Decizia nr. 452/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, ridicată de Mihai Viorel în Dosarul nr. 849/2004 al Curții de Apel Oradea - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosarul cauzei de către autorul excepției, prin care acesta solicită judecata în lipsă și depune la dosar concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 2 aprilie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 849/2004, Curtea de Apel Oradea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de petentul Mihai Viorel într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva rechizitoriului din data de 28 ianuarie 2004 al Parchetului Național Anticorupție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4), referitoare la separația puterilor în stat, ale art. 20, referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) și (2), referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 126 alin. (1), privitoare la autoritățile prin a căror activitate se realizează justiția, și, respectiv, dispozițiile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Se susține, în esență, că dispozițiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală limitează nejustificat actele procurorului împotriva cărora se poate face plângere în justiție, în sfera acestora nefiind inclus și rechizitoriul, act prin care pot fi dispuse soluții de natura celor prevăzute expres de prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală, așa încât împotriva acestor soluții, chiar dacă se încadrează în textul legal criticat, cel interesat nu poate să se adreseze cu plângere instanței judecătorești. Se arată în acest sens faptul că în speță procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de șase denunțători, iar petentul autor al excepției nu are posibilitatea de a combate această măsură a procurorului, întrucât a fost dispusă prin rechizitoriu, iar nu prin rezoluție sau ordonanță, pentru a fi incidente dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, în actuala redactare.

Curtea de Apel Oradea - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este fondată. Se arată că, în condițiile în care neînceperea urmăririi penale față de alți făptuitori s-a dispus prin rechizitoriu, act care nu poate fi desființat prin procedura prevăzută de art. 278^1 din Codul de procedură penală, persoanele interesate nu au posibilitatea să se plângă la instanța de judecată împotriva acestei soluții a procurorului, ceea ce este de natură a aduce atingere dreptului de acces liber la justiție, precum și principiului constituțional potrivit căruia justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. Se apreciază că, pentru reglementarea acestei situații, "se impune modificarea dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, în sensul că plângerea în fața instanței să se poată face și împotriva rechizitoriului, în ceea ce privește dispoziția de netrimitere în judecată", o altă soluție fiind, în opinia instanței, "modificarea dispozițiilor art. 336 și ale art. 337 din Codul de procedură penală, în sensul că să se prevadă posibilitatea extinderii procesului penal din oficiu, de către instanța de judecată [...]".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997

privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituții.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale, respectiv celor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate de autorul excepției. În susținerea acestei opinii arată că pot fi atacate cu plângere la judecătorie nu numai ordonanțele sau rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale date de procuror înainte sau în cursul urmăririi penale, ci și soluțiile de netrimitere în judecată dispuse de acesta la terminarea urmăririi penale, după ce verifică lucrările urmăririi penale trimise de organele de cercetare penală, potrivit art. 261 din Codul de procedură penală, și se pronunță asupra lor.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2), întrucât rechizitoriul este actul de sesizare a instanței de judecată prin care se realizează tocmai liberul acces la justiție. Totodată, arată că "în cuprinsul rechizitoriului procurorul face mențiune în legătură cu soluțiile de clasare, neîncepere a urmăririi penale, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale față de unii învinuiți sau inculpați, însă aceste soluții de netrimitere în judecată se dispun de procuror numai prin rezoluție sau ordonanță", acte împotriva cărora persoana interesată poate face plângere la instanța judecătorească, în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Referitor la critica de neconstituționalitate în raport de prevederile art. 126 alin. (1) din Constituție, republicată, se apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât persoana nemulțumită de soluția dată plângerii sale împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror are dreptul, potrivit textului legal criticat, să se adreseze instanței de judecată, singura autoritate care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, realizează justiția în România. Totodată, se arată că stabilirea procedurii de judecată reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului.

În ceea ce privește prevederile art. 1 alin. (4) și ale art. 20 din Constituție, republicată, invocate, de asemenea, în motivarea excepției, se apreciază că acestea nu au incidență în cauză.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Curtea constată că, deși a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, în realitate, așa cum rezultă din motivarea excepției, critica de neconstituționalitate privește numai dispozițiile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedură penală. Așa fiind, Curtea Constituțională se va pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță".

Autorul excepției consideră că acest text legal este contrar prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4), art. 20, art. 21 alin. (1) și (2) și ale art. 126 alin. (1), care au următorul conținut:

- Art. 1 (Statul român) alin. (4): "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.";

- Art. 20 (Tratatele internaționale privind drepturile omului): "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.";

- Art. 21 (Accesul liber la justiție) alin. (1) și (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 126 alin. (1): "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege."

De asemenea, autorul excepției invocă și încălcarea prin același text legal a prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că dispozițiile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanța de judecată împotriva actelor prin care procurorul soluționează cauza penală fără ca aceasta să mai ajungă în fața instanței, respectiv împotriva "rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror", nu îngrădesc liberul acces la justiție, așa cum neîntemeiat susține autorul excepției de neconstituționalitate, ci, dimpotrivă, asigură realizarea acestui drept în conformitate cu prevederile art. 21 din Constituție, republicată, respectiv cu prevederile art. 6 pct. 1 și ale art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Faptul că în sfera actelor împotriva cărora partea poate face plângere în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală nu este inclus și rechizitoriul nu este de natură să aducă atingere dreptului de acces liber la justiție, dreptului la un proces echitabil ori principiului constituțional potrivit căruia justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, câtă vreme rechizitoriul constituie, potrivit dispozițiilor art. 264 alin. 1 din Codul de procedură penală, chiar actul de sesizare a instanței de judecată, singura autoritate prin care se realizează justiția, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (1) din Constituție, republicată.

Referitor la criticile de neconstituționalitate ale art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală în raport cu prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4), se constată că sunt nerelevante pentru soluționarea excepției, textul constituțional invocat neavând incidență în cauză.

Prin criticile formulate se vizează de fapt extinderea dispozițiilor legale criticate și la alte situații neprevăzute în text, în sensul de a se permite atacarea la instanțele judecătorești nu doar a rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, ci și a altor acte sau măsuri ale procurorului, precum, în speța de față, rechizitoriul. Acceptarea acestor susțineri ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituție, republicată, potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării. Sub acest aspect jurisprudența Curții Constituționale este constantă, statornicind limite ale competenței acesteia, cum ar fi: Curtea "nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite" ( Decizia nr. 45 din 2 mai 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995), "ea nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică", spre a îndeplini rolul de "legislator pozitiv" ( Decizia nr. 27 din 12 martie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, ridicată de Mihai Viorel în Dosarul nr. 849/2004 al Curții de Apel Oradea - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 octombrie 2004.