Decizia nr. 49/1995

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Prin Încheierea din 4 octombrie 1994, pronunțată în Dosarul nr. 1.698/1994, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Decretului-lege nr. 126/1990, invocată de Episcopia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea și de Parohia Bisericii Române Unite cu Roma, cu domiciliul ales în localitatea Santandrei, județul Bihor, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 104 C/1994. Tot Judecătoria Oradea, prin încheierile din 20 octombrie 1994, pronunțate în dosarele nr. 1.700/1994 și nr. 1.695/1994, prin Încheierea din 1 noiembrie 1994, pronunțată în Dosarul nr. 1.699/1994, și prin Încheierile din 19 ianuarie 1995, pronunțate în dosarele nr. 1.697/1994 și nr. 1.617/1994, a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor Decretului-lege nr. 126/1990. Excepțiile au fost invocate de Episcopia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea și de Parohia Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolica Marghita, județul Bihor, de Episcopia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea și Seminarul - Academia Teologica - Institutul Teologic de Grad Universitar al Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolica Oradea, de Episcopia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea și Parohia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea - Oraș Nou I, precum și de Episcopia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea, și formează obiectele dosarelor Curții Constituționale nr. 126 C/1994, nr. 127 C/1994, nr. 12 C/1995 și nr. 47 C/1995.

Excepțiile de neconstituționalitate invocate se întemeiază, în esenta, pe critica art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, potrivit căruia situația lacasurilor de cult și a caselor parohiale aferente, urmează a fi stabilită de o comisie mixtă a celor două culte pe baza opțiunii majorității credinciosilor susținându-se ca sunt contrare art. 21 din Constituție privind liberul acces la justiție, ceea ce are ca efect imposibilitatea cultului greco-catolic de a-și redobindi aceste bunuri intabulate pe numele sau anterior Decretului nr. 358/1948. În acest sens se arata ca, în ce privește comisiile mixte, acestea nu pot fi calificate ca organe jurisdicționale, deși legea nu a acordat în mod expres părților, în caz de neînțelegere, dreptul de a se adresa autorităților judecătorești.

În încheierile de sesizare din dosarele nr. 104 C/1994 și nr. 12 C/1995, pronunțate de același complet de judecată, opinia instanței este în sensul că excepția de neconstituționalitate este intemeiata, deoarece dreptul de proprietate nu poate fi considerat lămurit în întregime atât timp cît nu beneficiază pe deplin de recunoașterea lui.

În încheierile de sesizare din dosarele nr. 126 C/1994 și nr. 127 C/1994, opinia instanței este ca dispozițiile art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 sunt constituționale, deoarece este stabilesc doar o procedură prealabilă ce trebuie îndeplinită de către părți, în caz de divergenta, iar ulterior este posibila sesizarea judecătoriei.

În Încheierea de sesizare din Dosarul nr. 47 C/1995, instanța apreciază ca dispozițiile atacate contravin prevederilor art. 125 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin instanțele judecătorești stabilite de lege.

Întrucît excepțiile de neconstituționalitate ridicate se referă la același act normativ - Decretul-lege nr. 126/1990 -, iar Episcopia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea este parte în fiecare dosar, pentru mai buna administrare a justiției și pronunțarea unei singure decizii, la Dosarul nr. 104 C/1994 se conexeaza dosarele nr. 126 C/1994, nr. 127 C/1994, nr. 12 C/1995 și nr. 47 C/1995.

Pentru a stabili dacă au intervenit elemente noi în raporturile dintre cele doua culte după pronunțarea Deciziei nr. 23 din 27 aprilie 1993, Curtea Constituțională s-a adresat ierarhilor acestora.

Prin Adresa nr. 2 din 6 februarie 1995, Vicariatul General al Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolica comunică lipsa unor contacte între organele ierarhice ale celor două culte, precum și inexistenta unor motive sau situații noi. Se precizează ca acest cult s-a adresat ierarhiei la virf a Bisericii Ortodoxe Române, dar nu s-a primit un răspuns asupra datei, locului și modalitatii soluționării problemelor contencioase, astfel încât singura soluție ar rămâne adoptarea unei legi care să rezolve conflictul. Cu referire directa la excepțiile aflate pe rolul Curții Constituționale se apreciază ca în mod greșit s-a invocat excepția de neconstituționalitate, deoarece toate cererile aveau ca obiect rectificarea Cărții funciare și trebuiau rezolvate în acest cadru, astfel încât se solicita dezinvestirea Curții Constituționale și trimiterea dosarelor la judecătorie.

Patriarhia Română, prin Adresa nr. 1.092 din 10 februarie 1995, apreciază ca singurul concept de "dialog" promovat de Biserica Catolica Orientala de rit bizantin s-a rezumat la promovarea principiului absolutist "restitutio în integrum", la acțiuni revendicative în justiție sau inițiative legislative repetate, vizind în realitate același obiectiv: obstructionarea dialogului. Se precizează ca primele propuneri reale de dialog din partea cultului s-au făcut prin Scrisoarea nr. 79 din 18 ianuarie 1995 a mitropolitului Lucian Muresan, adresată Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, solicitindu-se o intrevedere în vederea rezolvarii diferendului, scrisoare luată în discuție în ședința din 6 februarie 1995 a Sfintului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Sfântul Sinod a constatat ca Biserica Ortodoxa Română a fost și rămâne deschisă pentru dialog, a apreciat și a salutat acceptarea dialogului de către Biserica Catolica Orientala de rit bizantin, dar precizează ca în acest moment dialogul presupune îndeplinirea unor acte prealabile, precum renunțarea la acțiunile judecătorești inițiale, la initiativele legislative privind restituirea lacasurilor de cult și a caselor parohiale, la ocuparea prin abuz a bisericilor, la calomniile din presa etc. Biserica Ortodoxa Română apreciază ca actuala legislație oferă cadrul necesar dialogului, pornind de la premise realiste, precum numărul credinciosilor, voința lor liber exprimată pentru practicarea unui cult sau altul etc.

În ambele adrese se face referire la "Declarația-apel a Senatului României către reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române și Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolica", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 10 ianuarie 1995. Senatul României, pornind de la constatarea că nu au fost aplicate în majoritatea localităților prevederile Decretului-lege nr. 126/1990, adresează conducerii celor două culte chemarea la înțelegere, în spirit ecumenic, pentru soluționarea amiabila a tuturor starilor tensionate existente între cele doua culte, exprimindu-se speranta ca astfel va fi înlăturată necesitatea de a se interveni prin lege într-o problemă a carei soluție trebuie să fie rodul exclusiv al dragostei crestine.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile Decretului-lege nr. 126/1990, prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Excepțiile de neconstituționalitate invocate se referă la Decretul-lege nr. 126/1990, dar, asa cum rezultă din motivarea încheierilor de sesizare, ele vizează art. 3 din acest act normativ. Potrivit prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "obiectul excepției de neconstituționalitate îl poate constitui numai o prevedere dintr-o lege sau ordonanța, de care depinde judecarea cauzei" și, în consecința, Curtea Constituțională urmează să se pronunțe numai cu privire la prevederile art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990. deoarece, evident ca prevederile art. 1 din Decretul-lege nr. 126/1990 privind recunoașterea Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolica), cît și ale art. 2 din acest decret-lege referitor la restituirea bunurilor ce apartinusera acestui cult și erau în proprietatea statului nu au nici o legătură cu temeiurile și motivele acțiunii reclamanților care au invocat excepția.

Curtea Constituțională a mai fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 și s-a pronunțat prin Decizia nr. 23 din 27 aprilie 1993, rămasă definitivă, ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia nr. 127 din 16 noiembrie 1994, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995.

Prin deciziile menționate, Curtea Constituțională a statuat ca art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 este constituțional, respingând în consecința excepțiile invocate, în esenta pentru următoarele motive:

- dreptul de proprietate constituit potrivit legii anterioare - Decretul nr. 358/1948 - nu poate fi desființat de legea posterioară, deoarece aceasta ar presupune aplicarea retroactivă a legii noi, ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor. Cu privire la bunurile trecute în proprietatea statului, prin art. 2 din Decretul-lege nr. 126/1990 și prin Hotărârea Guvernului nr. 466/1992 s-a stabilit reconstituirea dreptului de proprietate - care are efecte numai "ex nunc" - al Bisericii Române Unite cu Roma, prin restituire;

- cît privește lacasurile de cult, destinate folosinței credinciosilor, precum și casele parohiale, ca accesoriu al acestora, soluția prevăzută de art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă de către o comisie mixtă, formată din reprezentanții clericali ai celor două culte, ținând seama de dorința-credinciosilor din comunitatile care dețin aceste bunuri, este constituțională; aceasta prevedere legală are în vedere egalitatea cultelor și spiritul de toleranta religioasă ce trebuie să domine relațiile dintre ele, potrivit art. 29 din Constituție, precum și respectarea principiului democratic al soluționării unui conflict de interese ce privește o comunitate în funcție de voința majoritara în cadrul acesteia;

- procedura instituită prin art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 nu încalcă principiul liberului acces la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție, având un caracter prealabil unui eventual proces ce ar putea rezultă ca urmare a încălcării regulilor stabilite, cum ar fi nerespectarea opțiunii majorității credinciosilor.

Instituirea unei proceduri prealabile procesului în fața autorității judecătorești, asa cum s-a stabilit prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, nu este neconstitutionala, având ca scop evitarea aglomerarii instanțelor de judecată cu litigii ce ar putea fi soluționate pe aceasta cale, precum și interesul părților legat îndeosebi de celeritatea rezolvarii astfel a conflictului dintre ele. Cu atât mai mult soluționarea litigiului în conformitate cu prevederile art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 se justifica ținând seama de principiile constituționale instituite prin art. 29 alin. (2) din Constituție, precum și de faptul ca el interesează nu numai cultele ca atare, ci și credinciosii, astfel ca o soluție democratica trebuie să țină seama de opțiunea majoritara a acestora.

Deci, în primul rind, trebuie dat curs prevederilor art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990. În legătură cu acest aspect, se retine ca textul nu condiționeaza activitatea comisiei mixte de îndeplinirea unor acte prealabile. Textul pretinde constituirea comisiei mixte și rezolvarea situației juridice a lacasurilor de cult și a caselor parohiale în funcție de dorința credinciosilor din comunitatile ce dețin aceste bunuri, care, deci, trebuie stabilită fără nici un echivoc.

Considerentele care fundamentează deciziile Curții Constituționale nr. 23 din 27 aprilie 1993 și nr. 127 din 16 noiembrie 1994 subzistă și în speta de fața, întrucît nu exista nici un element nou care să le infirme și deci să facă necesară reconsiderarea lor.

Mai mult, soluția pronunțată de Curtea Constituțională este în concordanta cu Apelul Senatului României din 29 decembrie 1994, menționat anterior, și cu Documentul de la Balamand-Liban, elaborat de Comisia mixtă internationala pentru dialog teologic între biserica ortodoxa și biserica româno-catolica, la al VII-a sesiune plenara ce a avut loc între 17-24 iunie 1993. La pct. 31 din acest document se face apel "sa ne amintim de îndemnul Sf. Apostol Pavel către Corinteni (I Cor. 6, 17), care recomanda crestinilor sa rezolve diferendele dintre ei prin dialog fratesc, evitând astfel de a incredinta intervenției autorităților civile soluționarea practica a problemelor care se puneau între biserici sau comunități locale. Aceasta are importanța în special pentru intrarea în posesiune sau restituirea bunurilor bisericesti. Aceasta nu trebuie să se bazeze numai pe situații din trecut sau să se sprijine numai pe principii juridice generale, ci trebuie să țină seama de complexitatea realitatilor pastorale prezente și de situațiile locale".

Fața de cele arătate, excepția de neconstituționalitate a art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 urmează a fi respinsă ca vadit nefondata.

În consecința, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. 2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 24 alin. (2) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

1. Conexarea dosarelor nr. 126 C/1994, nr. 127 C/1994, nr. 12 C/1995 și nr. 47 C/1995 la Dosarul nr. 104 C/1994.

2. Respinge ca vadit nefondate excepțiile de neconstituționalitate privind Decretul-lege nr. 126/1990, invocate de Episcopia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea și de Parohia Bisericii Române Unite cu Roma în Dosarul nr. 1.698/1994 al Judecătoriei Oradea, de Episcopia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea și de Parohia Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolica Marghita în Dosarul nr. 1.700/1994 al Judecătoriei Oradea, de Episcopia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea și Seminarul - Academia Teologica - Institutul Teologic de Grad Universitar al Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolica Oradea în Dosarul nr. 1.695/1994 al Judecătoriei Oradea, de Episcopia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea și Parohia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea - Oraș Nou I în Dosarul nr. 1.699/1994 al Judecătoriei Oradea și de Episcopia Română Unita cu Roma Greco-Catolica Oradea în Dosarul nr. 1.617/1994.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la 19 mai 1995.