Decizia nr. 249/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a prevederilor

art. 24 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, excepție ridicată de Claudia Veronica Vasiliu în Dosarul nr. 1.445/CA/2006 al Tribunalului Neamț - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.445/CA/2006, Tribunalul Neamț - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, excepție ridicată de Claudia Veronica Vasiliu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, potrivit textului de lege criticat, prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005

se aplică și persoanelor care la data de 31 decembrie 2005 se aflau în plata indemnizației pentru creșterea copilului, reglementată de dispozițiile cuprinse în actele normative speciale prevăzute la art. 3 alin. (2) din această ordonanță. În cazul său, dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului s-a născut la data de 31 octombrie 2005, iar cuantumul indemnizației de care beneficia era, potrivit

Legii nr. 303/2004 , de 75% din media veniturilor realizate în ultimele 6 luni. Începând cu data de 1 ianuarie 2005, când a intrat în vigoare

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 , cuantumul acestei indemnizații a fost micșorat, fiind stabilit la un nivel fix de 800 RON pentru toate persoanele care se aflau în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani. În acest fel, consideră autoarea excepției, s-au încălcat principiile constituționale ale neretroactivității legii și egalității cetățenilor în fața legii, precum și dispozițiile cuprinse în art. 53 din Legea fundamentală referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

În susținerea încălcării principiului neretroactivității legii arată că ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării legii noi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.

În ceea ce privește încălcarea principiului egalității, arată că, în reglementarea dată de

Legea nr. 19/2000 , dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani era considerat ca un drept de asigurări sociale de care puteau beneficia doar cei care îndeplineau condițiile legale privind stagiul de cotizare la bugetul asigurărilor sociale de stat. În acest fel legiuitorul a respectat în mod echitabil principiul proporționalității între cuantumul indemnizației și cuantumul contribuției la acest buget. Această regulă a simetriei valorice între cuantumul contribuției și cel al indemnizației a fost încălcată de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 , ajungându-se la situația ca toți beneficiarii acestei indemnizații să primească aceeași sumă, indiferent de contribuția individuală.

Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 53 din Constituție, susține că prin intrarea în vigoare a acestei ordonanțe a fost restrâns un drept izvorât dintr-un raport juridic încheiat valabil în temeiul legii existente la momentul nașterii lui, fără ca această restrângere, constând în diminuarea unui drept pecuniar, să fie justificată prin unul dintre cazurile prevăzute limitativ de art. 53 din Legea fundamentală.

Tribunalul Neamț - Secția comercială și contencios administrativ apreciază excepția ca întemeiată, arătând că situațiile juridice născute sub imperiul unui act normativ și raporturile juridice stabilite în baza acestuia nu pot fi modificate sau stinse de un act normativ ulterior.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile de lege ce fac obiectul criticii de neconstituționalitate "stabilesc reguli care se aplică pentru perioada în care ordonanța își produce efectele, respectiv de la momentul intrării în vigoare până la încetarea aplicării sale într-una din modalitățile legale, ceea ce respectă principiul neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție". Se arată că textul de lege criticat nu contravine nici principiului constituțional al egalității în drepturi, atâta timp cât reglementarea dedusă controlului de constituționalitate se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale. Cât privește susținerea potrivit căreia prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile art 53 din Legea fundamentală, se consideră că în cauză nu este vorba despre vreuna dintre situațiile prevăzute de textul constituțional.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 24 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, modificată și completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 23 iunie 2006, având următoarea redactare: "(1) Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se aplică și persoanelor care la data de 31 decembrie 2005 se aflau în una dintre următoarele situații:

a) în plata indemnizației pentru creșterea copilului, reglementată de dispozițiile cuprinse în actele normative speciale prevăzute la art. 3 alin. (2);".

Ulterior sesizării Curții,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

a fost aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 7/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 17 ianuarie 2007, însă aceste modificări nu privesc textul de lege criticat.

Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și cele ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând textul de lege criticat în raport cu pretinsa încălcare a art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că acesta nu conține în sine nicio dispoziție cu caracter retroactiv, întrucât prevederile ordonanței se aplică doar pentru viitor. Cât privește determinarea situațiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum și a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competența instanțelor judecătorești.

În legătură cu principiul neretroactivității legilor, Curtea, prin

Decizia nr. 812 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 11 decembrie 2006, a statuat că, potrivit acestui principiu, o lege devine obligatorie numai după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, ea rămânând în vigoare până la apariția unei alte legi care o abrogă în mod explicit sau implicit. În cazul în care o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, realizate înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării acesteia. Legea nouă însă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice create după abrogarea legii vechi.

Referindu-se la critica de neconstituționalitate privind încălcarea principiului egalității în drepturi, Curtea, prin aceeași decizie, a reținut că neadmiterea acestei soluții cu privire la neretroactivitatea legii ar determina rezolvarea diferențiată a aceleiași situații juridice, în raport cu data intrării în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, ceea ce ar contraveni principiului egalității în drepturi a cetățenilor, aplicându-se persoanelor aflate în aceeași situație juridică un tratament discriminatoriu.

Aceste considerente reținute în decizia mai sus menționată sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții în materie.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 53 din Constituție, Curtea reține că, față de obiectul de reglementare a prevederilor criticate și în raport de susținerile autorului excepției, acestea nu pun în discuție restrângeri ale exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 24 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, excepție ridicată de Claudia Veronica Vasiliu în Dosarul nr. 1.445/CA/2006 al Tribunalului Neamț - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2007.