Decizia nr. 69/1995

Mihai Constantinescu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata:

Prin Încheierea din 13 aprilie 1995 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în Dosarul nr. 350/1995 al acestei instanțe, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 , invocată de parata apelanta Societatea Comercială "Ambro" - S.A. Suceava.

Parata a fost chemată în judecata pentru plata de despăgubiri datorate unor inventatori ca urmare a aplicării inventiei acestora și neachitarii obligațiilor corelative conform legislației anterioare noii reglementări instituite prin

Legea nr. 64/1991 . Tribunalul Suceava - Secția civilă și de contencios administrativ - a admis acțiunea iar, în apel, parata a invocat neconstituționalitatea

art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 , ce constituie temeiul legal al acțiunii, pe motiv ca ar fi contrar principiului neretroactivitatii legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție.

Curtea de Apel Suceava, exprimandu-și opinia, conform art. 23 din Legea nr. 47/1992, a considerat excepția ca neîntemeiată.

În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a solicitat, în baza art. 24 din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul sau de vedere, Guvernul considera excepția ca nefondata, întrucât

art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 , prevăzând ca negocierea drepturilor bănești ale inventatorului pentru inventiile necompensate anterior noii legi se face plecand de la drepturile bănești maxime datorate, nu a făcut decât sa recunoască drepturile existente "cuvenite inventatorului, prevăzute de legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet".

Referindu-se la "invenții nerecompensate sau parțial recompensate", deci la "drepturi existente la data intrării în vigoare a noii legi, iar nu de preconstituirea lor", Guvernul considera că nu a fost încălcat principiul neretroactivitatii legii. De asemenea, se considera că nu este încălcat acest principiu nici prin posibilitatea prevăzută de

art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 , potrivit căruia negocierea se face pornindu-se de la drepturile maxime cuvenite, deoarece negocierea "este o formă de protecție socială a inventatorului și nu poate fi interpretată ca o aplicare retroactivă a legii".

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

În temeiul art. 5 din Legea nr. 47/1992 s-a cerut și opinia Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci, care considera excepția nefondata, întrucât, potrivit legislației anterioare noii legi, recompensa era o "obligație a unităților ce aplica inventiile ca urmare a cesiunii", asa încât neachitarea acestei obligații justifica prevederea

art. 66 alin. 2 al Legii nr. 64/1991

referitoare la faptul ca negocierea pornește de la drepturile bănești maxime cuvenite.

Totodată se arata ca "spiritul articolului este negocierea datorie neplătite, determinat de degradarea constanta a valorii monedei", astfel încât nu poate avea un caracter retroactiv.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și ale Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci, raportul judecătorului-raportor, dispozițiile

art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991

raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 23 și următoarele din Legea nr. 47/1992 și potrivit practicii sale constante, Curtea constata ca este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată, întrucât, chiar dacă dispozițiile legale contestate sunt anterioare Constituției, raporturile juridice stabilite pe baza lor sunt posterioare intrării în vigoare a acesteia.

Potrivit

art. 66 alin. 2 al Legii nr. 64/1991 , drepturile bănești cuvenite inventatorilor pentru inventiile brevetate, aplicate, parțial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoare a noii legi se negociaza între inventator și unitatea care a aplicat inventia, iar negocierea începe "de la drepturile bănești maxime cuvenite inventatorului, prevăzute de legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet".

Din aceasta dispoziție legală rezultă ca, pe de o parte, întrucât, negocierea pornește de la drepturile bănești maxime cuvenite inventatorului potrivit legii aplicabile anterior noii legi, sub acest aspect soluția legală nu are, în nici un fel, un caracter retroactiv. Inventatorul nerecompensat sau parțial recompensat este titularul unei creanțe, pe care noua reglementare nu face decât sa o recunoască. Dimpotriva, dacă noua lege nu ar fi recunoscut-o ca atare, ea ar fi avut un caracter retroactiv. Pe de altă parte, posibilitatea negocierii acestei creanțe, pornindu-se de la drepturile cuvenite potrivit legislației anterioare, de asemenea nu are caracter retroactiv. În motivarea excepției se invoca principiul tempus regit actum, dar se omite faptul ca ipoteza avută în vedere de legiuitor este aceea a unei datorii neachitate, deci a unei situații juridice în curs, față de care, noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Aplicarea legii noi situațiilor juridice în curs nu are caracter retroactiv, întrucât astfel nu se modifica și nici nu se sting efectele produse anterior, legea referindu-se numai la efectele acestei situații ulterioare intrării sale în vigoare. Posibilitatea negocierii recompensei neachitate se justifica atât prin faptul ca privește o obligație neexecutata de debitor și care, dacă nu ar fi actualizată prin negociere, ar insemna ca debitorul, în condițiile inflației, sa profite de propria sa culpa, cat și de faptul ca negocierea este unul dintre principiile de baza ale noii reglementări, astfel încât, dacă nu ar aplicabilă și recompenselor anterior neplătite, s-ar fi creat o diferența nejustificată între inventatori, cu caracter discriminatoriu față de inventatorii nerecompensati, contrară principiului egalității cetățenilor în fața legii, instituit de art. 16 alin. (1) din Constituție.

Fața de cele arătate, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca vadit nefondata în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 24 alin. (2) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 , invocată de Societatea Comercială "Ambro" - S.A. Suceava, cu sediul în Suceava, calea Unirii nr. 24, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 350/1995 al Curții de Apel Suceava.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la 10 iulie 1995.