Decizia nr. 357/2004

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Efect Media" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 11.648/2003 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că dispozițiile legale criticate reprezintă "o punere în operă a prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (2)". În opinia sa, art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală creează o poziție favorizantă inculpatului, întrucât limitează accesul liber la justiție al părții vătămate. De asemenea, amintește că egalitatea de tratament nu presupune uniformitate de tratament juridic atunci când părțile se află în situații diferite. Având în vedere toate aceste rațiuni, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 mai 2004, pronunțată în Dosarul nr. 11.648/2003, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Efect Media" - S.R.L. din București, parte responsabilă civilmente într-o cauză penală ce are ca obiect infracțiunea prevăzută de art. 206 din Codul penal.

În motivarea excepției autorul acesteia susține că art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor și creează posibilitatea ca persoana vătămată să exercite în mod abuziv dreptul său procesual. De asemenea, în opinia sa, textul de lege criticat acordă persoanei vătămate drepturi mult mai largi decât cele ale presupusului făptuitor care este citat în calitate de inculpat, deși legea îl prezumă nevinovat până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare. În final, arată că dispozițiile criticate încalcă și dreptul la un proces echitabil, putând a fi de natură a afecta imparțialitatea judecătorului, care pune în mișcare acțiunea penală, iar apoi judecă și fondul cauzei.

Judecătoria Sectorului 4 București apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și art. 21 din Constituție. Prevăzând că, în cazul anumitor infracțiuni, punerea în mișcare a acțiunii penale se poate face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, legiuitorul a apreciat că, în aceste cazuri, procesul penal nu trebuie să se desfășoare contrar voinței persoanei vătămate și a înlocuit, în consecință, principiul oficialității procesului penal cu cel al disponibilității. Aceste reglementări nu afectează imparțialitatea judecătorului care, punând în mișcare acțiunea penală, îndeplinește actul de începere a procesului penal, dar nu se pronunță asupra vinovăției persoanei acuzate de săvârșirea infracțiunii, putând, în final, chiar să o achite.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instituției Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat nu încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor și nu prevede privilegii sau îngrădiri ale exercitării drepturilor procesuale pentru nici una dintre părțile în proces. De asemenea, amintește că, în virtutea prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (2), instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului. Mai mult, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale. Așa fiind, stabilirea infracțiunilor în cazul cărora este necesară plângerea prealabilă și a celor în cazul cărora sesizarea instanței de judecată se face prin plângerea prealabilă directă a persoanei vătămate este lăsată de Constituție la libera opțiune a legiuitorului. În final, Guvernul amintește că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională pronunțându-se prin mai multe decizii, precum

Decizia nr. 318/2002 ,

Decizia nr. 230/2003

și Decizia nr. 381/2003, în sensul respingerii excepțiilor de neconstituționalitate ca neîntemeiate.

Avocatul Poporului apreciază ca fiind neîntemeiate criticile de neconstituționalitate, atât prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1), cât și prin raportare la cele ale art. 21 din Constituție. Astfel, arată că toate părțile implicate în procesul penal au drepturi și obligații egale, iar dispozițiile legale criticate nu prevăd privilegii sau îngrădiri ale exercitării drepturilor procesuale pentru nici una dintre părți. Așa fiind, în opinia sa, acest text legal asigură tocmai accesul liber la justiție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform precizării autorului excepției și încheierii de sesizare, dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora: "Punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere."

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorul excepției invocă încălcarea următoarelor dispoziții constituționale:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 21 alin. (3): "Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil."

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, stabilirea competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului.

În lumina acestor dispoziții constituționale, apare ca justificată instituirea de către legiuitor a excepției de la principiul oficialității procesului penal, înscris în art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală. Astfel, legea penală prevede că pentru urmărirea anumitor infracțiuni, expres și limitativ determinate, este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar legea procesual penală prevede că în cazul acestor infracțiuni acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului constituțional al egalității cetățenilor, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu instituie nici privilegii și nici discriminări, aplicându-se deopotrivă tuturor cetățenilor care se află într-o situație identică, respectiv sunt persoane vătămate în urma săvârșirii vreuneia dintre infracțiunile nominalizate.

Din examinarea atentă a argumentelor invocate de autorul excepției, Curtea observă că, deși acesta susține, în mod explicit, neconstituționalitatea art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, criticile formulate vizează alin. 2 lit. a) al aceluiași articol, care prevede infracțiunile în cazul cărora plângerea prealabilă a persoanei vătămate se adresează direct instanței de judecată.

Aceste dispoziții sunt, de asemenea, aplicabile tuturor persoanelor vătămate prin săvârșirea infracțiunilor respective.

Instanța judecătorească, primind plângerea prealabilă, este obligată să o soluționeze, fapt pentru care trebuie să pună în mișcare acțiunea penală pentru a da curs procesului penal. Persoana acuzată prin plângere, ca fiind autorul infracțiunii, are, în mod firesc, poziția procesuală de inculpat, ceea ce nu este echivalentă cu cea de condamnat, neatingând astfel principiul prezumției de nevinovăție.

Reglementarea legală nu afectează nici imparțialitatea instanței judecătorești, întrucât judecătorul care pune în mișcare acțiunea penală declanșează doar procesul penal, fără a se pronunța asupra existenței infracțiunii sau asupra vinovăției persoanei acuzate. Condițiile desfășurării unui proces echitabil sunt asigurate în continuare pe baza normelor procedurale privind judecata în primă instanță, iar apoi în căile de atac.

În fine, Curtea observă că dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție, invocate și în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 230 din 3 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 10 iulie 2003, și

Decizia nr. 292 din 8 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 3 septembrie 2003, instanța de contencios constituțional a respins aceste critici ca neîntemeiate, sprijinindu-se pe argumente asemănătoare celor din prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, al art. 1, 2, 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Efect Media" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 11.648/2003 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 septembrie 2004.