Decizia nr. 263/2004

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990

privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii și a dispozițiilor

art. 23 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Mihail Mihăiță în Dosarul nr. 3.428/2002 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal este prezent personal autorul excepției și asistat de avocatul Constantin Nicolae, precum și Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 18/1991

de pe lângă Primăria comunei Dărăști, prin consilier juridic Sorina Șoavă. Lipsește Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 18/1991

de pe lângă Prefectura Ilfov și Ștefana Neacșu, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocatul autorului excepției solicită admiterea acesteia, arătând că prin dispozițiile legale criticate au fost împroprietărite persoane neîndreptățite, în defavoarea adevăraților proprietari. Solicită reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate privind aceste dispoziții.

Reprezentantul Comisiei pentru aplicarea

Legii nr. 18/1991

de pe lângă Primăria comunei Dărăști solicită admiterea excepției pentru aceleași motive pe care le-a invocat autorul excepției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că asupra constituționalității dispozițiilor legale criticate Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 5/1993

și prin

Decizia nr. 394/2003 , statuând că aceste dispoziții sunt constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 ianuarie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 3.428/2002, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990

privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii și a dispozițiilor

art. 23 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată, excepție ridicată de Mihail Mihăiță.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată, întrucât "împroprietăresc pe oricine, chiar fără acte de proprietate".

Instanța de judecată apreciază că textul legal criticat nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 44, întrucât, pe de o parte, textul constituțional trebuie privit în ansamblul său, iar, pe de altă parte, autoritatea legislativă poate adopta prin legi speciale măsuri care să asigure constituirea dreptului de proprietate.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților apreciază că textele de lege criticate nu vin în contradicție cu dispozițiile constituționale invocate. Prin aceste acte normative s-a constituit un drept de proprietate în favoarea foștilor cooperatori, anterior intrării în vigoare a Constituției. Constituția nu poate desființa aceste drepturi, chiar dacă în prezent acestora li se aplică regimul constituțional instituit de Legea fundamentală din 1991, întrucât s-ar încălca principiul neretroactivității legii. În sensul acesta s-a pronunțat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 5/1993 .

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, potrivit

art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 , deținătorii unei case de locuit din zona cooperativizată au dobândit dreptul de proprietate privată asupra suprafeței de teren aferente casei de locuit și anexelor gospodărești și asupra curții și grădinii din jurul acestora, fără a fi nevoie de un titlu translativ de proprietate eliberat de cooperativele agricole de producție sau, după caz, de autoritățile locale ale administrației de stat. Astfel, dispozițiile criticate din

Legea nr. 18/1991

nu fac decât să recunoască acest drept de proprietate în patrimoniul cooperatorilor sau al moștenitorilor acestora, fiind o aplicare a principiului constituțional al protecției proprietății private. Faptul că dreptul de proprietate constituit potrivit unei legi anterioare Constituției produce efecte și în prezent relevă faptul că ne aflăm în domeniul aplicării imediate a legii noi, astfel că dreptului de proprietate constituit anterior Constituției îi sunt aplicabile prevederile regimului constituțional actual. Este invocată în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 3/1993 .

Avocatul Poporului arată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale (deciziile nr. 5/1993 și nr. 394/2003), că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților, al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost legal sesizată.

Excepția are ca obiect dispozițiile

art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990

privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 30 ianuarie 1990. Acest Decret-lege a fost abrogat prin

art. 123 al Legii nr. 18/1991 , republicată, cu excepția art. 8-11.

Textul

art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990

are următoarea redactare:

"Terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor; acestea pot fi înstrăinate și lăsate moștenire.

Terenul prevăzut la alin. 1, împreună cu lotul care poate fi atribuit în folosința membrului cooperator, potrivit prevederilor art. 4, nu poate depăși suprafața de 6.000 metri pătrați pentru deținătorul casei de locuit."

De asemenea, excepția are ca obiect și dispozițiile

art. 23 din Legea nr. 18/1991

a fondului funciar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, ulterior modificată și completată.

Aceste dispoziții au următorul conținut: "(1) Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit

art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990

privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.

(2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție.

(3) Pentru suprafața de teren agricol atribuită de cooperativa agricolă de producție ca lot de folosință, potrivit prevederilor

art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990 , nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribut, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepția celor strămutați, pentru realizarea unor investiții de interes local și de utilitate publică.

(4) Dispozițiile alin. (1) se aplică și persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator."

Textul constituțional invocat de autorul excepției este cel al art. 44 alin. (1) și (2), potrivit căruia: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod legal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobânzi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990

și cele ale

art. 23 din Legea nr. 18/1991 , republicată, reglementează constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, înlăturând astfel situația nefirească în care proprietarul casei de locuit era doar titularul unui drept de folosință asupra terenului. În aceste condiții textele de lege criticate sunt în deplin acord cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, republicată, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

În ce măsură aceste dispoziții legale, privind constituirea dreptului de proprietate, au fost respectate în fiecare caz nu intră în competența Curții Constituționale, ci a instanțelor judecătorești.

De altfel, asupra constituționalității dispozițiilor

art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990

și ale

art. 23 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 394 din 21 octombrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 4 februarie 2004, statuând că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1, al art. 2-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.d), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990

privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii și a dispozițiilor

art. 23 din Legea nr. 18/1991

a fondului funciar, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Mihail Mihăiță în Dosarul nr. 3.428/2002 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 iunie 2004.