Decizia nr. 61/1996

Viorel Mihai Ciobanu - președinte

Ioan Deleanu - judecător

Antonie Iorgovan - judecător

Lucian Stangu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea recursurilor declarate de Isopescu Eduard, Bochis Aurel, Varga Alexandru și Lati Adrian Horatiu împotriva Deciziei nr. 116, pronunțată de Curtea Constituțională la data de 16 noiembrie 1995, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^9 din Codul de procedură penală.

Dezbaterile au avut loc în ședința din 21 mai 1996, în lipsa părților legal citate.

Magistratul-asistent referă asupra recursurilor.

În continuare arata ca la termenul din 23 aprilie 1996, la cererea inculpaților, Curtea a acordat un termen pentru lipsa de apărare, stabilit pentru data de 21 mai 1996. Asa fiind, având în vedere dispozițiile art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea nu mai acorda un nou termen pentru același motiv, constata ca dosarul este în stare de judecată și da cuvintul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea recursurilor ca tardive și nemotivate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea de Apel Oradea, prin încheierile din 21 februarie 1995, 28 martie 1995, 25 aprilie 1995 și 16 mai 1995, pronunțate în dosarele nr. 229/1994, nr. 694/1994 și nr. 360/1994, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^9 din Codul de procedură penală, invocată de inculpatii Isopescu Eduard, Bochis Aurel, Varga Alexandru și Lati Adrian Horatiu.

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 116 din 16 noiembrie 1995, a respins excepția cu care a fost sesizată, retinind, în esenta, ca art. 385^9 din Codul de procedură penală este în concordanta cu art. 23 alin. (9), art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, iar controlul infaptuit de către Curte nu poate privi neconstituționalitatea prin omisiune.

Împotriva deciziei sus-menționate au declarat recurs toți inculpatii.

În raport cu prevederile art. 16 și ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, precum și ale art. 101 alin. 1, art. 102 alin. 1 și art. 303 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, Curtea constata ca recursurile inculpaților Isopescu Eduard și Bochis Aurel, deși declarate în termen, nu au fost motivate, iar recursurile inculpaților Varga Alexandru și Lati Adrian Horatiu, primul nemotivat, iar cel de-al doilea motivat, sunt tardive, ele fiind exercitate după expirarea termenului legal de 10 zile libere, socotite de la comunicarea deciziei atacate.

În temeiul art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu a reținut nici un motiv de recurs de ordine publică pe care să-l invoce din oficiu cu privire la decizia care face obiectul recursului.

Fața de cele arătate, în temeiul art. 144 lit c) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Constata ca recursurile declarate de inculpatii Isopescu Eduard și Bochis Aurel împotriva Deciziei nr. 116, pronunțată de Curtea Constituțională la data de 16 noiembrie 1995, sunt nule, nefiind motivate.

2. Respinge ca tardive recursurile declarate de Varga Alexandru și Lati Adrian Horatiu împotriva Deciziei nr. 116, pronunțată de Curtea Constituțională la data de 16 noiembrie 1995.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21 mai 1996.