Decizia nr. 756/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, și ale art. 1 alin. (1) din aceeași lege, în special
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 3
- Constituția din 1991 21 noiembrie 1991 (prevederi anume) CONSTITUȚIE din 21 noiembrie 1991
- Decizia nr. 872/2010 25 iunie 2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind unele măsur…
- Legea nr. 118/2010 30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dan-Liviu Arcer.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Carmen Gavriliu în Dosarul nr. 3.002/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 657D/2012.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 672D/2012, nr. 673D/2012, nr. 683D/2012, nr. 684D/2012 și nr. 689D/2012-692D/2012, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani în dosarele nr. 3.642/40/2011, nr. 3.460/40/2011, nr. 3.494/40/2011, nr. 3.680/40/2011, nr. 3.640/40/2011, nr. 3.645/40/2011, nr. 3.646/40/2011 și nr. 3.674/40/2011 ale Curții de Apel Suceava - Secția I civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu se opune conexării dosarelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 672D/2012, nr. 673D/2012, nr. 683D/2012, nr. 684D/2012 și nr. 689D/2012-692D/2012 la Dosarul nr. 657D/2012, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 6 decembrie 2011, 7 februarie 2012, 14 februarie 2012 și 7 martie 2012, pronunțate în dosarele nr. 3.002/40/2011, nr. 3.642/40/2011, nr. 3.460/40/2011, nr. 3.494/40/2011, nr. 3.680/40/2011, nr. 3.640/40/2011, nr. 3.645/40/2011, nr. 3.646/40/2011 și nr. 3.674/40/2011, Tribunalul Botoșani - Secția civilă și, respectiv, Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Excepția a fost ridicată de Carmen Gavriliu și Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani în numele și în calitate de reprezentant al reclamanților din dosarele de mai sus având ca obiect soluționarea unor litigii de muncă.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale pentru următoarele argumente:
Se arată că, după pronunțarea
Deciziei nr. 874 din 25 iunie 2010
de către Curtea Constituțională, proiectul de lege privind diminuarea drepturilor salariale ale bugetarilor a fost retrimis Parlamentului pentru punerea de acord cu decizia Curții. Actul normativ a fost adoptat de către Parlament în ședința comună din data de 29 iunie 2010, iar legea a fost promulgată în aceeași zi în care a fost adoptată. Or, legea putea fi promulgată de Președintele României doar după expirarea celor două zile stabilite de prevederile
art. 15 din Legea nr. 47/1992 , în măsura în care nu a fost invocată o obiecție de neconstituționalitate. Odată publicată în Monitorul Oficial, aceasta produce efecte erga omnes, astfel încât nimeni nu poate refuza aplicarea legii pe motiv că nu au fost îndeplinite cerințele pentru adoptarea sa. În acest sens, arată, în esență, că, de vreme ce Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar a fost trimisă Președintelui României și promulgată de către acesta în aceeași zi în ca re a fost votată, nu au fost respectate procedura și termenul de două zile reglementat de
art. 15 din Legea nr. 47/1992 , fiind în acest mod lipsit de substanță controlul de constituționalitate a legilor înainte de promulgarea acestora. Arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 77 alin. (3) din Legea fundamentală, în cazul în care a fost formulată o obiecție de neconstituționalitate, un act normativ nu poate fi promulgat decât după primirea deciziei Curții Constituționale prin care i s-a confirmat constituționalitatea. Mai mult, procedura legiferării include atât adoptarea de către Parlament a unui act normativ, cât și promulgarea acestuia de către Președintele României. Prin urmare,
încalcă prevederile art. 147 alin. (2) din Constituție și ale
art. 15 din Legea nr. 47/1992 , precum și dispozițiile art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaților.
În ceea ce privește întinderea în timp a efectelor
Legii nr. 118/2010 , arată că
privind salarizarea personalului bugetar pentru anul 2011 folosește ca referință pentru calcularea drepturilor salariale salariul brut pentru luna octombrie 2010, astfel încât
este încă în actualitate, deoarece salariile nu au revenit la cuantumul inițial. Consideră că prevederile
sunt neconstituționale, deoarece perpetuează și permanentizează măsurile de austeritate care aduc atingere substanței dreptului de proprietate denumit salariu și încalcă prevederile art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și pe cele ale art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Tribunalul Botoșani - Secția civilă apreciază că prin nerespectarea termenelor și condițiilor impuse de
a fost lipsită de substanță forma de control de constituționalitate a legilor înainte de promulgare, actul normativ încălcând astfel atât prevederile art. 146, cât și ale art. 1 alin. (3) și (5) și art. 16 din Constituție.
Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulat îl constituie dispozițiile
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. În realitate, Curtea reține că autorul excepției critică din punct de vedere extrinsec legea în ansamblu și, punctual, din punct de vedere intrinsec art. 1 alin. (1) din lege care are următorul cuprins:
"(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile
Legii-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%."
Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitor la statul de drept, art. 16 alin. (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 136 alin. (1) și (5) referitor la proprietate, art. 146 referitor la atribuțiile Curții Constituționale, art. 147 alin. (2) privind deciziile Curții Constituționale și art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 referitor la Protecția proprietății din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cele ale art. 17 privind dreptul de proprietate din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare.
I. Astfel, cu prilejul pronunțării
Deciziei nr. 492 din 10 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 25 iunie 2012, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. Prin această decizie Curtea a reținut că, în esență, critica de neconstituționalitate vizează faptul că prin promulgarea Legii privind unele măsuri necesare în vederea stabilirii echilibrului bugetar, devenită
Legea nr. 118/2010 , de către Președintele României în aceeași zi în care această lege a fost votată în ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului nu a fost respectat termenul de două zile prevăzut de
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , fiind în acest mod lipsit de substanță controlul de constituționalitate a legilor înainte de promulgarea acestora.
Analizând aceste susțineri, Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate, pentru considerentele statuate prin
Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, cu prilejul examinării obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea privind unele măsuri necesare în vederea stabilirii echilibrului bugetar, devenită
Cu acel prilej, pronunțându-se asupra unor critici de neconstituționalitate identice, Curtea a respins obiecția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, statuând că, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (2) din Constituția României și ale
art. 18 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , în cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale. În cazul legilor declarate parțial neconstituționale (situația Legii privind unele măsuri necesare în vederea stabilirii echilibrului bugetar, devenită
Legea nr. 118/2010 ), după punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale de către Parlament, Președintele României este obligat să promulge legea în termen de 10 zile, conform art. 77 alin. (3) din Constituție. În cadrul acestui termen, Președintele poate promulga legea în oricare dintre zilele care îi stau la dispoziție, prin emiterea unui decret în temeiul art. 100 din Legea fundamentală, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, odată cu legea.
Curtea a reținut că atât
Legea nr. 118/2010 , cât și
Decretul de promulgare nr. 603/2010
au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010; de asemenea, decretul de promulgare a fost emis la data de 29 iunie 2010, deci în interiorul termenului de două zile prevăzut de
Legea nr. 47/1992 . Natura juridică a acestui termen este una de protecție a titularilor dreptului de sesizare a Curții Constituționale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii și eludarea, în acest fel, a controlului de constituționalitate a priori. Pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea, prin decizia precizată, a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare și-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituționalitate a priori va fi exercitat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceștia să își fi exercitat dreptul prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituție.
De asemenea, prin
Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că promulgarea este un act ulterior adoptării legii și exterior voinței emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituționalitate în legătură cu acesta nu afectează constituționalitatea extrinsecă a legii. Curtea a mai arătat că obiectul controlului de constituționalitate reglementat la art. 146 lit. d) din Constituție îl constituie legile și ordonanțele Guvernului, și nu decretul de promulgare sau modul în care instituțiile publice înțeleg să își exercite competențele constituționale sau legale.
II. Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate, prin raportare la aceleași prevederi constituționale precum cele invocate în cauza de față, prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 și
Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.
Cu acele prilejuri, Curtea a reținut, în esență, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional, și anume dreptul la muncă, iar diminuarea să se constituie într-o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilității dispozițiilor legale criticate cu fiecare dintre condițiile strict și limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizației/soldei cu 25% constituie o restrângere a exercițiului dreptului constituțional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituție. Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei este prevăzută prin
și se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluția legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea "securității naționale", noțiune înțeleasă în sensul unor aspecte din viața statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăși ființa statului prin amploarea și gravitatea fenomenului. În acest sens, prin
Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situația de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit, securitatea națională.
Cu privire la proporționalitatea situației care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei) și scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) și că există un echilibru între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.
De asemenea, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în același cuantum și mod. Curtea a observat, totodată, că măsura criticată prezintă un caracter temporar, având o durată limitată în timp, și anume până la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanța dreptului constituțional protejat.
Totodată, Curtea a statuat că, în contextul legislativ actual, prin
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, s-a stabilit că, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în acest sens fiind
Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011.
De asemenea, prin
Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, Curtea a statuat că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privința salariului vizează numai sumele certe, lichide și exigibile. De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Decizia de admisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele conexate nr. 44.232/11 și 44.605/11 Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României (paragraful 16), a stabilit că se pot considera cu greu ca fiind un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenție sumele de bani neîncasate ca urmare a intrării în vigoare a legii criticate. Prin aceeași decizie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, în privința reducerilor salariale operate prin
Legea nr. 118/2010 , că, și dacă salariile viitoare ar fi considerate bunuri, ingerința (reducerea) este prevăzută de lege, urmărește o cauză de utilitate publică (salvarea echilibrului bugetar al statului) și respectă un just echilibru între interesele generale ale colectivității și interesele individuale ale cetățeanului (paragrafele 17-20). Totodată, Curtea a atras atenția că autoritățile naționale se află într-o poziție mai favorabilă decât judecătorul internațional de a aprecia "utilitatea publică" (paragraful 19).
Deoarece în prezenta cauză nu au fost aduse argumente noi, de natură a determina pronunțarea unei soluții de admitere a excepției de neconstituționalitate, considerentele statuate în jurisprudența Curții sunt valabile și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, și ale art. 1 alin. (1) din aceeași lege, în special, excepție ridicată de Carmen Gavriliu în Dosarul nr. 3.002/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă și Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani în dosarele nr. 3.642/40/2011, nr. 3.460/40/2011, nr. 3.494/40/2011, nr. 3.680/40/2011, nr. 3.640/40/2011, nr. 3.645/40/2011, nr. 3.646/40/2011 și nr. 3.674/40/2011 ale Curții de Apel Suceava - Secția I civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.