Decizia nr. 230/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. 2 din Codul penal, ale art. 279 și art. 284 din Codul de procedură penală și ale

art. 23 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, excepție ridicată de Marin Frunza în Dosarul nr. 9.414/2001 al Judecătoriei Galați.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sustinand ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece se instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeași situație, fără nici o deosebire. Totodată, arata că nu sunt incalcate nici dispozițiile art. 21 și 24 din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție și, respectiv, dreptul la apărare, întrucât părțile beneficiază de dreptul de a formula apărări (prin ridicarea de excepții procesuale, prezentarea de probe, exercitarea căilor de atac etc.), în deplin acord cu prevederile constituționale. Mai arata că nu se poate susține nici încălcarea art. 51 din Constituție, deoarece procesul penal se desfășoară pe baza unor reguli stabilite prin lege.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 17 ianuarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 9.414/2001, Judecătoria Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. 2 din Codul penal, ale art. 279 și 284 din Codul de procedură penală și ale

art. 23 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată. Excepția a fost ridicată de Marin Frunza, parte civilă în dosarul menționat, având ca obiect un proces de abuz de încredere.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textele de lege menționate încalcă drepturi și principii constituționale prevăzute în art. 1 alin. (3), referitoare la România ca stat de drept, în art. 4, referitoare la unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, în art. 11, referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, în art. 15, referitoare la universalitatea drepturilor, în art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, în art. 20, referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, în art. 21, referitoare la accesul liber la justiție, în art. 24, referitoare la dreptul la apărare, în art. 51, referitoare la respectarea Constituției și a legilor, și în art. 144 alin. (1) lit. c), referitoare la excepția de neconstituționalitate. De asemenea, autorul excepției susține ca drepturile constituționale enumerate îi sunt vătămate prin faptul ca acțiunea penală pentru infracțiunea de abuz de încredere nu poate fi pusă în mișcare și din oficiu și ca plângerea prealabilă trebuie introdusă în termen de doua luni direct la instanța de judecată. Se mai arata ca, potrivit

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, "unora dintre justițiabili nu li se înaintează excepția la Curtea Constituțională, iar altora excepția este trimisa Curții Constituționale", ceea ce constituie o discriminare.

Judecătoria Galați arata ca dispozițiile art. 213 alin. 2 din Codul penal au fost instituite în beneficiul părții vătămate și nu încalcă egalitatea în fața legii. Nici art. 279 din Codul de procedură penală nu este de natura sa aducă atingere drepturilor fundamentale ale omului. La fel, dispozițiile art. 284 din Codul de procedură penală, referitoare la termenul de introducere a plângerii prealabile, nu pot reprezenta o încălcare a libertăților omului, ci fixează un termen rezonabil în care persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă. În ce privește

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, referitoare la procedura excepției de neconstituționalitate, criteriile aduse nu au legătură cu acest articol, iar împotriva încheierii instanței, privitoare la excepția ridicată, partea interesată poate exercita calea de atac o dată cu fondul. Dispozițiile

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, au ca scop prevenirea exercitării abuzive a unor astfel de drepturi, asa încât nu se poate afirma ca ar încalcă libertățile fundamentale ale omului.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată sub toate aspectele. Legiuitorul are competența exclusiva de a stabili regulile de desfășurare a procesului penal, soluție ce rezultă din prevederile constituționale ale art. 125 alin. (3) din Constituție. În situații deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedura, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, cum este cazul procedurii plângerii prealabile.

Avocatul Poporului considera, de asemenea, ca dispozițiile art. 213 alin. 2 din Codul penal și ale art. 279 și 284 din Codul de procedură penală sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctul lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 213 alin. 2 din Codul penal, ale art. 279 și 284 din Codul de procedură penală și ale

art. 23 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată. Textele legale criticate ca neconstituționale sunt următoarele:

- Art. 213 alin. 2 din Codul penal: "Dacă bunul este proprietate privată, cu excepția cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților inlatura răspunderea penală." (Prin Decizia nr. 177 din 15 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, Curtea Constituțională a constatat ca dispoziția "cu excepția cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului" din art. 213 alin. 2 din Codul penal este neconstitutionala.);

- Art. 279 alin. 1 și 2 lit. a) din Codul de procedură penală: "Punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere.

Plângerea prealabilă se adresează:

a) instanței de judecată, în cazul infracțiunilor prevăzute de Codul penal în art. 180, 184 alin. 1, 193, 205, 206, 210, 213 și 220, dacă făptuitorul este cunoscut. Când făptuitorul este necunoscut, persoana vătămată se poate adresa organului de cercetare penală pentru identificarea lui." ;

- Art. 284 din Codul de procedură penală: "În cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul.

Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la data când persoana indreptatita a reclama a știut cine este făptuitorul."

Autorul excepției susține ca aceste dispoziții sunt contrare mai multor prevederi constituționale: art. 1 alin. (3), art. 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 51 și art. 144 alin. (1) lit. c). Într-o motivare sumară și confuza, autorul excepției arata ca dispozițiile art. 213 alin. 2 din Codul penal, care prevăd ca acțiunea penală, pentru aceasta infracțiune, poate fi pusă în mișcare numai la plângerea prealabilă, precum și dispozițiile art. 279 și 284 din Codul de procedură penală, care prevăd procedura și termenul de introducere a plângerii prealabile, îl împiedica să-și realizeze drepturile garantate de Constituție. Cu privire la dispozițiile

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, autorul excepției se referă la posibilitatea pe care o are instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate de a respinge excepția ca inadmisibila, fără a mai sesiza Curtea Constituțională [potrivit

art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată], de unde trage concluzia ca se creează o discriminare între justițiabilii a căror excepție este trimisa spre soluționare Curții Constituționale și cei a căror excepție este respinsă de instanța ca inadmisibila.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, competența și procedura de judecată, deci și procedura plângerii prealabile, sunt stabilite de lege. Pe de altă parte, instituirea acestei proceduri este determinata de ratiuni de politica penală. Ea se instituie pentru acele infracțiuni la care persoana vătămată nu dorește, de cele mai multe ori, aducerea în fața justiției a conflictului de drept creat prin săvârșirea infracțiunii, motiv pentru care legea a prevăzut ca acțiunea penală, pentru aceste infracțiuni, sa nu fie pusă în mișcare și exercitată decât în urma manifestării explicite de voința, în acest sens, din partea persoanei vătămate. Fără aceasta manifestare de voința conflictul de drept penal se stinge fără a fi adus în justiție, soluție deopotrivă convenabila persoanei vătămate și societății, interesată în soluționarea temeinica, reală și definitivă a conflictelor interumane. Procedura plângerii prealabile nu poate fi contrară drepturilor persoanei vătămate, pe care, dimpotriva, le servește pe deplin. De asemenea, reglementarea plângerii prealabile prin dispozițiile art. 279 și 284 din Codul de procedură penală nu aduce atingere nici unuia dintre principiile sau dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, care reglementează procedura soluționării excepțiilor de neconstituționalitate, acestea, pe de o parte, nu au legătură cu soluționarea cauzei, iar pe de altă parte, nu sunt contrare prevederilor constituționale.

Criticile de neconstituționalitate fiind neintemeiate, excepția urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și (6) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. 2 din Codul penal, ale art. 279 și 284 din Codul de procedură penală și ale

art. 23 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, excepția ridicată de Marin Frunza în Dosarul nr. 9.414/2001 al Judecătoriei Galați.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2003.