Decizia nr. 483/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Efect Media" - S.R.L. în dosarele nr. 11.650/2003, nr. 11.649/2003, nr. 11.733/2003, nr. 11.734/2003 și nr. 11.735/2003 ale Judecătoriei Sectorului 4 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 512D/2004, nr. 513D/2004, nr. 531D/2004, nr. 532D/2004 și nr. 533D/2004 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 14 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 513D/2004, nr. 531D/2004, nr. 532D/2004 și nr. 533D/2004 la Dosarul nr. 512D/2004, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, sens în care arată că dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate și, prin deciziile nr. 306 din 15 noiembrie 2001, nr. 381 din 14 octombrie 2003 și nr. 268 din 22 iunie 2004, Curtea a constatat că aceste prevederi nu contravin Constituției. În consecință, solicită Curții menținerea jurisprudenței anterioare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 19 mai 2004, 8 iunie 2004 și 26 aprilie 2004, pronunțate în dosarele nr. 11.650/2003, nr. 11.649/2003, nr. 11.733/2003, nr. 11.734/2003 și nr. 11.735/2003, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Efect Media" - S.R.L. în dosarele de mai sus, având drept obiect soluționarea unor cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât prin textul legal criticat se oferă părții vătămate a infracțiunii de calomnie drepturi mult mai largi decât cele ale presupusului făptuitor, devenit, la simpla depunere a cererii de chemare în judecată, inculpat. Această calitate este, în opinia autorului, de natură a afecta imparțialitatea judecătorului însărcinat cu dezlegarea fondului cauzei, cum ar fi existența faptei, săvârșirea ei de către inculpat și vinovăția. Mai susține că deși "punerea în mișcare a acțiunii penale este atributul procurorului sau judecătorului, în cauză punerea în mișcare a acțiunii penale a fost obligatorie, deși nu existau indicii sau probe de vinovăție". Consideră că prin aceasta "se aduce atingere principiului existenței unui proces echitabil pentru inculpat, dreptul acestuia la apărare fiind atins tocmai de acțiunea părții vătămate."

Judecătoria Sectorului 4 București opinează că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16 și 21 din Constituție. În cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, legiuitorul a apreciat că procesul penal nu trebuie să se desfășoare împotriva voinței acesteia, principiul oficialității fiind înlocuit cu cel al disponibilității. Nu se poate susține, în mod justificat, că în aceste cazuri este afectată imparțialitatea judecătorului care se pronunță într-o acțiune penală pe care el însuși a pus-o în mișcare, atât timp cât legea prevede că numai plângerea prealabilă a persoanei vătămate determină punerea în mișcare a acțiunii penale. Judecătorul sesizat prin plângerea prealabilă nu poate decât să pună în mișcare acțiunea penală, dar aceasta nu înseamnă că el s-a pronunțat la acest moment, putând hotărî achitarea inculpatului dacă vinovăția acestuia nu a fost dovedită. Pe de altă parte, inculpatul se bucură, în tot cursul procesului penal, de prezumția de nevinovăție.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul României consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, în virtutea căruia este justificată instituirea unei excepții de la principiul oficialității procesului penal prevăzut de art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Legea procesual penală prevede că în cazul anumitor infracțiuni este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar în cazul altor categorii de infracțiuni funcționează cu toate valențele principiul oficialității. Această diferență de tratament procesual are ca temei existența unor deosebiri între categoriile de infracțiuni, fără instituirea unor privilegii sau discriminări. De asemenea, dispozițiile legale criticate se aplică, deopotrivă, tuturor persoanelor care se află într-o situație identică. Prin urmare, prevederile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală nu încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție.

Guvernul mai arată că, în situațiile prevăzute de textul legal criticat, instanța de judecată are obligația ca, primind plângerea, să pună în mișcare acțiunea penală, act care conferă făptuitorului numai calitatea de inculpat, iar nu și pe aceea de condamnat. Astfel, imparțialitatea judecătorului nu este afectată, întrucât acesta nu s-a pronunțat asupra existenței infracțiunii și a vinovăției.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu conțin elemente care ar putea determina un tratament inegal sau discriminatoriu între părțile care au aceeași calitate în procesul penal (parte responsabilă civilmente) și se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare.

În plus, stabilirea infracțiunilor în cazul cărora este necesară plângerea prealabilă, a celor în care trebuie efectuată urmărirea penală, precum și a celor în cazul cărora sesizarea instanței de judecată se face prin plângerea prealabilă directă a persoanei vătămate este atributul exclusiv al legiuitorului, astfel încât art. 279 din Codul de procedură penală este conform cu art. 126 alin. (2) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, care are următorul conținut: "Punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților fără privilegii ori discriminări, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil și ale art. 124 alin. (2) privind imparțialitatea justiției.

Examinând excepția, Curtea Constituțională constată că asupra constituționalității dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a pronunțat prin mai multe decizii, dintre care menționăm

Decizia nr. 268 din 22 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 15 iulie 2004, și

Decizia nr. 357 din 23 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 954 din 18 octombrie 2004, respingând în mod constant excepția de neconstituționalitate.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut următoarele:

Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului. În lumina acestor dispoziții constituționale, apare ca justificată instituirea de către legiuitor a excepției de la principiul oficialității procesului penal, înscris în art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală. Astfel, legea penală prevede că pentru urmărirea anumitor infracțiuni, expres și limitativ determinate, este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar legea procesual penală prevede că în cazul acestor infracțiuni acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

În ceea ce privește încălcarea principiului constituțional al egalității cetățenilor, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu instituie nici privilegii și nici discriminări, aplicându-se deopotrivă tuturor cetățenilor care se află într-o situație identică.

Reglementarea legală nu afectează nici imparțialitatea instanței judecătorești, întrucât judecătorul care pune în mișcare acțiunea penală declanșează doar procesul penal, fără a se pronunța asupra existenței infracțiunii sau asupra vinovăției persoanei acuzate. Condițiile desfășurării unui proces echitabil sunt asigurate în continuare pe baza normelor procedurale privind judecata în primă instanță, iar apoi în căile de atac.

Prevederile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici dreptului la un proces echitabil și nu opresc părțile interesate de a fi apărate și de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează, într-o societate democratică, procesul echitabil.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în acest caz, astfel încât excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Efect Media" - S.R.L. în dosarele nr. 11.650/2003, nr. 11.649/2003, nr. 11.733/2003, nr. 11.734/2003 și nr. 11.735/2003 ale Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 noiembrie 2004.