea, instituirea unui tratament juridic diferit pentru categorii profesionale diferite nu reprezintă o discriminare, atât timp cât această diferență de tratament este însoțită de garanții suficiente pentru exercitarea tuturor drepturilor corespunzătoare.
27.
Prin urmare, legiuitorul poate să instituie, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale substanțiale și de procedură de natură să asigure garanțiile adecvate pentru exercitarea funcției publice și condițiile necesare pentru contestarea actului administrativ prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu, atât sub aspectul legalității, cât și al temeiniciei acestuia, astfel că funcționarul public este protejat împotriva emiterii în mod abuziv a unui asemenea act administrativ.
28.
În aceste condiții, Curtea constată că reglementarea distinctă a unor reguli juridice specifice privind condițiile de emitere a actului administrativ de încetare a raportului de serviciu al funcționarilor publici, în raport cu regulile stabilite prin
Codul muncii , pentru încetarea contractului individual de muncă al salariatului, se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului, justificată de diferența dintre cele două categorii de subiecte de drept, fără ca aceasta să aibă semnificația instituirii unui privilegiu sau unei discriminări, în sensul dispozițiilor
art. 16 din Constituție .
29.
În consecință, întrucât criticile de neconstituționalitate formulate sunt neîntemeiate, Curtea constată că prevederile
art. 533 alin. (1) lit. f )
și ale
art. 535 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019
nu contravin principiului egalității în drepturi, consacrat de dispozițiile
art. 16 din Legea fundamentală .
30.
Cu privire la susținerea autorului excepției potrivit căreia nerespectarea elementelor obligatorii ale conținutului actelor administrative de încetare a raporturilor de serviciu se impunea să fie sancționată cu nulitatea relativă, condiționată de existența dovedită a unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, Curtea reține că aceasta reprezintă un aspect care vizează modificarea legii. Or, operațiunile legislative de modificare și completare a actelor normative sunt de competența exclusivă a legiuitorului, potrivit prevederilor
art. 61 alin. (1) din Constituție , excedând atribuțiilor instanței de contencios constituțional, care, conform
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“ (a se vedea, spre exemplu,
Decizia nr. 370 din 11 iulie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1129 din 12 noiembrie 2024, paragraful 23).
31.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Inspectoratul de Stat în Construcții în Dosarul nr. 1.570/116/2020 al Tribunalului Călărași - Secția civilă și constată că dispozițiile
art. 533 alin. (1) lit. f)
și ale
art. 535 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019
privind Codul administrativ sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Călărași - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 25 noiembrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Claudia-Ilona Dascălu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.