Decizia nr. 840/2026
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 , în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 77/2012 pentru modificarea și completarea Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Republică 1
- Legea nr. 36/1995 12 mai 1995 (prevederi anume) notarilor publici și a activității notariale
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 3
- Legea nr. 36/1995 12 mai 1995 (prevederi anume) notarilor publici și a activității notariale
- Legea nr. 51/1995 7 iunie 1995 (prevederi anume) pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat
- Decizia nr. 225/2017 4 aprilie 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 lit. a) și ale art…
Pune în aplicare 1
- Legea nr. 36/1995 12 mai 1995 notarilor publici și a activității notariale
Are ca temei 4
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- Legea nr. 36/1995 12 mai 1995 (prevederi anume) notarilor publici și a activității notariale
- Legea nr. 51/1995 7 iunie 1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat
- Decizia nr. 74/2007 8 februarie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12, art. 13 alin. (1…
Cristian Deliorga
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Cristian-Nicolae Sima
- magistrat-asistent
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 , în forma în vigoare în luna iulie 2012, excepție ridicată de Horia Botezatu în Dosarul nr. 381/36/2020 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.168D/2021.
2.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16 iunie 2026, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 57
și ale
art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat succesiv pronunțarea asupra cauzei pentru datele de 8 iulie 2026 și 9 iulie 2026, iar apoi, în temeiul acelorași dispoziții, pentru data de 15 iulie 2026, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
3.
Prin Sentința civilă nr. 85/CA din 5 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 381/36/2020, Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 , în forma în vigoare în luna iulie 2012. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Horia Botezatu într-o cauză având ca obiect anularea Ordinului ministrului justiției nr. 5.135/C/2019, prin care i-a încetat reclamantului calitatea de notar public.
4.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că la data săvârșirii faptei penale era în vigoare
art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995 , potrivit căruia încetarea calității de notar public intervenea în cazul condamnării definitive pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei, ceea ce presupunea o apreciere concretă asupra gravității faptei ori asupra atingerii aduse prestigiului profesiei. Totodată, arată că, potrivit
Deciziei nr. 74 din 5 noiembrie 2007
pentru examinarea recursului în interesul legii privind stabilirea modului de aplicare a pedepselor accesorii prevăzute în
art. 64 lit. a)-c) din Codul penal , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, dispozițiile
art. 71 din Codul penal
referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) (teza I) - c) din Codul penal
nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în
art. 71 alin. (3) din Codul penal . Prin urmare, ministrul justiției nu putea proceda la o analiză proprie asupra caracterului infracțiunii și asupra persoanei autorului, întrucât o asemenea posibilitate nu rezultă din legile speciale de organizare a profesiei. În acest context apreciază, raportânduse la forma textului devenit, în urma renumerotării după republicarea din anul 2014,
art. 40 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995 , că norma este ambiguă și susceptibilă de interpretări subiective întrucât nu precizează ce înseamnă săvârșirea unei infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul. De asemenea, autorul excepției arată că
art. 40 alin. (3) din Legea nr. 36/1995 , republicată în 2014, prevede că notarul poate fi menținut în activitate dacă se apreciază că fapta săvârșită nu a adus atingere prestigiului profesiei, însă legea nu indică în mod expres cine face această apreciere, neexistând o trimitere la organele de conducere ale profesiei ori la ministrul justiției, astfel încât, în opinia sa, legea se raportează tot la considerentele și la dispozitivul unei hotărâri judecătorești.
5.
În susținerea criticii privind lipsa de claritate și previzibilitate a normei, autorul invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 225 din 4 aprilie 2017 , prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a sintagmei „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ din cuprinsul
art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, considerentele reținute în decizia menționată fiind aplicabile, în opinia sa, și în privința profesiei de notar public. În acest context, autorul excepției face trimitere la considerentele reținute de Curtea Constituțională în
Decizia nr. 472 din 28 iunie 2016
și în
Decizia nr. 379 din 24 septembrie 2013 , referitoare la exigențele de calitate a legii pe care trebuie să le îndeplinească un act normativ, respectiv claritatea, precizia și previzibilitatea. Ca urmare a nerespectării acestor exigențe, consideră că se încalcă și
art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale . De asemenea, invocă și Hotărârea din 7 iulie 2005, pronunțată în Cauza Rainys și Gasparavičius împotriva Lituaniei, susținând că, prin aceasta, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că restricția de a desfășura o anumită meserie ori profesie pe o perioadă mare de timp (în cazul său, nelimitată) este disproporționată și există o discriminare raportată la exercitarea dreptului la viață privată.
6.
Mai arată că dispozițiile criticate instituie o sancțiune mai grea decât consecințele penale ale faptei, întrucât conduc la pierderea definitivă a dreptului la muncă și a dreptului de exercitare a profesiei, fără ca sancțiunea să fie dispusă pentru un anumit termen și fără a exista o modalitate de reintrare în profesie, fiind astfel afectate și drepturile câștigate prin examenul de intrare în profesie. Autorul apreciază că, în acest mod, sunt încălcate prevederile
art. 41 din Constituție , coroborate cu cele ale
art. 53 , deoarece restrângerea exercițiului dreptului la muncă nu respectă principiul proporționalității. Totodată, susține că textul criticat încalcă și principiul egalității în drepturi, precum și interdicția discriminării.
7.
De asemenea arată că la data săvârșirii faptelor erau aplicabile dispozițiile
art. 23 alin. (1) lit. f)
și
alin. (2) din Legea nr. 36/1995 , republicată în 2011, potrivit cărora încetarea calității de notar public presupunea constatarea unei condamnări definitive pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei, iar în această situație urma să se realizeze o evaluare a gravității faptei potrivit regulamentului de aplicare a
Legii nr. 36/1995 . Totodată, arată că, potrivit
art. 23 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 , încetarea calității de notar public se constata sau se dispunea, după caz, de ministrul justiției, precizând că aprecierea gravității faptei și a sancțiunii revenea organelor de conducere ale Uniunii Naționale a Notarilor Publici. Ulterior, prin modificările aduse prin
pentru modificarea și completarea
Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995
și prin
pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală
și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, soluția legislativă a fost schimbată, astfel că, în actuala redactare a
art. 41 alin. (1) lit. f)
și
alin. (4) din Legea nr. 36/1995 , săvârșirea unor infracțiuni cu intenție atrage, în mod automat, încetarea calității de notar public. Prin urmare, apreciază că există un conflict de legi în timp și că este încălcat principiul neretroactivității legii, consacrat de
art. 15 alin. (2) din Constituție , întrucât faptele au fost săvârșite sub imperiul vechii reglementări, iar sancțiunile au fost stabilite potrivit noii reglementări.
8.
Totodată, susține că prin stabilirea retroactivă a sancțiunilor se încalcă și cerințele de previzibilitate a legii, destinatarii normei neavând posibilitatea să cunoască, la momentul săvârșirii faptei, modul de angajare a răspunderii pentru respectiva faptă stabilit ulterior, iar, în consecință, se încalcă și dispozițiile
art. 16 din Constituție , referitoare la egalitatea în drepturi.
9.
Concluzionează că, prin efectul dispozițiilor
art. 40 alin. (1) lit. f)
și
alin. (4) din Legea nr. 36/1995 , condamnarea definitivă pentru săvârșirea unei infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul constituie un motiv de excludere din profesie ce se convertește ulterior în antecedent penal care împiedică definitiv redobândirea calității de notar, ca urmare a interdicției prevăzute de
art. 22 lit. d) din aceeași lege .
10.
Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, prin
Decizia nr. 629 din 12 mai 2011 , Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra acelorași dispoziții legale, în raport cu aceleași prevederi constituționale, respingând excepția ca neîntemeiată. Referitor la comparația pe care autorul o face între profesia de notar public și cea de avocat, instanța arată că între cele două profesii există diferențe semnificative, actele notariale fiind de autoritate publică.
11.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
12.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
13.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 18 octombrie 2011, dispoziții care au următorul conținut:
–
Articolul 23
alin. (1):
Calitatea de notar public încetează: (...)
f)
în cazul condamnării definitive pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei;
15.
Curtea constată că dispozițiile
art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995
au fost modificate prin
Legea nr. 77/2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 8 iunie 2012, iar în urma republicării
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 4 februarie 2013, art. 23 a devenit art. 41. Ținând seama de jurisprudența Curții Constituționale, concretizată în
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate dispozițiile
art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995
în redactarea criticată de autorul excepției, având în vedere că acestea sunt aplicabile în cauză.
16.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (5)
privind principiul legalității,
art. 16 alin. (1)
și
(2)
privind egalitatea în drepturi - astfel cum acestea se interpretează, în temeiul
art. 20
referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, și prin prisma exigențelor
art. 14
privind interzicerea discriminării din
Convenție
-,
art. 41
privind munca și protecția socială a muncii și
art. 53
privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
17.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin
Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 22 iunie 2017, Curtea a constatat că sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ de avocat din cuprinsul
art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, este neconstituțională. Astfel, la paragrafele 20-25 din decizia anterior menționată, Curtea a reținut că, din cauza redactării imprecise a acestui text de lege [ art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 , republicată], determinarea infracțiunilor care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat reprezintă o problemă lăsată la aprecierea suverană a structurilor profesionale competente să stabilească asupra cazurilor de nedemnitate, astfel cum acestea sunt prevăzute de
Legea nr. 51/1995 , republicată. Așa fiind, Curtea a observat că legea nu stabilea sfera infracțiunilor care afectează/nu afectează prestigiul profesiei de avocat, constatarea stării de nedemnitate în care se află avocatul și, implicit, încetarea calității sale profesionale realizându-se, de la caz la caz, de către structura profesională competentă. Mai mult, decizia adoptată nu era întemeiată pe criterii obiective, rezonabile și concrete, ci pe aprecieri subiective, care puteau varia de la o structură profesională teritorială la alta. Curtea a constatat că necircumstanțierea expresă a infracțiunilor a căror săvârșire era de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de avocat lăsa loc arbitrarului, făcând posibilă aplicarea diferențiată a sancțiunii excluderii din profesie, în funcție de aprecierea subiectivă a structurilor profesiei de avocat competente să decidă asupra cazurilor de nedemnitate. Această lipsă de claritate, precizie și previzibilitate a sintagmei „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ de avocat din cadrul
art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 , republicată, crea astfel premisa aplicării acesteia în mod diferit, într-o manieră discriminatorie, ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare.
18.
Aplicând aceste considerente în cauza de față, Curtea reține că
art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995 , în redactarea anterioară intrării în vigoare a
Legii nr. 77/2012 , cuprindea două ipoteze alternative, legate prin conjuncția „sau“: condamnarea definitivă pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni „grave“, respectiv condamnarea definitivă pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni care „aduce atingere prestigiului profesiei“.
19.
Curtea constată că
nu definește noțiunile de „infracțiune gravă“, respectiv „infracțiune care aduce atingere prestigiului profesiei“, nu enumeră infracțiunile care intră în fiecare dintre aceste categorii și nici nu face trimitere la alte dispoziții legale prin intermediul cărora conținutul acestor noțiuni să poată fi determinat.
20.
Având în vedere aspectele mai sus invocate, Curtea constată că în cauza de față sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele
Deciziei nr. 225 din 4 aprilie 2017 , precitată, paragrafele 20-25. Ca urmare, Curtea reține că sintagma „grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei“ din cuprinsul
art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995
nu îndeplinește cerința de previzibilitate în acord cu exigențele de tehnică legislativă și cu cele rezultate din prevederile
art. 1 alin. (5) din Constituție , întrucât, în lipsa unor criterii legale obiective pentru determinarea sferei infracțiunilor grave sau care aduc atingere prestigiului profesiei, încetarea calității de notar public depinde de aprecierea subiectivă a organelor administrative competente din interiorul profesiei de notar public asupra gravității infracțiunilor comise de persoanele care dețin calitatea de notar public sau a aptitudinii acestora de a aduce atingere prestigiului profesiei.
21.
Curtea reține că, în scopul protejării profesiei de notar public și a prestigiului acesteia, legiuitorul are competența de a reglementa atât condițiile de numire în funcție, cât și cazurile de încetare a calității de notar public. Pe de altă parte, Curtea reține că legiuitorului îi revine obligația ca, în actul de legiferare, indiferent de domeniul în care își exercită această competență constituțională, să dea dovadă de o atenție sporită în respectarea principiului clarității și previzibilității legii (a se vedea în acest sens
Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 49). Or, lipsa de previzibilitate a sintagmei analizate creează premisele aplicării diferențiate a sancțiunii excluderii din profesie reglementate prin textul criticat.
22.
Prin urmare, Curtea constată că sintagma „grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei“ din cuprinsul
art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995
este neconstituțională și contravine dispozițiilor
art. 1 alin. (5) , ale
art. 16
- astfel cum acestea se interpretează, în temeiul
art. 20 din Constituție , și prin prisma exigențelor
art. 14 din Convenție
- și ale
art. 41 din Constituție .
23.
Referitor la pretinsa încălcare prin textul criticat a prevederilor
art. 53 din Constituție , Curtea observă că acest text constituțional nu are incidență în cauză. Totodată, în ceea ce privește aprecierea autorului referitoare la succesiunea temporală a legilor aplicabile în cauză, Curtea reține că aceasta reprezintă un aspect de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești, care excedează competenței Curții Constituționale.
24.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 13 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Horia Botezatu în Dosarul nr. 381/36/2020 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că sintagma „grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei“ din cuprinsul
art. 23 alin. (1) lit. f)
din
Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 , în redactarea anterioară intrării în vigoare a
pentru modificarea și completarea
Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 , este neconstituțională.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 15 iulie 2026.
PREȘEDINTE CRISTIAN DELIORGA Magistrat-asistent, Cristian-Nicolae Sima
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.