Decizia nr. 112/1996

Ioan Muraru - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de Societatea Comercială "Hitrom" - S.A. Vaslui împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 30 din 13 martie 1996 .

Dezbaterile au avut loc în ședința din 1 octombrie 1996, în prezenta Ministerului Public, a intimatului Balasnicu Sorin, în lipsa recurentei, Societatea Comercială "Hitrom" - S.A. Vaslui, a intimaților Nechifor Ioan, Pascu Nicolae și a Societății Comerciale "Electroprecizia" - S.A. Sacele, legal citați. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea Constituțională, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunțarea la data de 8 octombrie 1996.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrărilor dosarului, retine următoarele:

Prin Decizia nr. 30 din 13 martie 1996, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondate excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor

art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991

privind brevetele de invenție, invocate de Societatea Comercială "Electroprecizia" - S.A. Sacele și de Societatea Comercială "Hitrom" - S.A. Vaslui. Pentru a pronunța aceasta soluție, s-a reținut ca dispozițiile legale arătate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea statuând prin Decizia nr. 69/1995, rămasă definitivă prin Decizia nr. 19/1996, ca noua reglementare nu are caracter retroactiv, întrucît se aplică unei situații juridice în curs, rezultind din nerecompensarea inventiei; dacă dreptul inventatorului la recompensa nu ar fi reactualizat prin efectul negocierii, ar insemna ca debitorul creanței inventatorului sa profite de propria sa culpa, și să se creeze o discriminare nejustificată între inventatorii anteriori legii și cei posteriori. În ceea ce privește motivul de neconstituționalitate referitor la ocrotirea proprietății private, potrivit art. 41 din Constituție, prin decizia recurată s-a reținut că nu poate constitui o încălcare a dreptului de proprietate al noilor societăți, rezultate din reorganizarea în baza Legii nr. 15/1990, preluarea datoriilor existente din patrimoniul unităților anterioare, supuse reorganizării.

Împotriva

Deciziei nr. 30 din 13 martie 1996 , a declarat recurs Societatea Comercială "Hitrom" - S.A. Vaslui invocind următoarele motive:

Curtea a omis sa analizeze aspectele legate de împrejurarea ca, la înființarea societăților comerciale, conform Legii nr. 15/1990, statul a înregistrat aceste firme ca un patrimoniu evidențiat într-un bilanț, cuprinzând activul și pasivul firmei la data infiintarii. Asadar, societățile comerciale înființate în baza Legii nr. 15/1990 urmează a fi considerate ca "unități nou-înființate" pe scheletul vechilor unități socialiste de stat, dar fără a putea sa li se greveze patrimoniul cu datoriile fostelor unități socialiste de stat. În consecința, în opinia recurentei, prevederile

art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991

sunt neconstituționale în situația în care se aplică unor raporturi juridice născute anterior infiintarii societăților comerciale în baza Legii nr. 15/1990;

- Aprecierile din Decizia Curții Constituționale nr. 30/1996, potrivit cărora prevederile

art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991

nu ar avea un caracter retroactiv, sunt criticabile, deoarece prin aceasta soluție se ajunge la "crearea unor situații imposibil de transpus în evidentele financiar-contabile și cu implicații în ceea ce privește alte instituții ale dreptului, în primul rind instituția răspunderii materiale".

Deși soluționarea excepției de neconstituționalitate s-a făcut în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fără citarea părților, nu s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. Aceasta obligație a fost îndeplinită cu prilejul soluționării excepției de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale prin Decizia nr. 69 din 10 iulie 1995, rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 19 din 27 februarie 1996, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996.

În punctul de vedere exprimat de Guvern la acea data se considera excepția de neconstituționalitate nefondata, întrucît

art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 , stabilind ca negocierea drepturilor bănești ale inventatorului pentru inventiile nerecompensate anterior acestei legi se face plecind de la drepturile bănești maxime datorate, nu a făcut decît sa recunoască drepturile existente "cuvenite inventatorului, prevăzute de legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet". Guvernul a considerat ca

art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 , referindu-se la "invenții nerecompensate sau parțial recompensate", deci la "drepturi existente la data intrării în vigoare a noii legi, iar nu la preconstituirea lor", nu încalcă principiul neretroactivitatii. S-a considerat, de asemenea, că nu este încălcat principiul neretroactivitatii nici prin posibilitatea prevăzută de text ca aceste drepturi să fie negociate pornindu-se de la drepturile maxime cuvenite, deoarece negocierea acestora "este o formă de protecție socială a inventatorului și nu poate fi interpretată ca o aplicare retroactivă a legii".

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile

art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991

raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:

Primul motiv de recurs nu este întemeiat și urmează a fi respins, întrucît instanța de fond, astfel cum rezultă din considerentele deciziei atacate, a examinat implicatiile juridice survenite prin reorganizarea fostelor unități socialiste în societăți comerciale, pe baza Legii nr. 15/1990. Acest proces de reorganizare a avut ca efect transferul patrimoniului acestor unități la noile societăți, respectiv, atât al drepturilor, cît și al obligațiilor, care, în ansamblul lor, constituie, sub aspect juridic, activul și pasivul patrimonial.

Patrimoniul evoca ideea de universalitate, el cuprinzând atât drepturile, cît și datoriile. În aceste condiții, nu se poate susține ca prin reorganizarea fostelor unități socialiste în societăți comerciale acestea din urma ar fi dobândit numai activul patrimonial nu și pasivul acestuia, adică datoriile fostelor unități. Afirmatia recurentei ca, prin înființarea societăților comerciale, acestora "nu li s-a putut greva patrimoniul cu care au fost înzestrate, cu datoriile fostelor unități socialiste de stat" echivaleaza cu a spune ca înființarea societăților comerciale ar fi avut ca efect o purga a debitelor fostelor unități de stat față de inventatori și preluarea acestor debite de către stat, ceea ce nu are nici un suport legal.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat și urmează, de asemenea, a fi respins. Potrivit

art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 , drepturile bănești cuvenite inventatorilor pentru inventiile brevetate, aplicate, parțial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoare a noii legi, se negociaza între inventatori și unitatea care a aplicat inventia, iar negocierea începe "de la drepturile bănești maxime cuvenite inventatorului, prevăzute de legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet". Aceasta reglementare nu are caracter retroactiv, din moment ce negocierea pornește de la drepturile bănești maxime cuvenite inventatorului "prevăzute de legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet". Cu alte cuvinte, noua reglementare nu face decît sa recunoască creanta inventatorului nerecompensat sau parțial recompensat, creanta născută sub imperiul reglementării anterioare. Dimpotriva, dacă noua reglementare nu ar fi recunoscut acea creanta, ea ar fi avut un caracter retroactiv. În aceste condiții, nu se poate afirma cu temei ca prevederile

art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991

ar contrazice prevederile art. 16 alin. (2) din Constituție.

Posibilitatea negocierii creanței, pornindu-se de la drepturile cuvenite potrivit legislației anterioare nu are, de asemenea, caracter retroactiv, aceasta "noua reglementare" aplicindu-se unei situații juridice în curs. Ea nu pune deci în discuție efectele produse anterior, ci modul de rezolvare a unor creanțe anterior constituite, creanțe încă existente în condițiile noii reglementări. Cerința reevaluarii creanței prin negociere este cu totul justificată, nu numai pentru a împiedica pe debitorul creanței sa profite de propria culpa, prin neexecutarea la timp a obligației sale, dar și pentru a se respecta principiul egalității între inventatori, altminteri admitindu-se, contrar dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, discriminarea între inventatorii nerecompensati și cei actuali.

Implicatiile financiar-contabile și cele care ar putea interveni în domeniul răspunderii materiale, evocate de recurenta, ca urmare a aplicării noii reglementări, nu pot face evident obiectul controlului de constituționalitate.

Având în vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 și ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Societatea Comercială "Hitrom" - S.A. Vaslui împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 30 din 13 martie 1996 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința din 8 octombrie 1996.