Decizia nr. 136/2003

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 315 și ale art. 316 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Craciun în Dosarul nr. 4.599/2002 al Judecătoriei Baia Mare.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondata, sustinand ca dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 10 decembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 4.599/2002, Judecătoria Baia Mare a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 315 și ale art. 316 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de inculpatul Viorel Craciun într-o cauza penală având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul în stare de ebrietate și ultraj, prevăzute de

art. 37 alin. 1 teza întâi și a doua din Decretul nr. 328/1966

și, respectiv, art. 239 alin. 1 și 3 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul excepției susține ca dispozițiile legale supuse controlului de neconstituționalitate încalcă principiul privind imparțialitatea procurorilor consacrat de art. 131 alin. (1) din Constituție, întrucât "conferă procurorului care a efectuat urmărirea penală proprie și a întocmit rechizitoriul dreptul sa participe și la ședințele de judecată, ajungandu-se la situația în care acesta sa cumuleze funcția de instrucție penală cu funcția de acuzare". Pe de altă parte, dispozițiile art. 315 și ale art. 316 din Codul de procedură penală încalcă dreptul autorului excepției la un proces echitabil, în sensul prevăzut de art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât "imparțialitatea se determina în mod obiectiv față de părțile procesului penal, presupunand ca magistratul care instrumenteaza și exercită urmărirea penală proprie nu trebuie să exercite funcțiuni care ar naște bănuieli legitime ca imparțialitatea sa obiectivă ar fi pusă în discuție".

Judecătoria Baia Mare considera ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, deoarece nu contravine prevederilor art. 131 alin. (1) din Constituția României și nici art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu motivarea ca în legislația noastră nu exista funcția de judecător de instrucție, situație în care procurorul care a instrumentat cazul și a întocmit rechizitoriul poate prezenta în instanța concluzii, în calitate de reprezentant al Ministerului Public.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca reglementarea constituțională și procesual penală a activității procurorului asigura garanția respectării drepturilor și libertăților persoanei în procesul penal chiar dacă acesta a efectuat urmărirea penală, a pus în mișcare acțiunea penală, a luat măsuri preventive sau restrictive de libertate și a dispus trimiterea în judecata. Dacă actele și măsurile procesuale ar fi date în competența unor persoane diferite, acestea ar trebui efectuate cu respectarea aceluiași cadru legal.

Nu se poate susține ca exista o contradictie între faptul ca procurorul care supraveghează urmărirea penală și dispune trimiterea în judecata a inculpatului susține și acuzarea în proces, atâta vreme cat soluționarea cauzei revine instanței judecătorești, respectiv unui magistrat independent și impartial.

Referitor la practica Curții Europene a Drepturilor Omului, invocată de autorul excepției de neconstituționalitate în susținerea ei, Guvernul arata ca prin Decizia Curții Constituționale nr. 28/2000 s-a statuat ca, "deși jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului s-a fixat în sensul că actele procesuale efectuate de procuror sunt susceptibile de lipsa de imparțialitate, aceasta nu conduce automat la concluzia neconstitutionalitatii dispozițiilor referitoare la rolul procurorului din Codul de procedură penală, deoarece, astfel cum rezultă din analiza dispozițiilor procedural penale în materie, prin aceste dispoziții sunt asigurate drepturile fundamentale, neexistand o contrarietate cu prevederile Constituției".

Avocatul Poporului considera, în motivarea punctului sau de vedere, ca "principiile imparțialității și legalității, a căror nerespectare o invoca autorul excepției, sunt respectate, deoarece procurorii participa la ședințele de judecată potrivit voinței legiuitorului, exprimate în dispozițiile art. 315 și ale art. 316 din Codul de procedură penală, norme procedurale conforme dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Constituția României, potrivit cărora <<Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege>>.

În acest sens, este de reținut ca, prin organizarea procesului penal pe baza principiului contradictorialității, Codul de procedură penală în vigoare obliga organul de urmărire penală sa adune probele atât în favoarea, cat și în defavoarea învinuitului sau inculpatului, iar aceste norme procedural penale sunt în deplina concordanta cu prevederile Constituției. În ceea ce privește rolul procurorului în faza de cercetare judecătorească, conform dispozițiilor art. 316 din Codul de procedură penală, acesta exercita un rol activ în vederea aflarii adevărului și a respectării dispozițiilor legale, fiind liber să prezinte concluziile pe care le considera întemeiate, potrivit legii și ținând seama de probele administrate, iar atunci când cercetarea judecătorească nu confirma învinuirea sau când a intervenit vreuna din cauzele de încetare a procesului penal, procurorul este obligat sa pună concluzii, după caz, de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legat sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 315 și ale art. 316 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

- Art. 315: "Procurorul este obligat sa participe la ședințele de judecată ale judecătoriilor, în cauzele în care instanța de judecată a fost sesizată prin rechizitoriu, în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii de 2 ani sau mai mare, în cauzele în care vreunul din inculpați se afla în stare de detenție sau este minor, precum și în cazul în care se dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii. La ședințele de judecată privind alte infracțiuni, procurorul participa când considera necesar.

La ședințele de judecată ale celorlalte instanțe, participarea procurorului este obligatorie în toate cazurile.";

- Art. 316: "În desfășurarea cercetării judecătorești și a dezbaterilor, procurorul exercita rolul sau activ în vederea aflarii adevărului și a respectării dispozițiilor legale. Procurorul este liber să prezinte concluziile pe care le considera întemeiate, potrivit legii, ținând seama de probele administrate.

Cererile și concluziile procurorului trebuie să fie motivate.

Când cercetarea judecătorească nu confirma învinuirea sau când a intervenit vreuna din cauzele de încetare a procesului penal prevăzute în art. 10 lit. f)-h) și j), procurorul pune, după caz, concluzii de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituționale ale art. 131 alin. (1), care au următorul conținut:

"Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile criticate sunt incluse în Titlul II, Capitolul II, Secțiunea I din Codul de procedură penală, destinate desfășurării judecării cauzelor care reglementează, printre altele, participarea procurorului la ședințele de judecată și rolul acestuia în faza de cercetare judecătorească. Astfel, prevederile legale contestate stabilesc condițiile participării obligatorii și facultative a procurorului la ședințele de judecată și rolul exercitat de acesta în faza de cercetare judecătorească, care trebuie realizat potrivit legii, în consonanta cu probele administrate.

În faza de urmărire penală, procurorul este obligat, în virtutea rolului sau activ, sa administreze probe atât în favoarea, cat și în defavoarea învinuitului sau inculpatului, în scopul aflarii adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.

Aceleași obligații îi sunt opozabile reprezentantului Ministerului Public și în cea de-a doua faza a procesului penal.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca posibilitatea conferita de textele atacate procurorului care a întocmit actul de sesizare a instanței, de a participa și la ședințele de judecată, aduce atingere principiilor legalității și imparțialității, sub egida cărora toți procurorii trebuie să își desfășoare activitatea.

În examinarea criticilor formulate, Curtea retine ca imparțialitatea este un corolar al principiului legalității și răspunde, ca și acesta, exigenței asigurării egalității cetățenilor în fața legii, formulată în Constituție, cu statut de drept fundamental, în art. 16.

Din acest principiu rezultă ca procurorul, în calitatea sa de reprezentant al întregii societăți, de apărător al ordinii de drept, precum și al drepturilor și libertăților cetățenilor [art. 130 alin. (1) din Constituția României], are obligația să își exercite acțiunea cu obiectivitate, fără alt scop general prestabilit și fără partinire în favoarea statului sau a vreuneia dintre părțile din procesele judiciare la care participa.

Potrivit statutului sau constituțional și legal, procurorul trebuie să vegheze ca organele la a căror activitate participa sau a căror activitate o supraveghează să aplice legea fără discriminare.

Ținând seama de aceste considerente, ca și de faptul ca, în activitatea lor, procurorii sunt supuși, conform art. 131 alin. (1) din Constituție, în egala măsura, principiului legalității, susținerea ca art. 315 și 316 din Codul de procedură penală ar permite procurorului care participa la dezbaterile judiciare să fie partinitor nu poate fi primită nici chiar în ipoteza în care procurorul de ședința ar fi întocmit rechizitoriul în cauza sau ar fi efectuat ori supravegheat urmărirea penală.

Obligația constituțională de imparțialitate subzistă pentru procuror și în aceste ipoteze și nimic nu se opune ca, în raport cu noile probe administrate în cauza sau cu o alta perspectiva de evaluare a probelor administrate în cursul urmăririi penale - perspectiva deschisă de dezbaterile contradictorii din faza de judecată -, procurorul să își schimbe opțiunea privind soluția ce trebuie pronunțată și sa pună concluzii de achitare a inculpatului sau de restituire a dosarului la parchet.

Dimpotriva, în conformitate cu dispozițiile

art. 28 alin. 4 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, procurorul este liber să prezinte în instanța concluziile pe care le considera întemeiate potrivit legii, ținând seama de probele administrate în cauza.

În sfârșit, Curtea constata ca s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură penală prin deciziile nr. 30 din 1 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 10 mai 2001, și nr. 40 din 30 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 20 februarie 2003. Astfel, Curtea a respins excepția ca neîntemeiată, cu motivarea ca procurorii participa la judecata potrivit voinței legiuitorului exprimate în dispozițiile contestate pe calea controlului constituțional, norme procedurale care, conform prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituție, "sunt stabilite de lege".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c), al art. 145 alin. (2) și al art. 131 alin. (1) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și al

art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 315 și ale art. 316 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Craciun în Dosarul nr. 4.599/2002 al Judecătoriei Baia Mare.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 aprilie 2003.