Decizia nr. 238/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 66 alin. 3 din Legea nr. 64/1991 , modificată prin

Legea nr. 203/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Chimcomplex" - S.A. Borzesti în Dosarul nr. 1.341/2001 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde Nicolae Ion, personal, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezenta solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, potrivit jurisprudenței în materie a Curții Constituționale. Totodată se cere sancționarea autorului excepției, deoarece, în opinia sa, excepția a fost ridicată pentru a întârzia rezolvarea procesului.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Se arata ca aplicarea legii la situațiile juridice în curs nu are caracter retroactiv, legea referindu-se numai la efectele acestei situații, ulterior intrării sale în vigoare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 29 martie 2002, Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 , excepție invocată de Societatea Comercială "Chimcomplex" - S.A. Borzesti.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile de lege criticate încalcă principiul neretroactivitatii legii, stabilit de art. 15 alin. (2) din Constituția României. Se susține de către autorul excepției ca textul criticat "modifica cu caracter retroactiv modalitatea de determinare a drepturilor inventatorilor, valabilă la data înregistrării și aplicării inventiei, potrivit legii în fiinta, stabilind ca aceste drepturi se vor negocia între inventator și unitatea care a aplicat inventia". În același timp, se arata ca textul retroactiveaza și prin aceea ca "face sa renasca drepturi ce potrivit legii erau prescrise, transformandu-le din drepturi ce subzistau ca drepturi neasigurate în drepturi asigurate ca acțiune".

Se mai arata, în motivarea excepției, ca fostele unități care au aplicat inventiile nu s-au putut bucura de beneficiile și, implicit, de profitul adus de acestea la vremea respectiva, iar astăzi sunt în situația de a suporta sume imense pentru plata inventatorilor.

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca, potrivit reglementării criticate, este recunoscută creanta pe care o are inventatorul nerecompensat sau parțial recompensat. Ca atare, "posibilitatea negocierii acestei creanțe, pornindu-se de la drepturile cuvenite potrivit legislației anterioare, nu are caracter retroactiv". Se mai arata, totodată, ca "ipoteza avută în vedere de legiuitor este aceea a unei datorii neachitate, deci a unei situații juridice în curs, față de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Aplicarea legii situațiilor juridice în curs nu are caracter retroactiv, legea referindu-se numai la efectele acestei situații ulterior intrării sale în vigoare". Posibilitatea negocierii recompensei neachitate se justifica prin faptul ca privește o obligație neexecutata de debitor, care, dacă nu ar fi actualizată prin negociere, ar conduce la situația ca debitorul sa profite de propria sa culpa. Pe de altă parte, se susține în punctul de vedere prezentat, "negocierea este unul dintre principiile de baza ale noii reglementări, astfel încât, dacă nu ar fi aplicabilă și recompenselor, anterior neplătite, s-ar crea o diferența nejustificată între inventatori, cu caracter discriminatoriu față de inventatorii nerecompensati, contrar principiului egalității cetățenilor în fața legii, instituit de art. 16 alin. (1) din Constituție".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991

privind brevetele de invenție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 21 octombrie 1991. Legea a fost modificată, ulterior sesizării, prin

Legea nr. 203/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 22 mai 2002. Potrivit

art. I pct. 72 din Legea nr. 203/2002 , la art. 66, după alineatul 1 se va introduce un alineat nou, iar art. II prevede că prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. Astfel, alin. 2 al

art. 66 din Legea nr. 64/1991

a devenit alin. 3, cu același conținut, text potrivit căruia: "Drepturile bănești cuvenite inventatorilor pentru inventiile brevetate, aplicate, parțial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor negocia între inventator și unitatea care a aplicat inventia. În aceste cazuri, negocierea va începe de la drepturile bănești maxime cuvenite inventatorului, prevăzute în legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet. În cazul neintelegerii între părți, drepturile bănești se vor stabili potrivit prevederilor art. 61 din prezenta lege."

Critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 66 alin. 3 din Legea nr. 64/1991

se bazează pe susținerea potrivit căreia acestea cuprind dispoziții care retroactiveaza, ceea ce contravine principiului înscris în art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile".

Analizând excepția de neconstituționalitate sub acest aspect, Curtea observa ca dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Prin mai multe decizii excepția de neconstituționalitate având ca obiect același text, cuprins în fostul alin. 2 al

art. 66 din Legea nr. 64/1991 , a fost respinsă ca neîntemeiată. Menționăm în acest sens Decizia nr. 69 din 10 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996, Decizia nr. 30 din 13 martie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 112 din 8 octombrie 1996, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 19 noiembrie 1996, și Decizia nr. 42 din 12 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 2 aprilie 2002.

Astfel, în Decizia nr. 30 din 13 martie 1996, Curtea Constituțională a reținut, în legătură cu pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, ca reglementarea cuprinsă în

art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991

"nu are caracter retroactiv, din moment ce negocierea pornește de la drepturile bănești maxime cuvenite inventatorului <<prevăzute de legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet>>. Cu alte cuvinte, noua reglementare nu face decât sa recunoască creanta inventatorului nerecompensat sau parțial recompensat, creanta născută sub imperiul reglementării anterioare. Dimpotriva, dacă noua reglementare nu ar fi recunoscut acea creanta, ea ar fi avut un caracter retroactiv". Totodată s-a mai reținut ca "posibilitatea negocierii creanței, pornindu-se de la drepturile cuvenite potrivit legislației anterioare, nu are, de asemenea, caracter retroactiv, aceasta <<noua reglementare>> aplicându-se unei situații juridice în curs. Ea nu pune deci în discuție efectele produse anterior, ci modul de rezolvare a unor creanțe anterior constituite, creanțe încă existente în condițiile noii reglementări. Cerința reevaluarii creanței prin negociere este cu totul justificată, nu numai pentru a împiedica pe debitorul creanței sa profite de propria culpa, prin neexecutarea la timp a obligației sale, dar și pentru a respecta principiul egalității între inventatori, altminteri admițându-se, contrar dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, discriminarea între inventatorii nerecompensati și cei actuali".

Referitor la unele aspecte de ordin patrimonial ale prevederilor legale criticate, invocate și în motivarea prezentei excepții de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a reținut prin Decizia nr. 112/1996 ca "nu se poate susține ca prin reorganizarea fostelor unități socialiste în societăți comerciale acestea din urma ar fi dobândit numai activul patrimonial, nu și pasivul acestuia, adică datoriile fostelor unități. Afirmatia [...] ca, prin înființarea societăților comerciale, acestora <<nu li s-a putut greva patrimoniul cu care au fost înzestrate cu datoriile fostelor unități socialiste de stat>> echivaleaza cu a spune ca înființarea societăților comerciale ar fi avut ca efect o purga a debitelor fostelor unități de stat față de inventatori și preluarea acestor debite de către stat, ceea ce nu are nici un suport legal".

Prin excepția de neconstituționalitate care formează obiectul dosarului de fața nu au fost invederate elemente noi, de natura sa conducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 66 alin. 3 din Legea nr. 64/1991 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Chimcomplex" - S.A. Borzesti în Dosarul nr. 1.341/2001 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 septembrie 2002.