Decizia nr. 17/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 118 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Adriana Sanda Dinca în Dosarul nr. 7.647/2001 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine dreptului la apărare, întrucât instanța are obligația de a pune în vedere pârâtului toate mijloacele de apărare care pot fi folosite de acesta și, la cerere, poate acorda un termen pentru pregătirea apărării.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 20 martie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 7.647/2001, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 118 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Adriana Sanda Dinca.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține ca art. 118 din Codul de procedură civilă contravine art. 24 din Constituție, privind dreptul la apărare, întrucât prin instituirea obligativitatii depunerii întâmpinării, în situația în care pârâtul nu respecta aceasta obligație, este decăzut din dreptul de a mai propune probe sau de a invoca excepții.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, exprimandu-și punctul de vedere, considera excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât art. 118 din Codul de procedură civilă nu ingradeste dreptul părților de a fi asistate de un avocat și nici nu limitează posibilitatea acestora de a folosi mijloacele de apărare adecvate. Se mai arata ca pârâtul, care nu este reprezentat sau asistat de avocat, este protejat, potrivit art. 118 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în sensul că judecătorul are obligația, în baza rolului sau activ, sa îi pună în vedere acestuia, la prima zi de înfățișare, sa arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele sale de apărare.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul arata ca textul de lege criticat consacra importanța întâmpinării în cadrul procesului civil. Acest act procedural, prin intermediul căruia pârâtul răspunde la pretențiile formulate de reclamant, precizându-și apărările sale, este destinat, în primul rând, să asigure un echilibru în situația juridică a părților. Legiuitorul a considerat ca este firesc ca părțile sa cunoască de la început pretențiile și apărările lor, precum și mijloacele de proba, ceea ce este de natura să asigure "egalitatea de arme", prevăzută de art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De altfel, reglementarea întâmpinării, ca și procedura de judecată în ansamblul ei, se întemeiază pe dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție, care prevăd în mod expres ca reglementarea competentei și a procedurii de judecată se face prin lege.

Avocatul Poporului apreciază că nu sunt incalcate dispozițiile privind dreptul la apărare din Legea fundamentală, invocand în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 128/2002, prin care s-a constatat ca excepția de neconstituționalitate a art. 118 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 118 din Codul de procedură civilă, modificat și completat prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 138 din 14 septembrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Textul de lege criticat are următorul conținut:

- Art. 118: "Întâmpinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.

Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afară celor de ordine publică.

În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, președintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfățișare, sa arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele sale de apărare despre care se va face vorbire în încheierea de ședința; instanța va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării și depunerea întâmpinării."

Textul constituțional invocat de autorul excepției ca fiind încălcat are următoarea redactare:

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca textul de lege dedus controlului releva o evidenta utilitate în cadrul procesului civil. Astfel, prin instituirea obligativitatii întâmpinării, se asigura de plano echilibrul procesual al părților în litigiu, reclamantul având posibilitatea de a cunoaște apărările pârâtului, precum și probele utilizate în susținerea lor, posibilitate de care pârâtul beneficiază prin luarea la cunoștința a acțiunii introductive a reclamantului.

Pe de altă parte, textul criticat contribuie la urgentarea soluționării cauzei și la prevenirea exercitării abuzive sau cu întârziere a drepturilor procesuale, instanța fiind în măsura de a cunoaște încă de la început cadrul procesual, iar reclamantul își poate pregati apărările, în cunoștința de cauza, în raport de susținerile pârâtului, cuprinse în întâmpinare.

Instituirea obligativitatii depunerii întâmpinării, cu consecința decăderii pârâtului, în caz de nerespectare, din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afară celor de ordine publică, se circumscrie domeniului de reglementare a competentei instanțelor și a procedurii de judecată, rezervat, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, legiuitorului ordinar, care a acționat deci în limitele prerogativelor sale constituționale.

Dincolo de utilitatea evidenta a reglementării cuprinse în art. 118 din Codul de procedură civilă, Curtea nu poate retine încălcarea dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cat alin. (2) al articolului criticat instituie obligația pentru instanța judecătorească, în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, de a-i pune în vedere, la prima zi de înfățișare, sa arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele sale de apărare, ce vor fi consemnate în încheierea de ședința, acordând, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării și depunerea întâmpinării.

Dacă totuși, deși protejat, în aceasta maniera, împotriva consecințelor prejudiciabile ale propriei lipse de diligenta sau insuficienței mijloacelor materiale care l-au împiedicat sa apeleze la serviciile unui avocat, pârâtul nu înțelege să-și execute obligația de depunere a întâmpinării, el își asuma, în deplina cunoștința de cauza, riscurile decurgând din propria sa culpa și, în consecința, potrivit unui principiu de aplicație generală, nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nu poate pretinde încălcarea dreptului sau la apărare.

Susținerile autorului excepției sunt cu atât mai neintemeiate cu cat legiuitorul s-a îngrijit sa limiteze consecințele drastice ale decăderii, oferind posibilitatea pârâtului, potrivit art. 171 din Codul de procedură civilă, de a se apara, discutând, în fapt și în drept, temeinicia pretențiilor și a dovezilor părții potrivnice, de a invoca, conform art. 118 alin. (2) din același cod, excepțiile de ordine publică sau de a cere, potrivit art. 138, administrarea unei dovezi noi, atunci când necesitatea acesteia a reiesit din dezbateri și partea nu o putea prevedea, când administrarea ei nu pricinuiește amânarea judecații ori când nu a fost cerută, în condițiile legii, din pricina neștiinței sau lipsei de pregătire a părții.

De altfel, Curtea s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 118 din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 128 din 16 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2002, considerând excepția ca fiind neîntemeiată. Soluția adoptată, ca și considerentele pe care aceasta se intemeieaza își mențin valabilitatea și în cauza de fața, întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în aceasta materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 118 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Adriana Sanda Dinca în Dosarul nr. 7.647/2001 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2003.