Decizia nr. 345/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 din Legea fondului cinegetic și a protecției vânatului nr. 103/1996 , republicată, excepție ridicată de Gheorghe Borleșteanu în Dosarul nr. 6.150/2003 al Tribunalului Satu Mare.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează că dosarul este la al doilea termen de judecată, precum și în legătură cu cererea formulată de autorul excepției pentru acordarea unui nou termen, datorită imposibilității, din motive medicale, de a se prezenta la această dată în fața Curții Constituționale.

Curtea, deliberând, constată că nu sunt îndeplinite cerințele art. 156 alin. (1) din Codul de procedură civilă și respinge cererea formulată.

Cauza fiind în stare de judecată, s-a dat cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 aprilie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 6.150/2003, Tribunalul Satu Mare a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 din Legea fondului cinegetic și a protecției vânatului nr. 103/1996 , republicată, excepție ridicată de Gheorghe Borleșteanu într-o cauză având ca obiect anularea dispoziției de retragere a permisului de port-armă.

În motivarea excepției se susține, în esență, că textul de lege criticat stabilește obligativitatea afilierii organizațiilor vânătorești la Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România, deși acestea se constituie pe principiul liberei asocieri a vânătorilor, ceea ce contravine dispozițiilor constituționale ale art. 40 referitoare la dreptul de asociere.

Tribunalul Satu Mare apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este întemeiată, întrucât "obligația asociațiilor vânătorești recunoscute legal de a se afilia la AGVPS, obligație prevăzută de

art. 5 din Legea nr. 103/1996 , republicată, contravine dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Constituția României, republicată, în conformitate cu care cetățenii se pot asocia liberi în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate "nu afectează prin conținutul lor libertatea de asociere", ci au "semnificația unei posibilități pentru organizațiile vânătorești, constituite pe principiul liberei asocieri a vânătorilor (cum se prevede expres chiar în cuprinsul dispozițiilor contestate), și nicidecum semnificația unei obligații". Mai arată că dispozițiile legale privind modalitatea de eliberare a permiselor de vânătoare "nu pot încălca dreptul constituțional la liberă asociere, acestea neavând incidență asupra constituirii organizațiilor vânătorești".

Avocatul Poporului apreciază că

art. 5 din Legea nr. 103/1996 , republicată, este constituțional. În acest sens, arată că scopul obligației afilierii prevăzute de textul de lege criticat îl constituie reprezentarea la nivel național și internațional a organizațiilor vânătorești, ceea ce nu îngrădește exercitarea dreptului de asociere consacrat de art. 40 alin. (1) din Constituție. Se mai arată că stabilirea unei asemenea obligații vizează și apărarea unui interes general, ocrotirea vânatului României, astfel cum rezultă din art. 2 al legii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, republicată, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 5 din Legea fondului cinegetic și a protecției vânatului nr. 103/1996 , republicată, al cărui conținut este următorul:

"(1) Organizațiile vânătorești, constituite pe principiul liberei asocieri a vânătorilor, sunt organizații nonprofit, au personalitate juridică, patrimoniu distinct și sunt afiliate, în scopul reprezentării la nivel național și internațional, la Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România.

(2) Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România, persoană juridică de utilitate publică, asigură îndeplinirea atribuțiilor stabilite de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, în scopul gestionării durabile a vânatului din fondurile de vânătoare atribuite în gestiune organizațiilor afiliate, potrivit prezentei legi.

(3) Afilierea organizațiilor vânătorești la Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România se face potrivit legii și statutului acesteia."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții de lege contravin art. 40 din Constituție, republicată, potrivit căruia:

"(1) Cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere.

(2) Partidele sau organizațiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranității, a integrității sau a independenței României sunt neconstituționale.

(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică.

(4) Asociațiile cu caracter secret sunt interzise."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele: dispozițiile

art. 5 din Legea nr. 103/1996

au mai fost supuse controlului de constituționalitate într-o cauză în care, ca și în prezentul dosar, se susținea, printre alte texte, și încălcarea art. 37 alin. (1) [devenit art. 40 alin. (1)] din Constituție, cu o motivare asemănătoare celei de față. Prin

Decizia nr. 156 din 12 octombrie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 12 ianuarie 2000, Curtea Constituțională, respingând excepția de neconstituționalitate ridicată, a reținut că aceste dispoziții "nu afectează prin conținutul lor libertatea de asociere" și, de asemenea, nici instituirea de către legiuitor "a unei organizații neguvernamentale reprezentative nu aduce atingere dreptului constituțional la liberă asociere". S-a mai reținut că "reprezentarea organizațiilor vânătorești la nivel național și internațional reprezintă [...] o măsură necesară pentru funcționarea sistemului constituit din ansamblul acestor organizații în raporturile cu alte structuri [...]". În legătură cu criticile referitoare la afilierea organizațiilor vânătorești, prin aceeași decizie, s-a reținut că aceasta are "semnificația unei posibilități [...] și nicidecum semnificația unei obligații", așa cum se susține și în această cauză.

Ulterior pronunțării deciziei menționate, art. 5 din legea criticată a fost modificat prin

art. I pct. 5 din Legea nr. 654/2001

pentru modificarea și completarea

Legii fondului cinegetic și a protecției vânatului nr. 103/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 23 noiembrie 2001, iar art. 37 alin. (1) din Constituție a devenit, ca urmare a republicării, art. 40 alin. (1).

Curtea constată însă că, deși modificat, și în actuala redactare

art. 5 din Legea nr. 103/1996

menține soluția legislativă anterioară, astfel că cele statuate de Curtea Constituțională prin decizia citată își mențin valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudențe.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 din Legea fondului cinegetic și a protecției vânatului nr. 103/1996 , republicată, excepție ridicată de Gheorghe Borleșteanu în Dosarul nr. 6.150/2003 al Tribunalului Satu Mare.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 2004.