Decizia nr. 117/1995

Florin Bucur Vasilescu - președinte

Costica Bulai - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Lucian Stangu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de Societatea de Vinatoare "Mistretul" Bacau împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 60 din 7 iunie 1995 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14 noiembrie 1995, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din aceeași dată. Curtea, având nevoie de timp pentru deliberare, a aminat pronunțarea pentru data de 21 noiembrie 1995, când a adoptat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata ca:

Prin Decizia nr. 60 din 7 iunie 1995 s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 lit. a) și ale

art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971 , invocată de Societatea de Vinatoare "Mistretul" Bacau în Dosarul nr. 1.741/1994 al Curții de Apel Bacau, Secția contencios administrativ. Totodată, s-a făcut un apel către cele două Camere ale Parlamentului României pentru elaborarea unui nou cadru legislativ privind vânătoarea și regimul juridic al armelor de vinatoare, în vederea realizării unei depline concordante cu prevederile constituționale referitoare la dreptul de asociere, dreptul de proprietate, precum și la obligația statului de a asigura exploatarea resurselor naturale în conformitate cu interesul național, ocrotirea mediului înconjurător și menținerea echilibrului ecologic.

Prin excepția invocată de Societatea de Vinatoare "Mistretul" Bacau în fața Curții de Apel Bacau, Secția contencios administrativ, se susține ca art. 9 și

art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971

sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, întrucît se face o discriminare de tratament între Asociația Generală a Vinatorilor și Pescarilor Sportivi (A.G.V.P.S.) și celelalte societăți de vinatoare, eliberarea permiselor de portarma facindu-se numai membrilor celei dintii, și, totodată, se încalcă dreptul la libera asociere, deoarece membrii asociațiilor vinatoresti nu pot practica vânătoarea, dacă nu sunt membri ai A.G.V.P.S.

Prin decizia atacată cu recurs, excepția de neconstituționalitatea a fost respinsă, reținându-se, în esenta, ca, regimul armelor de foc fiind prin excelenta de drept public, apare justificată prevederea ce condiționeaza calitatea de vinator de cea de membru al A.G.V.P.S., care se dobândește ca urmare a unei pregatiri specifice, verificata prin anumite teste; finalitatea acestei prevederi depășește însă problema deținerii armelor de vinatoare - prevenindu-se ca astfel de arme să între în posesia unor persoane neabilitate legal -, ea antrenând considerente de deontologie cinegetica și de asigurare a echilibrului ecologic; aceste aspecte conduc la înlăturarea sustinerii ca ar exista o discriminare între diferitele asociații vinatoresti. De asemenea, a fost înlăturată și critica facuta în sensul că dispozițiile atacate încalcă dreptul la asociere, deoarece acesta, potrivit practicii Curții Constituționale, se poate exercita numai cu respectarea legii și nu împotriva ei; reunirea vinatorilor în alte asociații nu este cu nimic împiedicată de lege, condiția ca aceștia să facă parte din A.G.V.P.S. fiind de natura să asigure respectarea tuturor cerințelor legale.

Împotriva acestei decizii, Societatea de Vinatoare "Mistretul" Bacau a declarat recurs invocind, în principal, aceleași obiecții ca și în fața completului de fond, respectiv ca prevederile art. 9 și ale

art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971

sunt discriminatorii, deoarece numai membrii A.G.V.P.S. pot fi autorizați să aibă arme de vinatoare, și, totodată, sunt contrare dreptului la asociere prevăzut în art. 37 alin. (1) din Constituție.

Se mai susține ca între considerente și dispozitivul deciziei exista neconcordanta, deoarece, deși se respinge excepția, se solicita celor două Camere ale Parlamentului României sa instituie un nou cadru legislativ privind vânătoarea și regimul juridic al armelor de vinatoare.

De asemenea, se considera ca soluția este contrară și Deciziei nr. 2/1993, prin care Curtea Constituțională a constatat ca art. 9 și

art. 17 din Decretul nr. 367/1971

sunt neconstituționale.

CURTEA,

examinînd decizia atacată, motivele de recurs invocate și raportul judecătorului-raportor, retine următoarele:

Prima critica, în sensul că prevederile art. 9 și ale

art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971

sunt discriminatorii și încalcă dreptul la libera asociere, nu poate fi primită.

Constituția României, în art. 37 alin. (1), consfințește dreptul de libera asociere în partide politice, sindicate și alte forme de asociere, în sensul tratatelor internaționale la care țara noastră este parte.

Dispozițiile atacate nu pot fi considerate neconstituționale, asa cum se susține și în recurs, deoarece ele nu se referă câtuși de puțin la libertatea de asociere. Însuși faptul ca astfel de organizații de vinatoare, cum este Societatea de Vinatoare "Mistretul" Bacau, au primit autorizația legală de a se constitui și de a funcționa, confirma aceasta libertate.

Încredințarea sarcinii de constatare a calității de vinator Asociația Generală a Vinatorilor și Pescarilor Sportivi nu infirma acest drept, ci face parte din regimul pe care legea îl reglementează pentru portul armelor de vinatoare. Instituirea unui regim specific pentru anumite categorii de raporturi juridice nu reprezintă instaurarea unei discriminări pe criteriile la care se referă art. 4 alin. (2) din Constituție.

Împrejurarea ca, în stadiul actual al legislației, se încredințează eliberarea autorizațiilor de vinatoare unei persoane juridice fără caracter statal, la nivel național, nu contravine nici principiilor generale legate de funcționarea persoanelor juridice, nici modului în care statul organizează exercițiul unor activități de interes privat. Este cunoscut atât practicii, cît și doctrinei din România interbelica faptul ca statul poate autoriza persoane juridice de interes privat sa desfășoare anumite activități pentru a satisface un interes general, singurul avut în vedere în acest scop. Acest interes, în cazul de fața, îl constituie deținerea și utilizarea corespunzătoare a armelor de vinatoare, problemele deontologiei vinatorii, ocrotirii mediului, realizării unei politici cinegetice adecvate, precum și prevenirea eventualelor infracțiuni sau a unor accidente ce pot surveni în cazul desfășurării acțiunilor de vinatoare de către persoane insuficient pregătite. Acesta este de altfel și obiectul principal al eliberării autorizației de vinatoare în anumite condiții de către A.G.V.P.S.

Asemenea împuterniciri acordate unor persoane juridice de interes privat sunt reglementate și în alte tari cu tradiție democratica, recunoscându-li-se calitatea de a acționa în interes public, cu condiția ca acest lucru să se întemeieze pe un interes general cert, care să rezulte dintr-o recunoaștere oficială - și în primul rind, pe cale legislativă -, apoi sa li se atribuie prerogative de putere publică pentru îndeplinirea acestui interes - ceea ce chiar presupune instituirea anumitor obligații pentru cei interesați - și, în sfârșit, sa existe un control al administrației asupra modului în care persoanele respective îndeplinesc prerogativele ce li s-au încredințat.

Acestor deziderate le corespund, cel puțin în etapa actuala a legislației, reglementările legale în vigoare cuprinse în

Decretul nr. 367/1971 , astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 126/1995 privind regimul materialelor explozibile, și în Legea nr. 26/1976 privind economia vinatului și vânătoarea.

Este de menționat ca, în speta, se pun doua probleme deosebite: pe de o parte, aceea a dreptului de asociere, iar, pe de altă parte, aceea a regimului de eliberare a permiselor de portarma. Dreptul de asociere asigură realizarea unor interese private în concordanta cu cele generale referitoare la condițiile de exercitare a acestui drept, pe când regimul armelor, inclusiv al celor de vinatoare, are, îndeosebi, un caracter de protecție impus de necesitatea de a se evita utilizarea armelor în scopuri antisociale.

De aceea, asa cum în mod întemeiat s-a reținut în decizia critica, "dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii și nu împotriva ei". În consecința, condiția prevăzută în art. 9 lit. a) și în

art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971

nu este antinomica cu dreptul de asociere. Un membru al A.G.V.P.S. se poate asocia, potrivit art. 37 alin. (1) din Constituție, într-o societate de vinatoare paralela, fiind deopotrivă legat de regulile specifice statutului sau de vinator, cît și de cele privind calitatea sa de asociat.

Pentru aceleași considerente nu este intemeiata nici critica potrivit căreia dispozitivul deciziei ar contraveni argumentelor reținute în motivare. Într-adevăr, în momentul în care alte asociații de vinatoare vor dovedi ca au capacitatea sa acționeze cu aceeași eficacitate ca și A.G.V.P.S., li se vor asigura, probabil, aceleași condiții legale. Acesta este sensul apelului pe care decizia îl face celor două Camere ale Parlamentului pentru adoptarea unei noi reglementări privind vânătoarea și regimul juridic al armelor de vinatoare și el nu este de natura sa contrazica cele reținute în decizie, prin care s-a constatat justificat ca textele atacate sunt constituționale.

În fine, este nefondata și critica potrivit căreia decizia atacată cu recurs ar contrazice Decizia Curții Constituționale nr. 2/1993, prin care s-ar fi constatat ca dispozițiile art. 9 și ale

art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971

sunt neconstituționale. Din examinarea acestei decizii se constata, dimpotriva, ca excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, astfel încât Curtea nu s-a pronunțat asupra constituționalității celor două articole.

Examinînd și din oficiu decizia atacată, în temeiul art. 304^1 din Codul de procedură civilă, se constată că nu exista motive care să conducă la desființarea ei.

Fața de cele arătate, vazind și prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, precum și pe cele ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 și ale art. 26 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Societatea de Vinatoare "Mistretul", cu sediul în Bacau, Pasajul Revoluției nr. 8, județul Bacau, împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 60 din 7 iunie 1995 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 1995.

PREȘEDINTE,

conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu

Magistrat-asistent,

Constantin Burada

OPINIE SEPARATĂ

La prima vedere, teza susținută în opinia majoritara pare adevarata, dar numai la o interpretare de suprafața a sistemului legislativ. La o analiza adâncită se constată că fundamentele de la care se pleacă, anume "practica și doctrina din România interbelica", respectiv reglementările din "tari cu tradiție democratica", logic, trebuiau sa conducă la admiterea excepției de neconstituționalitate. Traditia românească din perioada interbelica, cît și reglementările din "tari cu tradiție democratica" presupun o legislație asezata într-o rigoare democratica. Este de la sine înțeles ca realitati juridice, care au fost elaborate într-un regim politic autoritar, nu pot fi menținute, ca principiu, tale quale, în condițiile în care a intrat în vigoare o Constituție democratica.

Decretul nr. 367/1971 , cît și Legea nr. 26/1976 privind economia vinatului și vânătoarea, prin raportare la Constituție, nu pot fi interpretate numai în sensul apărării "dreptului de monopol" al unei organizații neguvernamentale, în speta A.G.V.P.S., cum se procedează în opinia majoritara, ci și în sensul apărării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Intrarea în vigoare a Constituției din anul 1991 schimba fundamental relația dintre autoritatea de stat și cetățean, aspect care rezultă expres din scara valorilor supreme consacrate de art. 1 alin. (3) din Constituție: "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic, reprezintă valori supreme și sunt garantate".

Actele normative adoptate în vechiul regim, excesive în ceea ce privește garantarea autorității statului, în detrimentul drepturilor și libertăților cetățeanului, cum este și cazul

Decretului nr. 367 din 18 octombrie 1971 , nu pot fi considerate în vigoare, față de litera și spiritul Constituției, inclusiv ale art. 150, decît dacă le consideram implicit modificate, astfel încât ele sa îngăduie și realizarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Intrarea deci în vigoare a Constituției a reclamat, pe de o parte, înlăturarea elementelor din legislație, specifice unui stat autoritar, iar, pe de altă parte, revitalizarea elementelor liberale, căzute în desuetudine, evident, cele din actele normative care nu au fost abrogate în mod expres, cum este și cazul Legii nr. 21 din 1924, cu privire la asociații și fundații.

De altfel, revitalizarea Legii nr. 21/1924 s-a făcut imediat după Revoluția din decembrie 1989, prin Decretul-lege nr. 8 din 31 decembrie 1989. Acest act normativ, după cum rezultă și din titlul sau, se referă la partide politice și organizații obștești, reglementind însă numai regimul înregistrării partidelor politice, lasind să se înțeleagă ca restul "organizațiilor obștești" se înregistrează în condițiile dreptului comun (art. 3), respectiv ale Legii nr. 21/1924.

Se poate spune ca toate organizațiile obștești existente la data intrării în vigoare a Decretului-lege nr. 8/1989, pentru a dobîndi un statut legal, urmau sa parcurga procedura stabilită de Legea nr. 21/1924, fiind vorba exclusiv de persoane juridice civile. Societatea de Vinatoare "Mistretul" Bacau s-a înființat, asadar, potrivit Legii nr. 21/1924, fiind constituită în baza Sentinței civile nr. 73/P.J. din 11 noiembrie 1991 a Judecătoriei Bacau.

Decretul nr. 367/1971 , în art. 9 lit. a) și în art. 17 lit. c), condiționeaza autorizarea deținerii de arme de vinatoare de calitatea de membru al Asociației Generale a Vinatorilor și Pescarilor Sportivi, pentru ca la data respectiva numai aceasta asociație era admisă, Legea nr. 21/1924 fiind considerată, cum s-a menționat mai sus, desueta. De altfel, în condițiile legislației vechiului regim, nici nu mai exista diferența dintre persoane morale de drept civil și persoane morale de drept public, nici cea dintre stabilimente publice și stabilimente de utilitate publică, ci se vorbea generic despre persoane juridice în sfera cărora intrau și "organizațiile de masa și obștești", iar A.G.V.P.S. era una dintre aceste organizații, legea stabilindu-i însă anumite sarcini.

O dată ce a intrat în vigoare Decretul-lege nr. 8/1989 și apoi noua Constituție, care au ingaduit reactualizarea Legii nr. 21/1924, constituindu-se și alte asociații ale vinatorilor, este de la sine înțeles ca "statutul legal" al unei asociații a vinatorilor din vechiul regim s-a extins și asupra noilor asociații. Asociațiile constituite pe baza acestei legi, între care și Societatea de Vinatoare "Mistretul" Bacau, nu puteau lua fiinta, dacă scopul lor nu era de interes public și dacă nu obtineau avizul autorității administrației de stat competente, cerut de Legea nr. 21/1924.

De vreme ce acest aviz a fost obținut, Societatea de Vinatoare "Mistretul" Bacau, ca persoana juridică civilă, a dobândit, de la data constituirii legale, dreptul de a-și desfășura activitatea potrivit legii, pentru realizarea scopului, prevăzut de statut.

Rezultă ca unei asociații de vinatoare legal constituită îi sunt aplicabile drepturile și obligațiile corespunzătoare stabilite prin lege pentru A.G.V.P.S., inclusiv eliberarea permiselor de vinatoare, o alta soluție făcând imposibila realizarea scopului pentru care asociația a fost înființată.

Prin urmare, art. 9 lit. a) și

art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971 , cît și art. 15 alin. 5 din Legea nr. 26/1976 trebuie să le consideram implicit modificate, prin intrarea în vigoare a Decretului-lege nr. 8/1989, în sensul că dispozițiile respective sunt, deopotrivă, aplicabile oricărei asociații de vinatoare care s-a constituit legal. Numai astfel aceste prevederi nu intra sub incidența art. 150 alin. (1) din Constituție.

Aceasta concluzie, de altfel, este subinteleasa și din Decizia nr. 60 din 7 iunie 1995 a Curții Constituționale, atacată cu recurs, de vreme ce, chiar în dispozitiv se menționează că instanța "face un apel către cele două Camere ale Parlamentului pentru elaborarea unui nou cadru legislativ privind vânătoarea și regimul juridic al armelor de vinatoare, în vederea realizării unei depline concordante cu prevederile constituționale referitoare la dreptul de asociere, dreptul de proprietate, precum și la obligația statului de a asigura exploatarea resurselor naturale, în conformitate cu interesul național, ocrotirea mediului înconjurător și menținerea echilibrului ecologic".

Se recunoaște, asadar, că nu exista o "deplina concordanta cu prevederile constituționale", legislația nu a fost deci expres modificată spre a se realiza, inclusiv tehnic-juridic, aceasta concordanta, dar acest lucru abia ne obliga sa interpretam normele anterioare Constituției în sensul menționat mai sus, adică al modificării lor implicite, și nu în sensul aplicării în redactarea inițială, ca și cum nu ar exista Decretul-lege nr. 8/1989.

Ca atare, instanța de fond ar fi trebuit sa admită excepția de neconstituționalitate și sa dea punctului 1 din dispozitivul deciziei o redactare în genul:

"Constata ca prevederile art. 9 lit. a) și ale

art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971 , ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate invocate de Societatea de Vinatoare "Mistretul" Bacau în Dosarul nr. 1.741/1994 al Curții de Apel Bacau, Secția contencios administrativ, sunt constituționale numai dacă ele se aplică și altor asociații de vinatoare constituite legal".

Numai în felul acesta între cele doua puncte ale dispozitivului exista o consonanta logica.

JUDECĂTOR,

prof. univ. dr. Antonie Iorgovan